Cale de navigare

menu starting dummy link

Page navigation

menu ending dummy link

Solicitare de asistenţă judiciară


Cererile de asistenţă judiciară sunt transmise de către un judecător sau un procuror dintr-un stat membru unui judecător sau procuror dintr-un alt stat membru.


Asistenţa judiciară reciprocă

Primul instrument comunitar de reglementare a acestui tip de solicitare a fost Linkul se deschide într-o fereastră nouăConvenţia Consiliului Europei din 1959 şi Linkul se deschide într-o fereastră nouăProtocolul acesteia din 1978, urmată de Linkul se deschide într-o fereastră nouăConvenţia din 1990. În 2000, statele membre ale Uniunii Europene au semnat Linkul se deschide într-o fereastră nouăConvenţia privind asistenţa reciprocă în materie penală în scopul completării şi facilitării punerii în aplicare a celor două convenţii menţionate anterior. În 2001, Convenţia din 2000 a fost consolidată printr-un protocol, axat mai ales pe asistenţa judiciară reciprocă referitoare la informaţii privind conturi bancare sau tranzacţii bancare.

Conform Convenţiei din 2000, asistenţa reciprocă poate fi acordată în cadrul:

  • unei proceduri penale,
  • unei proceduri iniţiate de autorităţile administrative a căror decizie poate avea drept efect depunerea unui recurs în faţa unei instanţe competente în materie penală;
  • unei proceduri privind infracţiuni sau încălcări ale legii pentru care poate fi făcută responsabilă o persoană juridică (o întreprindere sau un organism, şi nu o persoană fizică) în statul membru solicitant.

Cooperarea poate lua forma unui schimb de informaţii spontan sau interveni în urma unei cereri prezentate de un stat membru.  În general, solicitările sunt transmise direct între autorităţile judiciare care dispun de competenţa teritorială pentru a le iniţia şi executa, răspunsurile fiind transmise pe aceeaşi cale. Statul membru solicitat trebuie să respecte formalităţile şi procedurile indicate în mod expres de autorităţile statului membru solicitant.  În vederea facilitării unei colaborări mai strânse între autorităţile responsabile cu aplicarea legii, autorităţile judiciare şi celelalte autorităţi competente, Convenţia din 2000 prevede instrumente bazate pe tehnologie precum videoconferinţele, teleconferinţele şi interceptarea comunicaţiilor.

Recunoaşterea reciprocă

Începând cu 2001, statele membre recurg, în cadrul cooperării, din ce în ce mai mult la instrumente care pun în aplicare principiul recunoaşterii reciproce. Conform acestui principiu, autorităţile judiciare (instanţe, judecători, procurori) dintr-un stat membru recunosc că deciziile autorităţilor judiciare dintr-un alt stat membru sunt echivalente deciziilor pronunţate în propriul stat membru.  Informaţii mai detaliate cu privire la aceste instrumente sunt disponibile în paginile următoare:


Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

Ultima actualizare: 10/06/2015