Medierea familială

Mediere familială

Medierea familială internațională este prevăzută în cadrul instrumentelor de cooperare internațională în materia dreptului familiei (Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 și Regulamentul Bruxelles IIb) și are drept scop să faciliteze soluțiile amiabile pentru înapoierea unui copil în caz de răpire internațională sau ajungerea la un acord cu privire la exercitarea dreptului de vizită al părinților.

Medierea familială transfrontalieră este promovată de instrumentele de cooperare internațională și europeană pentru a încuraja soluționarea rapidă și fără tensiuni a litigiilor. Departamentul pentru asistență reciprocă, drept internațional privat și drept european (Département de l’entraide, du droit international privé et européen – DEDIPE), autoritatea centrală pentru aplicarea convențiilor internaționale în materie de cooperare familială, pune la dispoziție o listă a mediatorilor familiali (médiateurs familiaux) internaționali pentru a facilita recurgerea la mediere în cazurile transfrontaliere. De asemenea, este important să se prezinte reglementările naționale privind medierea aplicabile în cazurile transfrontaliere.

Cadrul normativ național:

În Franța, medierea judiciară a fost consacrată prin Legea nr. 95-125 din 8 februarie 1995, urmată de Decretul nr. 2012-66 din 22 iulie 1996. Orice instanță sesizată cu un litigiu poate numi, cu acordul părților, un mediator terț calificat, imparțial și independent.

Ordonanța nr. 2011-1540 din 16 noiembrie 2011, care transpune Directiva 2008/52/CE din 21 mai 2008, a modificat Legea din 8 februarie 1995. Potrivit definiției prevăzute de această lege, medierea este un proces structurat prin care două sau mai multe părți încearcă să ajungă la un acord în vederea soluționării amiabile a diferendelor dintre ele cu ajutorul unei părți terțe. Legea instaurează un regim comun pentru toate medierile.

În ceea ce privește medierea familială, există o diplomă de stat instituită prin Decretul din 2 decembrie 2003 [articolele R.451-66 și următoarele din Codul acțiunii sociale și al familiei) (Code de l’Action Sociale et des Familles)] și prin avizele din 12 februarie 2004 și din 19 martie 2012. Cu toate acestea, în prezent, această diplomă nu este obligatorie pentru a putea exercita profesia de mediator familial, deoarece medierea familială nu este o profesie reglementată.

Se poate recurge la medierea familială în următoarele cazuri:

1) în afara sferei intervenției juridice: această formă de mediere familială este cunoscută sub denumirea de mediere convențională; în cazurile „convenționale” de mediere familială mediatorul este sesizat în mod direct de către părți;

2) în cursul unei proceduri judiciare [articolul 1071 din Codul de procedură civilă francez (Code de procédure civile), articolul 255 și articolul 373 alineatul (2) punctul (10) din Codul civil francez (Code civil)]:

• judecătorul specializat în dreptul familiei (juge aux affaires familiales – JAF) poate propune părților medierea și, dacă acestea sunt de acord, poate numi un mediator familial pentru a iniția acest proces;
• JAF poate impune părților să se întâlnească cu un mediator familial care le va informa cu privire la obiectul medierii familiale și la modul în care se desfășoară aceasta;
• în cazurile în care nu se ajunge la divorț sau în cazurile care au loc după divorț, în 11 instanțe a fost introdusă o încercare de mediere familială prealabilă obligatorie (tentative de médiation familiale préalable obligatoire – TMFPO) prin Legea nr. 2016-1547 din 18 noiembrie 2016 privind modernizarea sistemului judiciar pentru secolul 21, pentru o perioadă de trei ani de la promulgarea sa. TMFPO presupune că se încearcă să se recurgă la medierea familială înainte de a se depune anumite cereri; dacă nu se încearcă medierea, instanța poate pronunța din oficiu o hotărâre de inadmisibilitate. Este vorba de cereri care vizează modificarea unei hotărâri anterioare a unui JAF sau a unei dispoziții dintr-un acord aprobat de instanță, precum și de cereri referitoare la reședința obișnuită a copilului sau a copiilor, drepturile de vizitare și de cazare, contribuțiile la educația și întreținerea minorilor și hotărârile privind exercitarea autorității părintești. Cu toate acestea, în caz de violențe sau în cazurile în care unul dintre părinți se află în mod clar sub influența celuilalt se renunță la această obligație de a încerca medierea. Această experimentare a fost finalizată la 31 decembrie 2024.

Acordul obținut în urma medierii familiale poate fi aprobat de judecătorul specializat în dreptul familiei (articolele 1534 și 1565 și următoarele din Codul de procedură civilă). Judecătorul aprobă acordul, cu excepția cazului în care constată că acordul nu protejează suficient interesele copilului sau că consimțământul părinților nu a fost dat în mod liber [articolul 373-2-7 alineatul (2) din Codul civil] sau, la un nivel mai general, că acesta poate pune în pericol ordinea publică.

• Link către pagina informativă a Ministerului Justiției privind medierea familială.
• Link către listele de mediatori: pentru a găsi serviciul de mediere familială cel mai apropiat de dumneavoastră, puteți efectua căutarea cu termenii „mediere familială” (médiation familiale) în tabul „Categorii” (catégories) de pe site-ul Justiția în regiuni (Justice en région).

Medierea familială internațională:

Medierea familială internațională este prevăzută în cadrul instrumentelor de cooperare internațională în materia dreptului familiei (Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 și Regulamentul Bruxelles IIb) și are drept scop să faciliteze soluțiile amiabile pentru înapoierea unui copil în caz de răpire internațională sau ajungerea la un acord cu privire la exercitarea dreptului de vizită al părinților.

Părțile implicate pot contacta mediatori care lucrează în cabinete private sau în sectorul asociativ. Lista de mediatori familiali internaționali a Ministerului Justiției este pusă la dispoziția publicului în mod gratuit. Profesioniștii înscriși pe această listă îndeplinesc criterii în ceea ce privește experiența în domeniul familial, bilingvismul și competențele multiculturale.

Site-ul Ministerului Justiției privind medierea familială internațională: Justice / Portail / La médiation familiale internationale

Lista de mediatori: http://www.justice.gouv.fr/art_pix/liste_mediateurs_familiaux_internationaux.pdf

Pentru a participa la mediere, cel puțin unul dintre părinți trebuie să aibă reședința în Franța, iar celălalt în străinătate, indiferent de cetățenia lor. Mediatorul sesizat cu o cerere de mediere familială internațională formulată de un părinte transmite propunerea celuilalt părinte. Inițiativa trebuie să fie voluntară: nu trebuie să existe constrângeri în ceea ce privește inițierea unei proceduri de mediere familială internațională. Mediatorii își îndeplinesc atribuțiile în mod imparțial și diligent, iar medierea este supusă principiului confidențialității.

Mediatorii sunt liberi să își stabilească propriile onorarii. Unii dintre ei aplică un barem al Casei de Alocații Familiale (Caisse d’Allocations Familiales), care ajustează taxa în funcție de venitul părinților.

Persoanele interesate de medierea familială internațională în contextul unui litigiu internațional pot contacta autoritatea centrală franceză prin e-mail: entraide-civile-internationale@justice.gouv.fr