Medierea familială | Portalul european e-Justiție

MEDIEREA

Domeniul consilierii obligatorii și al medierii familiale este reglementat în Croația de Legea familiei (Obiteljski zakon) [Narodne Novine (NN; Monitorul Oficial al Republicii Croația) nr. 103/15, 98/19, 47/20, 49/23 – Decizia Curții Constituționale a Republicii Croația (Ustavni sud Republike Hrvatske) și 156/23].

Consilierea obligatorie este o modalitate de a-i ajuta pe membrii familiei să ajungă la acorduri privind relațiile de familie, oferind în același timp o atenție deosebită protecției relațiilor de familie care implică un copil, consecințelor juridice în cazul în care nu se ajunge la un acord și inițierii procedurilor judiciare în care se decid drepturile personale ale copilului. Consilierea obligatorie este efectuată de o echipă de experți de la antena relevantă a Institutului Croat pentru Asistență Socială (Hrvatski zavod za socijalni rad) în funcție de locul de reședință permanentă sau temporară a copilului sau de locul ultimei reședințe permanente sau temporare comune a soților sau a partenerilor extraconjugali. În conformitate cu Codul familiei, consilierea obligatorie nu trebuie să aibă loc înainte de inițierea procedurilor de executare silită și a celor asigurătorii. Membrii familiei participă personal și fără reprezentanți la consilierea obligatorie.

Consilierea obligatorie se desfășoară: 1. înainte de inițierea unei proceduri de divorț între soții care au împreună un copil minor și 2. înainte de inițierea altor proceduri judiciare privind exercitarea autorității părintești și a relației personale cu copilul. Înainte de inițierea procedurii de divorț, consilierea obligatorie nu se efectuează cu privire la unul sau la ambii soți în cazul în care: 1. aceștia sunt lipsiți de capacitate contractuală, nu sunt în măsură să înțeleagă sensul și consecințele procesului chiar și cu asistență din partea experților, 2. judecata lor a fost afectată sau 3. reședința lor permanentă sau temporară nu este cunoscută.

Consilierea obligatorie este inițiată prin depunerea cererii de către una dintre părți la Institutul Croat pentru Asistență Socială (Hrvatski zavod za socijalni rad); cererea se depune în formă scrisă sau se înregistrează verbal. La primirea cererii de consiliere obligatorie, Institutul Croat pentru Asistență Socială este obligat să programeze o întâlnire și să convoace părțile. Prin derogare de la această regulă, în cazul în care Institutul Croat pentru Asistență Socială cunoaște că este un caz de violență domestică și consideră că, în circumstanțele date, o întâlnire comună nu ar fi utilă sau dacă una sau ambele părți solicită acest lucru din motive justificate, sunt programate și efectuate interviuri separate cu părțile.

După încheierea procesului de consiliere obligatorie, Institutul Croat pentru Asistență Socială va pregăti un raport în care se vor menționa următoarele: 1) cine a participat la procedură; 2) disponibilitatea fiecărei părți de a ajunge la o soluționare amiabilă a litigiului; 3) dacă una din părți sau ambele intenționează să inițieze proceduri judiciare; 4) în cazul consilierii obligatorii înainte de inițierea procedurii de divorț, dacă soții sunt conștienți de consecințele juridice ale neajungerii la un acord, și anume un plan privind exercitarea în comun a autorității părintești și 5) acuzații de violență domestică, dacă este cazul.

Raportul privind procesul de consiliere obligatorie rămâne valabil timp de șase luni de la data încheierii consilierii.

Medierea familială este un proces la care membrii familiei participă în mod voluntar.

Medierea familială este un proces în care părțile încearcă să soluționeze un litigiu familial printr-un acord cu ajutorul unuia sau mai multor mediatori familiali.

Mediatorul familial este o persoană imparțială și instruită special în acest scop, înscrisă în registrul mediatorilor familiali. Principalul scop al procesului de mediere familială este de a ajunge la un plan de exercitare a autorității părintești în comun și la alte acorduri cu privire la copil. Pe lângă atingerea acestui scop, în cadrul procesului de mediere familială, părțile pot conveni și asupra oricăror alte aspecte referitoare la bunuri și la alte chestiuni.

Medierea familială nu se efectuează: 1) dacă există acuzații de violență familială; 2) în cazul în care unul sau ambii soți sunt lipsiți de capacitate contractuală și nu sunt în măsură să înțeleagă sensul și consecințele juridice ale procesului chiar și cu asistență din partea experților; 3) dacă judecata unuia sau a ambilor soți a fost afectată sau 4) dacă reședința permanentă sau temporară a unuia dintre soți nu este cunoscută.

Medierea familială poate fi efectuată indiferent de procedurile judiciare, înainte de inițierea procedurilor, în timpul desfășurării acestora sau după încheierea lor. În conformitate cu Codul familiei, medierea familială nu are loc înainte de inițierea procedurilor de executare silită și a celor asigurătorii. Prin derogare de la această regulă, în timpul procesului de executare silită în scopul exercitării unei relații personale cu copilul, instanța poate propune părților să participe la medierea familială. Astfel, după audierea părților și ținând seama de circumstanțele cauzei, instanța poate amâna executarea cu treizeci de zile și poate dispune ca o persoană abilitată în acest sens să discute cu copilul sau poate propune părților să intre în procesul de mediere familială pentru a soluționa litigiul prin ajungerea la un acord; dacă este necesar, instanța poate pronunța o hotărâre în care să precizeze mai în detaliu modalitățile de exercitare a unei relații personale în timpul interviului cu persoana abilitată sau în cursul medierii familiale, dar instanța nu va proceda astfel în cazul în care medierea familială a avut deja loc fără succes sau în cazul în care sunt necesare măsuri urgente.

Mediatorul familial și alte persoane implicate în procesul de mediere familială sunt obligate să protejeze informațiile și datele confidențiale de care au luat cunoștință în cursul procesului de mediere familială în ceea ce privește terții, cu excepția următoarelor situații: 1. în cazul în care este necesar să se comunice informațiile în scopul desfășurării sau executării acordului sau 2. în cazul în care este necesar să se comunice informațiile pentru a proteja un copil a cărui bunăstare este pusă în pericol sau pentru a elimina pericolul unei încălcări grave a integrității mentale și fizice a unei persoane. Mediatorul familial este obligat să informeze părțile cu privire la sfera principiului confidențialității.

În ceea ce privește acordul la care s-a ajuns în cursul medierii familiale, Codul familiei prevede că planul de exercitare a autorității părintești în comun și alte acorduri încheiate în cadrul procesului de mediere familială trebuie să fie în formă scrisă și să fie semnate de toate părțile și că acestea vor dobândi caracter executoriu în cazul în care instanța le aprobă în cadrul unei proceduri necontencioase la propunerea părților.

În cazul în care părțile nu ajung la un acord cu privire la planul de exercitare a autorității părintești în comun sau cu privire la un alt punct contencios privind relațiile de familie, mediatorul familial va indica – în raportul privind suspendarea procesului de mediere familială – dacă ambele părți au participat activ. Raportul privind suspendarea medierii familiale se transmite participanților. Mediatorul familial va transmite raportul privind suspendarea medierii familiale instanței care a suspendat procedura din cauza derulării procesului de mediere familială.

În cazul în care, în cursul procedurii judiciare, părțile propun prin acord consensual soluționarea litigiului prin intermediul medierii familiale, instanța poate suspenda procedura judiciară, caz în care stabilește un termen de trei luni în care părțile pot încerca să soluționeze litigiul în cadrul medierii familiale. De asemenea, și instanța poate să propună părților procesul de mediere familială în cazul în care consideră, în cursul procedurii judiciare, că există posibilitatea de a se ajunge la un acord consensual cu privire la litigiul familial. În cazul în care părțile convin să inițieze procesul de mediere familială, instanța va suspenda procedura judiciară și va stabili un termen de trei luni în care părțile pot încerca să soluționeze litigiul în cadrul medierii familiale. În cazul în care părțile, în termenul de trei luni stabilit de instanță pentru desfășurarea medierii familiale, nu reușesc să soluționeze litigiul în cadrul medierii familiale sau în cazul în care părțile propun reluarea procedurii judiciare înainte de expirarea acestui termen, instanța va relua procedura. Înainte de a decide cu privire la suspendarea procedurii, instanța este obligată să evalueze dacă suspendarea este adecvată, având în vedere necesitatea unor măsuri urgente în cauzele în care se decide cu privire la drepturile și interesele copilului.

În procesul de mediere familială, mediatorul familial trebuie să informeze participanții cu privire la obligația acestora de a se ocupa de bunăstarea copilului; mediatorul poate permite copiilor să își exprime opinia în procesul de mediere familială, cu consimțământul părinților.

Mediatorul familial care a efectuat procesul de mediere familială nu are dreptul de a participa la redactarea expertizelor sau a evaluărilor familiale și nici de a participa în orice alt mod la procedurile judiciare în care se soluționează litigiul dintre părțile care au participat la medierea familială, cu excepția cazurilor prevăzute de Legea privind familia.

În cazul în care medierea familială este efectuată de mediatori familiali angajați în sistemul de protecție socială, părțile nu plătesc onorarii pentru activitatea mediatorilor familiali. În cazul în care medierea familială este efectuată de mediatori familiali din afara sistemului de protecție socială, părțile suportă costul activității acestora.

Medierea familială este, de asemenea, reglementată, ca serviciu oferit, de Legea privind protecția socială (Zakon o socijalnoj skrbi) (NN nr. 8/22, 46/22, 119/22, 71/23 și 156/23) și este furnizată ca serviciu pentru membrii familiei în scopul negocierii chestiunilor în vederea ajungerii la un acord comun.

Dispozițiile privind medierea sunt aplicate în mod corespunzător în procesul de mediere familială, cu excepția cazului în care Legea privind familia prevede altfel.

Pentru informații suplimentare, a se vedea:

Legea privind familia (NN nr. 103/15, 98/19, 47/20, 49/23 – Decizia Curții Constituționale a Republicii Croația și 156/23)

Legea privind asistența socială (NN nr. 8/22, 46/22, 119/22, 71/23 și 156/23)

Norme privind consilierea obligatorie (Pravilnik o obveznom savjetovanju) (NN No 123/15);

Norme privind conținutul obligatoriu al formularului ce include planul de exercitare în comun a autorității părintești (Pravilnik o obveznom sadržaju obrasca plana o zajedničkoj roditeljskoj skrbi) (NN nr. 123/15)

Norme privind conținutul și metoda de ținere a registrului mediatorilor familiali, condițiile legate de competența profesională a mediatorilor familiali și privind locul și modul de efectuare a medierii familiale (Pravilnik o sadržaju i načinu vož enja Registra obiteljskih medijatora, uvjetima stručne osposobljenosti obiteljskih medijatora, prostornim uvjetima i načinu provoăenja obiteljske medijacije) (NN nr. 29/21)

Legea privind medierea (Zakon o mirenju) (NN No 18/11);

Ultima actualizare: 31/12/2024