Termene
Deși medierea poate fi inițiată oricând, este recomandat să se recurgă la mediere cât mai curând posibil, de preferință înainte de inițierea oricărei acțiuni judiciare.
Având în vedere eficacitatea recurgerii la mediere ca sistem preventiv de rezolvare a problemelor cauzate de schimbarea transfrontalieră a reședinței copilului, medierea ar trebui să fie recomandată cu încredere în toate conflictele familiale transfrontaliere și în special în litigiile privind relocarea internațională a copiilor. Cu toate acestea, întrucât medierea nu este în niciun caz adecvată în toate cazurile de răpire, ar fi o bună practică de a introduce un interviu în procedura de evaluare. Acest lucru ar putea contribui, de asemenea, la aplanarea îngrijorărilor părinților și la sporirea înțelegerii procesului de mediere.
Medierea nu ar trebui în niciun caz să fie folosită de una dintre părți drept scuză pentru amânarea soluționării conflictului. Acest lucru este deosebit de important în cazurile de răpire a copiilor, când timpul este vital.
Mediatorii trebuie să informeze părțile cu privire la acest lucru în mod explicit în faza de informare sau la începutul procedurii de mediere.
După mutarea copilului răpit în țara în care își are reședința obișnuită, medierea ar trebui avută în vedere pentru evitarea unor noi litigii.
Cooperare strânsă cu autoritățile judiciare/administrative
În cazurile de răpire a copiilor în care sunt sesizate autoritățile centrale și/sau organele judiciare, mediatorul ar trebui să explice părților efectele medierii având în vedere procedura în curs.
În unele țări, autoritățile centrale au proprii mediatori.
Pe această pagină veți găsi lista autorităților centrale.
Forța executorie a acordului în toate sistemele juridice vizate (accesul la informații juridice relevante)
Pentru a fi eficace, acordul de mediere trebuie să producă efecte juridice și să fie executoriu în toate sistemele de drept relevante.
Autoritățile centrale sau punctele de contact centrale pentru medierea familială internațională pot facilita accesul la informații privind procedurile relevante în sistemele de drept în cauză.
Mai multe informații privind caracterul executoriu în diferitele state membre sunt disponibile pe pagina Medierea în statele membre.
Dificultăți lingvistice și mijloace moderne de comunicare
În general, prezența fizică a părților pe parcursul medierii este importantă. În această privință, țările în care se va desfășura medierea ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a facilita furnizarea de documente de călătorie necesare, cum ar fi vizele.
Atunci când acest lucru este oportun și posibil, ar trebui să se utilizeze medierea bilaterală între cele două țări.
Un avantaj important este acela ca mediatorul să vorbească limba ambelor părți, sau cel puțin o limbă comună (în cazul în care există o limbă comună a cuplului). În cazul medierii care presupune două culturi, ar putea fi suficient ca mediatorul să vorbească limba uneia dintre părți și să înțeleagă limba celeilalte părți în cazul în care nu se poate găsi o altă soluție. Părțile trebuie să fie în măsură să înțeleagă toți termenii juridici. Ideea de a găsi un mediator care vorbește limba părților nu se rezumă la limitarea costurilor întrucât nu este nevoie de interpretare, ci implică și aspectele psihologice și necesitatea ca părțile să înțeleagă angajamentele pe care și le asumă.
Mediatorul ar trebui să fie atent și la contextul cultural al părților și să țină seama de diversitatea lor culturală.
Introducerea unor mijloace moderne de comunicare [telefon, videoconferință (online), camere web etc.] contribuie la reducerea costurilor și facilitează organizarea medierii în cazul în care prezența fizică a părților nu este posibilă. Astfel de instrumente tehnice ar trebui să fie disponibile în fiecare stat membru și ar trebui testată medierea „la distanță”.
Pentru a susține medierea ar trebui dezvoltate programe informatice interactive și sigure de mediere.
În plus, indiferent ce limbă se folosește în cadrul medierii, este important ca toate părțile implicate să înțeleagă limbajul și terminologia utilizate de către mediator(i).
Relația dintre mediere și procedurile legate de copii
Mai multe instrumente internaționale promovează, în general, căutarea unor soluții amiabile:
- Regulamentul Bruxelles IIa: articolul 46 (mecanismul de asigurare a caracterului executoriu al acordului de mediere)
- Regulamentul Bruxelles IIb: articolul 25 (îndeamnă instanțele în cazurile de răpire de către unul dintre părinți să invite părțile să ia în considerare medierea sau soluționarea alternativă a litigiilor, cu excepția cazului în care acest lucru contravine interesului superior al copilului, este inadecvat sau ar cauza întârzieri), articolul 79 litera (g) (obligă autoritățile centrale să faciliteze încheierea unui acord între titularii răspunderii părintești prin mediere sau alte mijloace de soluționare alternativă a litigiilor și să faciliteze cooperarea transfrontalieră în acest scop), considerentul 43 (medierea ar putea să nu fie întotdeauna adecvată, în special în cazurile de violență domestică).
- Convenția de la Haga din 1980: articolul 7 litera c) (măsuri adecvate luate de autoritatea centrală pentru a asigura înapoierea de bună voie a copilului sau a înlesni o soluție amiabilă), articolul 10 (măsuri adecvate în vederea înapoierii de bună voie a copilului), articolul 16 (în statul solicitat nu poate fi pronunțată o decizie pe fond privind încredințarea copilului).
- Convenția de la Haga din 1996: articolul 31 (măsuri adecvate luate de autoritatea centrală pentru a facilita o soluție convenită prin mediere), articolele 23 și 26 (recunoaștere și executare), articolul 16 (legislația aplicabilă = legislația statului unde se găsește reședința obișnuită a copilului), articolul 7 (statul în care copilul își are reședința obișnuită imediat înainte de răpire va păstra competența de a lua măsuri de protecție a copilului), articolul 24 („recunoaștere în avans”).
- Regulamentul privind obligațiile de întreținere: articolul 51 alineatul (2) litera (d) (măsuri adecvate din partea autorității centrale pentru a încuraja soluțiile amiabile în vederea obținerii plății voluntare a întreținerii, prin mediere, conciliere sau procese similare atunci când acest lucru este adecvat). A se vedea, de asemenea, formularul-tip neobligatoriu privind soluțiile amiabile care a fost elaborat în sensul prezentului articol.
- Convenția de la Haga din 2007: articolele 19-31 (prin decizie se înțelege și o tranzacție judiciară sau un acord)
Impactul procedurilor penale
Ar trebui avute în vedere proceduri penale. Organismele judiciare și administrative, cum ar fi autoritățile centrale, ar trebui să poată oferi părților informațiile generale necesare cu privire la legislația relevantă privind deschiderea și încheierea procedurilor penale.
Informații privind autoritățile centrale/punctul de contact central pentru chestiuni legate de medierea internațională în materie de dreptul familiei.