Închide

VERSIUNEA BETA A PORTALULUI ESTE ACUM DISPONIBILĂ!

Accesați versiunea BETA a portalului european e-justiție și spuneți-ne cum vi se pare!

 
 

Cale de navigare

menu starting dummy link

Page navigation

menu ending dummy link

Proceduri pentru executarea unei hotărâri - Finlanda

1 Ce înseamnă executare în materie civilă şi comercială?

Executarea se referă la executarea obligatorie a unei obligații astfel cum hotărăște o instanță sau o altă autoritate. În cele mai multe cazuri, aceasta reprezintă executarea creanțelor stabilite prin hotărâre judecătorească. O altă măsură principală de executare este evicțiunea, adică obligația care constă în eliberarea unui imobil sau a unei părți a acestuia. La baza executării poate sta, de asemenea, o obligație de a transfera anumite active unei alte părți, obligațiile de a face ceva, precum și ordinele de interdicție de a acționa. Aceste tipuri de obligații și ordine sunt executate prin intermediul unor măsuri coercitive sau prin plata unei penalități, în funcție de circumstanțe. Sechestrele ordonate de instanță sau alte măsuri asigurătorii pot fi, de asemenea, executate. În Finlanda, recuperarea forțată a creanțelor intră în sfera de competență a autorității de aplicare a legii, care este o autoritate a statului. Executarea este o activitate juridică independentă, iar autoritățile locale de aplicare a legii sunt independente și imparțiale în procesul de luare a deciziilor.

Executarea în chestiuni care țin de legislația privind copiii

În chestiunile care țin de legislația privind copiii, executarea se referă la punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești, cum ar fi încredințarea unui copil. Un acord confirmat de serviciile sociale poate servi, de asemenea, ca bază pentru executare. Un alt detaliu importat este acela că, în Finlanda, drepturile de vizitare sunt drepturile copilului, nu ale părintelui. Executarea unei hotărâri judecătorești care vizează custodia unui copil și/sau drepturile de vizitare a acestuia face obiectul Legii privind punerea în aplicare a hotărârilor privind custodia unui copil și dreptul de acces la acesta (Laki lapsen huoltoa ja tapaamisoikeutta koskevan päätöksen täytäntöönpanosta) (619/1996). Această lege este aplicabilă, de asemenea, și pentru executarea eventualelor hotărâri judecătorești provizorii. Executarea se realizează, de asemenea, în conformitate cu această lege în cazurile în care o hotărâre sau o decizie emisă în străinătate este aplicabilă în Finlanda în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului.

Un executor judecătoresc poate pune în executare un ordin privind custodia dacă decizia în cauza respectivă a fost emisă în ultimele trei luni. În alte situații, este necesar să se solicite un titlu executoriu emis de o instanță. Instanța poate să respingă o cerere privind executarea numai dacă aceasta contravine interesului superior al copilului. În cursul executării hotărârilor care vizează custodia, instanța impune celeilalte părți să încredințeze copilul reclamantului sau să plătească o amendă penalizatoare. Poate fi emisă o hotărâre privind preluarea copilului. În cursul executării hotărârilor privind dreptul de vizitare, cealaltă parte este obligată să permită vizitarea și să inițieze alte măsuri care sunt dispuse în vederea realizării vizitelor.

2 Care este autoritatea sau autoritățile care au competență în materie de executare?

În Finlanda, responsabile cu executarea sunt autoritățile locale de aplicare a legii. Autoritatea locală competentă de aplicare a legii se stabilește în funcție de locul de reședință al debitorului. În cazul în care nu sunt disponibile informații detaliate în legătură cu locul de reședință al acestuia în Finlanda, cererea de executare poate fi depusă la orice autoritate locală de aplicare a legii, cum ar fi, de exemplu, Autoritatea de aplicare a legii din Helsinki (Helsingin ulosottovirasto). Deși cererile sunt înaintate autorităților locale de aplicare a legii, jurisdicția acestora acoperă toată țara.

Datele de contact ale autorităților locale de aplicare a legii sunt disponibile Linkul se deschide într-o fereastră nouăaici.

3 Care sunt condiţiile în care poate fi emis un titlu executoriu sau o hotărâre executorie?

3.1 Procedura

Executarea impune creditorului să solicite executarea în scris, prin completarea unei cereri de executare și furnizarea motivelor executării. Nu există nicio taxă de executare care trebuie plătită de creditor în avans. (Cererea de executare este disponibilă pe site-ul internet al Linkul se deschide într-o fereastră nouăAdministrației judiciare)

Executorii judecătorești au sarcina de a executa hotărârile judecătorești sau alte motive de executare prevăzute în legislație și nu pot contesta conținutul acestora. Pentru începerea procedurilor de executare, creditorul trebuie să aibă motive de executare astfel cum se specifică în legislație, care să cuprindă o obligație impusă debitorului. Executorii judecătorești trebuie să confirme că creanța nu a încetat să existe din momentul emiterii hotărârii judecătorești, ca urmare a plății sau a expirării unui termen de prescripție. Dreptul de a fi plătit al deținătorilor de drepturi de garanție (de exemplu, o ipotecă) este tratat într-o dispoziție separată.

3.2 Condiţiile principale

În problemele civile și comerciale, executarea se bazează de obicei pe o decizie sau o hotărâre a unei instanțe de judecată generale. Nu este necesară existența unui titlu executoriu specific. Instanțele de judecată generale includ instanțele districtuale (käräjäoikeus) ca instanțe de prim grad de jurisdicție și curțile de apel (hovioikeus) și Curtea supremă (korkein oikeus) ca instanțe de apel. O hotărâre arbitrală poate furniza, de asemenea, temeiul executării. În practică, unul dintre cele mai importante motive de executare este un ordin de întreținere confirmat de o autoritate municipală. Pe de altă parte, Finlanda nu recunoaște contractele dintre părțile private ca motive ale executării.

Hotărârile care au fost atacate pot fi executate, dacă creditorul oferă garanția specificată de executorul judecătoresc pentru orice daune care ar putea afecta debitorul. Cu toate acestea, fondurile nu pot fi plătite creditorului până când atât motivele de executare, cât și orice decizie privind confiscarea și poprirea nu sunt definitive.

Dispozițiile-cheie privind executarea hotărârilor judecătorești emise în afara Finlandei se regăsesc în dreptul UE [de exemplu, în Regulamentul Bruxelles I (nr. 44/2001) și în Regulamentul Bruxelles II (nr. 2201/2003)] și în convenția privind recunoașterea și executarea hotărârilor în țările nordice.

4 Obiectul şi natura măsurilor executorii

4.1 Ce tipuri de bunuri pot face obiectul executării?

Atunci când încep procedurile de executare, debitorului i se transmite o notificare de începere a executării și o cerere de plată. În cazul în care debitorul nu plătește în conformitate cu cererea de plată și nu transmite dovada plății taxei de executare din proprie inițiativă, executarea va începe cu investigarea și stabilirea veniturilor și a activelor debitorului pe baza datelor înscrise în registre.

Transmiterea de solicitări către bănci reprezintă o parte esențială a acestor activități de investigare. De cele mai multe ori, se popresc veniturile obținute din muncă și sumele de bani aflate în conturile bancare. În locul reținerii unei sume din remunerația care este plătită la intervale regulate, există posibilitatea de a valida un plan de rambursare. Măsurile pentru stabilirea veniturilor și a activelor debitorului, precum și alte investigări suplimentare, sunt reglementate prin lege. Executorii judecătorești au drepturi extinse prevăzute prin lege, care le permit să acceseze informații referitoare la situația financiară a debitorilor prin intermediul unei serii de registre. Executorii judecătorești au, de asemenea, obligația de a găsi active care aparțin debitorului. Acțiunile de executare trebuie realizate fără întârziere. De exemplu, dacă debitorul primește un venit regulat, prima plată este, în mod normal, efectuată către creditor în decurs de două luni de la începerea procedurilor. Debitorul are dreptul la o cale de atac, însă colectarea plăților nu este întreruptă, cu excepția cazului în care acest lucru este dispus de instanță.

Cererile pot fi de executare deplină sau de executare limitată. Creditorii pot solicita, de asemenea, autorităților de aplicare a legii să monitorizeze o creanță pentru o perioadă de doi ani, prin așa-numita înregistrare pasivă, dacă nu este posibilă colectarea creanței imediat. Nu este nevoie să se angajeze un avocat sau un consilier juridic în scopul executării.

Toate tipurile de bunuri mobile și imobile aparținând debitorului și care nu sunt protejate sau care nu intră în sfera de aplicare a dreptului la separarea de masa falimentului, pot fi confiscate, la fel ca și drepturile, creanțele sau obiectele care au valoare monetară. Dacă creditorul a solicitat executarea limitată, numai activele care pot fi verificate în registre și care nu necesită lichidarea pot fi confiscate. Dacă activele confiscate trebuie lichidate, acestea sunt de obicei vândute în cadrul unor vânzări organizate în procedura de executare, care sunt de obicei anunțate în ziarele locale și online.

Link-uri către anunțurile de vânzare:

Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttps://oikeus.fi/ulosotto/fi/index/ajankohtaista/myynti-ilmoitukset.html

Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttps://huutokaupat.com/ulosotto/

Legea finlandeză privind executarea (Ulosottolaki) prevede, de asemenea, o dispoziție specială, prin care supervizorul unui departament de executare poate lua decizia de a nu lua în considerare aranjamentele artificiale referitoare la active. O declarație conform căreia activele aparțin unui terț nu poate preveni confiscarea activelor dacă:

  1. se constată că statutul terțului se bazează pe active sau alte aranjamente care au un statut juridic ce nu corespunde naturii sau scopului real al acestora, luând în considerare că autoritatea debitorului este echivalentă cu autoritatea proprietarului, acțiunile debitorului sunt echivalente cu cele ale unui proprietar și că există beneficii și alte beneficii echivalente de care se bucură debitorul ca urmare a aranjamentului; și
  2. statutul juridic este utilizat în mod clar pentru a împiedica executarea sau pentru a se asigura că activele sunt inaccesibile creditorilor; și
  3. creanța datorată creditorului este altfel puțin probabil să fie recuperată de la debitor într-un interval de timp rezonabil.

Cu toate acestea, confiscarea nu poate avea loc dacă terța parte implicată în aranjament prezintă dovezi clare ale faptului că drepturile sale reale ar putea fi încălcate în urma confiscării. Executorul judecătoresc trebuie să consulte debitorul și terța parte, precum și creditorul, dacă este necesar, în mod corespunzător, cu excepția cazului în care acest lucru va îngreuna considerabil executarea.

4.2 Care sunt efectele măsurilor executorii?

Începerea procedurilor de executare are unele efecte, însă poprirea și confiscarea implică efecte juridice semnificative. Imediat ce activele au fost confiscate, debitorul nu poate să distrugă, să elimine sau să ipotecheze activele confiscate sau să ia alte decizii privind acestea în detrimentul creditorului. Orice acțiune întreprinsă în încălcarea acestei hotărâri nu are putere juridică asupra creditorului. Cu toate acestea, cesionarul sau o terță parte poate beneficia de protecție de bună-credință. Executorii judecătorești se bucură de drepturi de acces extensive la informații nu numai din partea debitorului, ci și din partea părților terțe, precum băncile. Imediat ce banca a fost informată cu privire la faptul că fondurile unui debitor au fost înghețate, banca nu trebuie să elibereze aceste fonduri din contul bancar al debitorului niciunei alte persoane cu excepția executorului judecătoresc. Plata unei creanțe sau a remunerațiilor ori salariilor în încălcarea acestei hotărâri reprezintă o infracțiune.

Ca urmare a vânzării activelor efectuate în cursul procedurii de executare, drepturile de proprietate asupra obiectelor se vor modifica. Fondurile acumulate din prețul de cumpărare vor fi transferate către creditor în cel mai scurt timp.

Activele sunt confiscate până la valoarea necesară pentru a plăti creanța către creditor. În cazurile în care executarea a fost solicitată de mai mulți creditori sau în care activele confiscate fac obiectul unor ipoteci, de exemplu, fondurile sunt împărțite între creditori în ordinea priorității, astfel cum se prevede în legislație. Taxele colectate de stat pentru executare sunt, de obicei, percepute debitorului. Dacă tentativa de punere în executare eșuează, creditorul va trebui să plătească o mică taxă de serviciu. În mod similar, se percepe o taxă creditorului pentru transferarea fondurilor. În cauzele care implică o pensie alimentară, nu se percepe taxă, iar pensia alimentară are prioritate. Sumele transferate creditorului pot varia în fiecare lună în funcție de fluctuațiile de venit ale debitorului și de valoarea creanței.

Mai multe informații privind taxele de executare sunt disponibile Linkul se deschide într-o fereastră nouăaici.

4.3 Care este valabilitatea măsurilor de acest fel?

În conformitate cu legislația, executorii judecătorești au obligația de a-și îndeplini atribuțiile în mod rapid și fără întârzieri inutile. În cazul în care debitorul nu deține active sau venituri care pot fi confiscate ori poprite, cauza se va întoarce la creditor ca fiind închisă din unul dintre următoarele motive: lipsa mijloacelor, lipsa mijloacelor și un impediment necunoscut sau informații în legătură cu un impediment în calea recuperării, specificat separat. În astfel de situații, detaliile privind veniturile și activele trebuie stabilite întotdeauna folosind registrele principale. Procedurile de executare se încheie, dar creditorul poate solicita reluarea executării la o dată ulterioară, iar în astfel de situații situația financiară a debitorului este investigată din nou. De exemplu, creditorul poate solicita executarea unei hotărâri prin depunerea unei noi cereri în timp util, pentru a asigura poprirea dintr-o sursă, cum ar fi reducerea impozitelor datorate de debitor la sfârșitul anului. De asemenea, creditorul poate solicita înscrierea datoriei în așa-numitul registru pasiv. În cazul în care, în cursul anchetei într-o altă cauză, se dovedește că debitorul deține venituri care pot fi poprite sau active care pot fi confiscate ori că este posibil ca acesta să beneficieze de o reducere a impozitelor, o datorie înscrisă în registrul pasiv va fi luată în considerare în cadrul procedurilor de executare. Înregistrarea pasivă va rămâne în vigoare timp de doi ani de la data emiterii certificatului care atestă lipsa mijloacelor.

5 Există posibilitatea de a ataca hotărârea care stabileşte o măsură de acest fel?

Măsurile și deciziile de executare luate de executorii judecătorești pot fi contestate de orice persoană ale cărei interese sunt afectate de măsura sau de decizia respectivă. Căile de atac sunt gestionate de judecătorie (käräjäoikeus). Căile de atac trebuie introduse în termen de trei săptămâni de la data la care a fost pronunțată decizia sau de la data la care partea interesată primește notificarea cu privire la decizie.

Depunerea unei căi de atac nu suspendă de obicei procesul de executare, cu excepția cazului în care instanța decide contrariul. În cazul în care calea de atac este aprobată, instanța va respinge sau va modifica decizia executorului judecătoresc. În unele cazuri, executorii judecătorești pot corecta ei înșiși, de asemenea, eventualele erori evidente.

Dacă soluționarea unui conflict sau a unei plângeri prezentate în legătură cu executarea necesită obținerea extensivă de probe orale, chestiunea poate fi decisă în cadrul unei acțiuni civile în cadrul unei instanțe de judecată (litigiu privind executarea).

6 Există limitări privind executarea, în special legate de protecția debitorului sau de termene?

Legislația prevede dispoziții privind interdicțiile de aplicare a executării, de exemplu din motive sociale. O serie de beneficii sociale nu pot fi poprite. În cazul în care debitorul implicat în procedura de executare este o persoană fizică, obiectele, beneficiile și drepturile prevăzute separat de lege trebuie să fie excluse de la confiscare. În plus, activele nu pot fi confiscate dacă, luând în considerare valoarea acestora și alte condiții, creditorul sau creditorii ar câștiga o sumă considerată minoră în urma achitării cheltuielilor de executare, a taxelor de executare și a creanțelor datorate care decurg din activele respective.

Partea din veniturile debitorului protejată în mod legal trebuie să fie întotdeauna luată în considerare în planurile de poprire și de plată: această sumă trebuie să fie exclusă, pentru a permite debitorului să își acopere costurile de trai. În general, nu poate fi poprită mai mult de o treime din remunerația netă sau din salariul net al debitorului. Părțile protejate confirmate din venit, alături de cauze exemplificatoare, sunt disponibile Linkul se deschide într-o fereastră nouăaici.

Motivele de executare, în cazul în care s-a emis o obligație de plată pentru o persoană fizică, produc efecte timp de 15 ani (termenul limită pentru motivele de executare). Acest termen limită este de 20 de ani în cazul în care creditorul specificat în motivele de executare este o persoană fizică sau dacă cererea se bazează pe o infracțiune pentru care debitorul a fost condamnat la închisoare sau la muncă în folosul comunității. O hotărâre judecătorească sau alte motive de executare nu pot fi puse în aplicare dacă dreptul conferit de acestea a expirat ulterior ca urmare a plății creanței sau a expirării termenului de prescripție ori din alte motive.

Pentru mai multe informații:

Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttps://oikeus.fi/ulosotto/en/index.html

Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttps://valtakunnanvoudinvirasto.fi/en/

Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttp://www.finlex.fi/en/laki/kaannokset/2007/en20070705


Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.
Având în vedere retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană, statele membre responsabile cu gestionarea paginilor cu informații naționale actualizează în prezent conținutul de pe acest site. Eventualele fragmente care nu reflectă încă retragerea Regatului Unit nu apar intenționat pe site și vor fi modificate în curând.

Ultima actualizare: 01/06/2020