Închide

VERSIUNEA BETA A PORTALULUI ESTE ACUM DISPONIBILĂ!

Accesați versiunea BETA a portalului european e-justiție și spuneți-ne cum vi se pare!

 
 

Cale de navigare

menu starting dummy link

Page navigation

menu ending dummy link

Notificarea sau comunicarea documentelor - Portugalia

Versiunea lingvistică pe care o consultați acum este în lucru la traducătorii noștri.
Pagina este deja disponibilă în următoarele limbi: portugheză.

CUPRINS

1 Ce înseamnă conceptul juridic de „comunicare sau notificare a actelor judiciare” în termeni practici? De ce există norme specifice privind „comunicarea sau notificarea actelor judiciare”?

Comunicarea sau notificarea este actul prin care o persoană (inculpat, pârât, debitor împotriva căruia s-a pronunțat o hotărâre) este informată că a fost introdusă o acțiune în justiție împotriva sa. Aceasta este utilizată cu scopul de a cita persoana respectivă pentru prima dată pentru a se apăra. Comunicarea sau notificarea este utilizată, de asemenea, cu scopul de a cita pentru prima dată o persoană care are un interes într-o cauză și care nu a fost inițial implicată în aceasta, pentru a se prezenta din partea reclamantului sau a pârâtului.

În afară de cazurile de mai sus, notificarea este utilizată pentru a cita o persoană să se prezinte în instanță sau pentru a o informa cu privire la un fapt.

În Codul portughez de procedură civilă există norme specifice care reglementează modul de efectuare a comunicării sau notificării și specifică informațiile care trebuie transmise, în funcție de destinatari, de natura faptelor care se transmit și de scopul transmiterii. Scopul acestor norme este asigurarea faptului că destinatarul primește efectiv comunicarea și, dacă acesta este parte la procedură, garantarea dreptului la apărare.

2 Care acte judiciare trebuie comunicate sau notificate în mod oficial

Următoarele informații sunt comunicate sau notificate:

• duplicatul petiției inițiale cu care reclamantul a introdus acțiunea și copii ale documentelor însoțitoare, care sunt transmise pârâtului

• precizarea că persoana este citată în acțiunea respectivă

• indicarea Curții, a camerei și a secției în care au loc audierile, a termenului de depunere a memoriului în apărare și a necesității de a numi un reprezentant legal, dacă acest lucru este obligatoriu

• avertismente cu privire la consecințele neprezentării unei apărări în cadrul acțiunii

Următoarele informații sunt notificate:

• ordine și hotărâri judecătorești

• memorii prezentate de părți, cereri și documente incluse în dosar, precum și termenul în care părțile își exercită dreptul la o procedură contradictorie

• citarea părților, a martorilor, a experților, a consilierilor tehnici sau a avocaților pentru a se prezenta într-o procedură judiciară

• cereri de expertiză, alte elemente de probă sau informații de la entitățile care au obligația de a coopera cu instanța.

3 Cine este responsabil de comunicarea sau notificarea unui act judiciar?

În cadrul unei proceduri în desfășurare, comunicarea și notificarea pot fi efectuate, în general, de către executorii judecătorești sau de către reprezentantul legal al uneia dintre părți, în funcție de cazurile indicate în răspunsul la întrebarea 5.

Comunicarea și notificarea se pot efectua și de către notari în cadrul procedurilor succesorale.

În anumite cazuri prevăzute de noua Lege privind contractele de închiriere în mediul urban (Novo Regime do arrendamento Urbano), notificarea se poate efectua de către avocați, avocați consultanți sau executori judecătorești, chiar înainte de introducerea unei acțiuni.

Comunicarea și notificarea se pot efectua și de către ofițerii de stare civilă în cadrul unor proceduri jurisdicționale voluntare care sunt audiate în fața ofițerului de stare civilă, în special în materie de drept al familiei și al minorilor.

4 Informații legate de adresa destinatarului

4.1 În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în cazul în care destinatarul nu mai locuiește la adresa cunoscută de autoritatea solicitantă, autoritatea solicitată din acest stat membru încearcă, din proprie inițiativă, să determine locul în care se găsește destinatarul actelor judiciare care trebuie notificate sau comunicate?

În temeiul legislației portugheze este de datoria executorilor judecătorești să întreprindă, din proprie inițiativă și fără a fi nevoie de un ordin judecătoresc, toate măsurile necesare pentru a comunica sau a notifica un act către o persoană.

În acest scop, executorii judecătorești consultă informațiile disponibile în format electronic în alte departamente guvernamentale, pentru a afla dacă s-a produs o schimbare de reședință și a stabili adresa actuală a persoanei care este destinatarul comunicării sau notificării. Aceasta constituie regula „propriei inițiative” pentru măsurile care trebuie luate pentru comunicare sau notificare.

Aceeași regulă se aplică în anumite cazuri prevăzute în mod expres prin lege pentru comunicarea sau notificarea actelor către părți sau reprezentanții acestora.

Executorii judecătorești au, de asemenea, acces la anumite baze de date ale departamentelor guvernamentale, pentru a putea verifica domiciliul fiscal al debitorilor împotriva cărora s-a pronunțat o hotărâre, de exemplu, în cadrul unei proceduri de executare.

În temeiul legislației portugheze, ori de câte ori o parte susține în mod justificat că se confruntă cu dificultăți serioase în ceea ce privește obținerea de informații, în special cu privire la schimbarea domiciliului persoanei căreia urmează să i se adreseze comunicarea sau notificarea, fapt care afectează exercitarea efectivă a unui drept procedural ori îndeplinirea unei îndatoriri sau a unei pretenții, instanța poate ordona oricăror persoane sau entități să coopereze pentru obținerea acestor informații. Indiferent dacă sunt sau nu părți la procedură, acestea au datoria de a coopera cu instanța, furnizând informațiile ordonate de aceasta.

4.2 În acest stat membru, autoritățile judiciare străine și/sau părțile la procedurile judiciare au acces la registre sau servicii care să le permită să afle adresa actuală a persoanei în cauză? Dacă da, ce registre sau servicii sunt disponibile și ce procedură trebuie urmată? Ce taxă, dacă este cazul, trebuie plătită?

Nu. Această posibilitate există doar pentru autoritățile și entitățile naționale menționate în răspunsul la întrebarea 4.1.

4.3 Cum tratează autoritățile din acest stat membru o solicitare trimisă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială și care vizează găsirea adresei actuale a unei persoane?

Instanțele consultă bazele de date ale altor departamente guvernamentale și, dacă această acțiune se dovedește a fi insuficientă, ordonă altor persoane, entități sau chiar autorități de poliție să colecteze și/sau să furnizeze informații privind adresa actuală a unei persoane, astfel cum s-a menționat în răspunsul la întrebarea 4.1.

5 În practică, care este modalitatea obișnuită de comunicare sau notificare a actului judiciar? Există metode alternative la care se poate recurge (altele decât notificările sau comunicările indirecte menționate la punctul 7 de mai jos)?

Diferitele modalități de comunicare sau notificare a unui act sunt indicate mai jos. Cazurile în care se recurge la comunicare și notificare au fost deja menționate în răspunsul la întrebarea 1.

Comunicarea sau notificarea

Comunicarea sau notificarea unui document se poate efectua către o persoană sau prin publicare. Oricare dintre aceste forme de comunicare sau notificare poate fi adresată persoanelor fizice sau persoanelor juridice. Normele privind comunicarea sau notificarea actelor către persoanele fizice se aplică, mutatis mutandis, persoanelor juridice, cu excepția cazului în care unele aspecte privind comunicarea sau notificarea actelor către persoane juridice sunt reglementate în mod specific, caz în care se aplică respectivele reglementări specifice.

Comunicarea sau notificarea către persoane

În practică, un document poate fi comunicat sau notificat către o persoană:

  • prin transmiterea electronică a datelor, de exemplu, către parchet atunci când acesta este parte principală într-un dosar
  • prin poștă, sub formă de scrisoare recomandată cu confirmare de primire transmisă la adresa sau locul de muncă al persoanei căreia i se adresează comunicarea sau notificarea, în cazul unei persoane fizice, sau la biroul înregistrat în Registrul național al persoanelor juridice, în cazul unei persoane juridice
  • personal, prin contactarea de către executorul judecătoresc a persoanei căreia îi este adresată comunicarea sau notificarea, atunci când comunicarea sau notificarea prin poștă se dovedește a fi imposibilă sau reclamantul își exprimă dorința în acest sens în cererea introductivă
  • personal, prin contactarea de către executorul judecătoresc a persoanei căreia îi este adresată comunicarea sau notificarea, în cazul în care reclamantul își exprimă dorința în acest sens în cererea introductivă și plătește taxa aferentă
  • prin intermediul unui reprezentant legal:
    • reprezentanții legali trebuie să menționeze imediat în cererea introductivă faptul că vor efectua comunicarea sau notificarea ei înșiși, prin intermediul unui alt reprezentant legal sau prin intermediul unui avocat consultant
    • reprezentanții legali pot solicita să comunice sau să notifice acte la o dată ulterioară,dacă orice alt tip de comunicare sau notificare se dovedește a fi imposibilă
    • normele privind comunicarea sau notificarea actelor de către executorii judecătorești se aplică și în cazul comunicării sau notificării actelor de către reprezentanții legali

Comunicarea sau notificarea actelor poate fi efectuată către:

  • persoana căreia îi este adresată comunicarea sau notificarea;
  • o altă persoană decât persoana căreia îi este adresată comunicarea sau notificarea, care este însărcinată cu transmiterea conținutului documentului persoanei respective, atunci când legea prevede acest lucru;
  • reprezentantul legal al persoanei căreia îi este adresată comunicarea sau notificarea, atunci când acesta a fost împuternicit cu mai puțin de patru ani în urmă în acest sens, respectiva împuternicire conferindu-i acestuia puteri speciale de a primi documentul comunicat sau notificat;
  • un tutore temporar al persoanei căreia îi este adresată comunicarea sau notificarea, numit de către judecător, atunci când executorul judecătoresc a luat act de faptul că persoana căreia îi este adresată comunicarea sau notificarea nu poate primi documentul ca urmare a incapacității sale juridice (tulburări psihice cunoscute sau altă incapacitate juridică temporară sau permanentă).

Comunicarea sau notificarea prin publicare

În practică, comunicarea sau notificarea se poate efectua prin publicare:

  • atunci când persoana căreia îi este adresată comunicarea sau notificarea lipsește și nu poate fi găsită;
  • atunci când nu se cunoaște identitatea persoanelor cărora le este adresată comunicarea sau notificarea.

Comunicarea sau notificarea prin publicare se efectuează prin:

  • afișarea unui anunț pe ușa ultimului domiciliu sau sediu social cunoscut din Portugalia al persoanei căreia îi este adresată comunicarea sau notificarea;
  • urmată de publicarea unui anunț pe o pagină de internet publică, prevăzută prin lege.

Notificarea

În cursul procedurii, notificarea se poate efectua printr-una din următoarele modalități:

  • notificările adresate părților care numesc un reprezentant legal și/sau un avocat consultant se transmit întotdeauna la acesta din urmă, după cum se indică în răspunsul la întrebarea 6
  • notificările care au drept scop citarea unei părți pentru a se prezenta în persoană sunt trimise părții respective prin scrisoare recomandată (pe lângă notificarea reprezentantului legal, după cum se indică în răspunsul la întrebarea 6)
  • notificările adresate părților care nu numesc un reprezentant legal sunt trimise acestor părți prin scrisoare recomandată la adresa de domiciliu, la sediul social sau la locul ales în acest scop
  • în plus, notificările cu privire la hotărârile definitive sunt întotdeauna trimise părților prin scrisoare recomandată la adresa de domiciliu a acestora, la sediul social sau la locul ales în acest scop
  • notificările prevăzute pentru citarea martorilor, a experților sau a altor persoane cu implicare intermitentă în procedură, pentru a se înfățișa în instanță, se transmit prin scrisoare recomandată;
  • nu se transmit notificări dacă una dintre părți se angajează să aducă o persoană, însă partea respectivă poate solicita grefei să îi trimită citațiile referitoare la persoanele pe care se angajează să le aducă
  • hotărârile definitive pronunțate în orice cauză sunt întotdeauna notificate parchetului după cum se indică în răspunsul la întrebarea 6
  • astfel cum se explică în răspunsul la întrebarea 6, parchetul este notificat cu privire la măsurile provizorii care pot conduce la introducerea căilor de atac prevăzute de lege
  • comunicările și invitațiile trimise în cadrul unui act procedural către părțile interesate prezente sunt considerate a fi notificări, cu condiția ca acestea să fie documentate și ordonate de către entitatea care prezidă
  • notificările dintre reprezentanții legali se efectuează de către aceștia în persoană, prin transfer electronic de date sau prin orice altă modalitate indicată în răspunsul la întrebarea 6

6 Este permisă, în cadrul unei proceduri civile, notificarea sau comunicarea pe cale electronică a actelor (notificarea sau comunicarea actelor judiciare sau extrajudiciare prin mijloace de comunicare electronică la distanță, de exemplu, prin e-mail, prin aplicații internet securizate, prin fax, prin SMS etc.)? Dacă da, pentru ce categorii de proceduri este prevăzută această metodă? Există restricții în ceea ce privește disponibilitatea/accesul la această metodă de notificare sau comunicare a actelor judiciare în funcție de destinatar (practician în domeniul dreptului, persoană juridică, societate comercială sau un alt actor economic etc.)?

Da, următoarele acțiuni se efectuează, de preferință, prin transmiterea electronică a datelor în cadrul sistemului informatic al instanțelor:

  • Comunicarea sau notificarea actelor către parchet
  • Notificările transmise parchetului, avocaților, avocaților consultanți și executorilor judecătorești
  • Depunerea în instanță a actelor de procedură și a documentelor de către avocați, avocați consultanți și executori judecătorești
  • Dovada plății prealabile a taxelor judiciare (care face parte din cheltuielile de judecată)
  • Dovada sau cererea pentru asistență juridică

În cazul în care mărimea actului de procedură care trebuie prezentat este incompatibilă cu transmiterea pe cale electronică sau documentele care trebuie trimise există doar pe suport fizic, sau cauza nu necesită desemnarea unui reprezentant legal, iar partea respectivă nu a desemnat un reprezentant sau, în cazul unui motiv întemeiat:

  • Actele de procedură pot fi livrate la grefa instanței, trimise prin poștă sau prin fax
  • Actele de procedură pot fi notificate prin scrisoare recomandată, prin poștă sau prin fax

În plus, serviciile instanțelor pot:

  • transmite orice mesaje prin poștă, fax sau mijloace electronice
  • În cazuri urgente, se poate recurge la comunicarea prin telegrame, prin telefon sau alte mijloace similare de telecomunicații
  • Comunicările telefonice sunt întotdeauna documentate în dosare și urmate de o confirmare prin orice mijloc scris
  • În ceea ce privește părțile la procedură, o comunicare telefonică poate fi utilizată doar pentru a transmite o citație sau a anula o citație pentru acte de procedură juridică

Aceste norme se aplică în procedurile judiciare derulate în materie civilă sau comercială la nivelul tribunalelor de primă instanță. În anumite cazuri, acestea se aplică, de asemenea, în cazul procedurilor derulate în fața notarilor (de exemplu, moștenire) sau ofițerilor stării civile (de exemplu, în materie de drept al familiei atunci când există un acord în acest sens).

7 Notificări sau comunicări „indirecte”

7.1 Permite legislația acestui stat membru utilizarea altor metode de notificare sau comunicare în cazul în care nu a fost posibilă notificarea sau comunicarea actelor judiciare către destinatar (de exemplu, notificarea la adresa personală, la executorul judecătoresc, prin intermediul serviciilor de curierat sau prin afișare)?

În plus, legislația portugheză prevede, de asemenea, comunicarea sau notificarea documentelor la o oră stabilită, după cum urmează:

  • pentru comunicarea sau notificarea adresată unei persoane, în cazul în care executorul judecătoresc constată că persoana respectivă are domiciliul sau lucrează în locația menționată, dar nu poate să îi transmită comunicarea sau notificarea, întrucât nu o poate găsi
  • în acest caz, trebuie lăsat un aviz care indică ora la care va fi efectuată comunicarea sau notificarea;
  • avizul poate fi înmânat persoanei care are calitatea potrivită pentru a-l transmite persoanei căreia i se adresează comunicarea sau notificarea sau, atunci când acest lucru nu este posibil, avizul trebuie afișat în cel mai potrivit loc
  • la data și ora menționate în aviz, executorul judecătoresc comunică sau notifică actul persoanei căreia i se adresează comunicarea sau notificarea sau, dacă nu o poate găsi, unei terțe părți care are calitatea potrivită pentru a-l transmite persoanei respective și care este însărcinată cu acest lucru
  • dacă nu se poate obține cooperarea părților terțe, comunicarea sau notificarea se efectuează prin afișarea unui aviz în cel mai potrivit loc și în prezența a doi martori, care indică faptul că persoanei i s-a comunicat sau notificat un act, instanța în care se desfășoară acțiunea și faptul că persoana respectivă poate obține de la grefa instanței duplicatul și documentele.

PS.

În cazurile în care:

(i) confirmarea de primire nu este semnată de persoana căreia i se comunică sau notifică actul (serviciul poștal);

(ii) comunicarea sau notificarea unui act către o persoană la o oră stabilită este efectuată către o terță parte;

(iii) sau comunicarea ori notificarea unui act către o persoană la o oră stabilită este efectuată prin afișarea unui aviz de comunicare sau notificare în locul prevăzut,

executorul judecătoresc sau grefa instanței trebuie întotdeauna să trimită o scrisoare recomandată persoanei căreia i se comunică sau notifică actul, în termen de două zile lucrătoare, pentru a o notifica, după caz, cu privire la:

  • data și modalitatea prin care se consideră efectuată comunicarea sau notificarea;
  • termenul limită pentru apărare și consecințele neprezentării pentru apărare;
  • locul în care se află duplicatul citației și documentele care sunt comunicate sau notificate;
  • identitatea persoanei către care s-a efectuat comunicarea sau notificarea.

7.2 În cazul în care se aplică alte metode, în ce moment se consideră că au fost notificate sau comunicate actele judiciare?

Comunicarea sau notificarea prin poștă se consideră a fi efectuată în ziua în care se prezintă confirmarea de primire pentru a fi semnată fie de către persoana căreia i se comunică sau notifică actul, fie de către o terță parte (presupunând, în acest caz, că terța parte a transmis scrisoarea persoanei căreia i se comunică sau notifică actul, cu excepția cazului în care se dovedește altfel).

Comunicarea sau notificarea unui act către o persoană de către executori judecătorești și reprezentanți legali se consideră a fi efectuată la data la care s-a întocmit evidența comunicării sau notificării respective.

Comunicarea sau notificarea prin publicarea unui aviz de comunicare sau notificare se consideră a fi efectuată la data indicată în aviz.

7.3 În cazul în care o altă metodă de notificare sau comunicare este depunerea actelor judiciare într-un anumit loc (de exemplu, la un oficiu poștal), cum este informat destinatarul cu privire la faptul că actele au fost depuse în acest mod?

În ceea ce privește comunicarea sau notificarea prin scrisoare recomandată, cu sau fără confirmare de primire — se lasă un aviz de livrare în căsuța poștală în cazul în care lucrătorul poștal nu poate să găsească nicio persoană la adresa indicată.

Avizul de livrare informează destinatarul asupra faptului că scrisoarea a fost lăsată la oficiul poștal, cu indicarea adresei, a orelor de deschidere și a termenului limită pentru ridicarea acesteia.

În cazul în care scrisoarea nu este ridicată în termenul specificat (și nu există nicio cerere de prelungire a perioadei respective sau de retransmitere a scrisorii la o altă adresă), aceasta este returnată expeditorului.

7.4 În cazul în care destinatarul refuză să accepte notificarea sau comunicarea actelor judiciare, care sunt consecințele? Se consideră că actele au fost efectiv notificate sau comunicate dacă refuzul nu era legitim?

Atunci când comunicarea sau notificarea se efectuează prin poștă și există dovezi cu privire la refuzul de a primi scrisoarea sau de a semna confirmarea de primire, notificarea sau comunicarea se consideră a fi efectuată prin următoarea modalitate și circumstanțe:

  • printr-un aviz întocmit de poștaș, care atestă refuzul persoanei fizice, al reprezentantului persoanei juridice sau al unui angajat al acesteia, de a semna confirmarea de primire sau de a primi scrisoarea
  • în cazurile în care părților li se permite să convină asupra adresei de comunicare sau notificare:
    • (i) prin lăsarea unei a doua scrisori recomandate cu confirmare de primire la adresa convenită, atunci când prima scrisoare recomandată cu confirmare de primire trimisă la această adresă este întoarsă sau
    • (ii) printr-o adeverință întocmită de factorul poștal, care atestă refuzul persoanei căreia i se comunică sau notifică un act de a primi scrisoarea sau de a semna confirmarea de primire, atunci când aceasta este trimisă la adresa convenită

Atunci când comunicarea sau notificarea este efectuată personal de executorul judecătoresc și există dovezi ale refuzului persoanei căreia i se comunică sau notifică un act de a semna adeverința de comunicare sau notificare sau de a primi duplicatul, comunicarea sau notificarea se consideră a fi efectuată, caz în care:

  • executorul judecătoresc informează persoana căreia i se comunică sau notifică un act cu privire la faptul că duplicatul se află la dispoziția sa la grefa instanței și face referire la aceste informații și la refuzul persoanei căreia i se comunică sau notifică un act de a primi comunicarea sau notificarea în adeverința de comunicare sau notificare
  • în plus, grefa înștiințează, prin scrisoare recomandată, persoana căreia i se comunică sau notifică un act, indicând încă o dată faptul că duplicatul cererii introductive și documentele însoțitoare sunt disponibile la grefă

Comunicarea sau notificarea se consideră a nu fi efectuată numai în cazul în care refuzul este legitim. Refuzul este legitim atunci când persoana căreia i se comunică sau notifică un act nu poate fi identificată, deoarece nu au domiciliul sau nu își are sediul la adresa indicată sau atunci când o terță parte afirmă că nu deține calitatea potrivită pentru a transmite scrisoarea.

Aceleași reguli se aplică în anumite cazuri în care legislația prevede faptul că notificarea personală a părților sau a reprezentanților acestora trebuie să aibă loc cu respectarea formalităților de comunicare sau notificare.

8 Servicii de curierat din străinătate (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor)

8.1 În cazul în care serviciul de curierat livrează un act trimis din străinătate către un destinatar din acest stat membru, într-o situație în care este necesară o confirmare de primire (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor), serviciul de curierat livrează actul doar destinatarului în persoană sau poate, în conformitate cu normele naționale în materie de livrări poștale, să livreze actul și unei alte persoane de la aceeași adresă?

În cazul în care comunicarea sau notificarea prin poștă, cu confirmare de primire, provine din străinătate, serviciile poștale portugheze pot livra scrisoarea și documentele persoanei căreia i se comunică sau notifică actul sau unei terțe părți, la aceeași adresă, care declară că deține calitatea potrivită pentru a preda scrisoarea destinatarului.

8.2 În conformitate cu normele în materie de livrări poștale din acest stat membru, cum se poate efectua notificarea sau comunicarea actelor din străinătate, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul nr. 1393/2007 privind comunicarea sau notificarea actelor, dacă la adresa de livrare nu a fost găsit nici destinatarul, nici o altă persoană abilitată să primească livrarea (dacă este posibil, în temeiul normelor naționale în materie de livrări poștale - a se vedea mai sus)?

A se vedea răspunsul de la întrebarea 7.3.

8.3 Oficiul poștal prevede o anumită perioadă de timp pentru ridicarea actelor înainte de a le trimite înapoi cu mențiunea nelivrat? În cazul unui răspuns afirmativ, în ce mod este informat destinatarul că are corespondență de ridicat de la oficiul poștal?

În principiu, destinatarul are la dispoziție șase zile lucrătoare pentru a ridica documentele de la oficiul poștal.

Destinatarului i se comunică această perioadă și faptul că documentele pot fi ridicate de la oficiul poștal, printr-un aviz de livrare pe care factorul poștal îl depune în căsuța poștală a destinatarului, dacă acesta este absent de la domiciliu.

9 Există vreo dovadă scrisă din care să reiasă că actul judiciar a fost comunicat sau notificat?

Da, în cazul comunicării sau notificării, confirmarea de primire, adeverința de comunicare sau notificare ori avizul de comunicare sau notificare reprezintă dovezi scrise ale faptului că s-a efectuat comunicarea sau notificarea unui act.

În cazul notificării, înregistrarea confirmării de primire, înregistrarea scrisorii sau dosarul ori procesul verbal întocmit în cauză reprezintă dovada scrisă a faptului că notificarea a fost efectuată.

În cazul comunicării sau notificării prin transmiterea electronică a datelor, sistemul informatic al instanțelor atestă data și ora emiterii.

10 Ce se întâmplă în situația în care destinatarul nu primește actul sau în situația în care comunicarea sau notificarea este efectuată cu încălcarea legii (de exemplu, actul judiciar este comunicat sau notificat unei persoane terțe)? În aceste condiții se poate totuși considera valabilă comunicarea sau notificarea actului judiciar (de exemplu, se pot remedia încălcările legii) sau trebuie să se facă un nou demers de comunicare sau notificare a actului judiciar?

Lipsa comunicării sau notificării reprezintă o deficiență majoră care atrage după sine nulitatea întregii proceduri de la cererea introductivă, însă fără includerea acesteia.

Lipsa comunicării sau notificării se înțelege a avea loc în următoarele cazuri:

  • omiterea completă a comunicării sau notificării;
  • identificarea eronată a persoanei căreia i se comunică sau notifică actul;
  • comunicarea sau notificarea necorespunzătoare prin publicare;
  • comunicarea sau notificarea efectuată în urma decesului persoanei fizice sau dizolvarea persoanei juridice căreia i se comunică sau notifică actul;
  • dovada că destinatarul comunicării sau notificării nu a fost informat cu privire la documentul respectiv din motive care nu îi sunt imputabile.

Această invaliditate este considerată a fi remediată numai dacă pârâtul sau parchetul (în cazul în care acesta este partea principală), în cadrul unei proceduri, nu contestă imediat lipsa comunicării sau notificării unui act.

În afara cazurilor menționate anterior, omiterea oricărui act sau oricărei formalități impuse prin lege în ceea ce privește comunicarea sau notificarea constituie o simplă neregulă. În cazul în care se invocă această neregulă sau instanța ia act de aceasta în cursul procedurii, aceasta va dispune remedierea acesteia. În alte cazuri, o neregulă în comunicare sau notificare atrage după sine nulitatea actului doar atunci când se prevede acest lucru prin lege sau atunci când aceasta poate exercita o influență asupra examinării sau hotărârii luate în cauză. În acest caz, celelalte acte procedurale care nu sunt afectate de actul anulat rămân valabile.

11 Trebuie să se plătească pentru comunicarea sau notificarea unui act judiciar și, dacă da, care este suma?

Da, în anumite cazuri, care sunt detaliate mai jos, cheltuielile de comunicare și notificare sunt estimate în UC (unitate de cont). Valoarea UC în 2015 a fost de 102 EUR.

Astfel:

  • Comunicarea și notificarea unui act către persoane de către executorii judecătorești costă 0,5 UC în cazul în care se efectuează și 0,25 UC în cazul în care nu s-au putut efectua
  • Comunicarea și notificarea unui act către persoane, precum și comunicarea și notificarea prin publicare de către executorii judecătorești costă 0,5 UC în cazul în care se efectuează; dacă nu s-au putut efectua, nu se percepe nici un preț
  • Costurile de transport, atunci când acțiunea de comunicare sau notificare este efectuată de un executor judecătoresc, precum și TVA-ul, atunci când este datorat, pot fi adăugate la aceste sume

Notă de sfârșit

Informațiile cuprinse în acest formular au caracter general, nu sunt exhaustive și nu obligă în niciun fel punctul de contact, Rețeaua judiciară europeană în materie civilă și comercială, instanțele sau orice alți destinatari. Legislația aplicabilă trebuie consultată întotdeauna.


Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Ultima actualizare: 05/01/2017