DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A II-A (fosta a IX-a)– C_________ ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1348
Şedinţa publică din data de 13.11.2014
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE : L____ A_____
JUDECĂTOR : S____ M____ V________
GREFIER : I______ D______ C____
Pe rol soluţionarea apelului declarat de apelanta ___________________ împotriva sentinţei civile nr. 1443/06.02.2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C___________ P_____ PROTECŢIA CONSUMATORILOR A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns apelanta, prin avocat, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă.
La interpelarea instanţei, apelanta, personal, arată că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, ori probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a soluţiei în sensul admiterii plângerii contravenţionale şi anularea procesului verbal de contravenţie ca fiind neîntemeiat şi nelegal, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată pentru fond şi apel. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut în sarcina intimatei competenţa materială în a pune concluzii asupra existenţei sau nu a unei lipse de conformitate, fără existenţa unei expertize realizate de un profesionist în domeniu. Totodată, aşa cum a arătat şi în cuprinsul motivelor de apel, la data efectuării controlului de către agenţii intimatei, aceştia au primit o sesizare şi o planşă foto din partea unui consumator, iar în momentul în care apelanta a formulat un punct de vedere în sensul că nu sunt indicii temeinice cu privire la culpa producătorului, materialele folosite fiind de cea mai bună calitate, răspunsul nu a fost luat în considerare şi s-a aplicat o contravenţie, fără a avea posibilitatea de a formula apărări. Aşa cum se poate observa , doar un specialist poate formula un punct de vedere cu privire la calitatea produselor şi nu agenţii intimatei, motiv pentru care s-a întocmit un raport de expertiză. Mai mult, din actele administrate rezultă că nu este culpa apelantei, produsele fiind de bună calitate, fără a se face diferenţa între ele, la momentul producerii acestora. Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra apelului civil de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1443/06.02.2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins, admis în parte plângerea formulată de petenta ___________________ împotriva Procesului Verbal __________ nr.xxxxxxx/14.08.2013 emis de intimatul C___________ pentru Protecţia Consumatorilor a Municipiului Bucureşti. A fost înlăturată sancţiunea avertismentului aplicata pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.20 alin.1) din OG nr.21/1992 şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale procesului verbal contestat.
La pronunţarea acestei sentinţe, analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut că prin Procesul verbal de constatare a contravenţiei __________ nr.xxxxxxx/14.08.2013, petenta ___________________ a fost sancţionată contravenţional cu sancţiunea „Avertisment” pentru săvârşirea contravenţiei prevăzuta de art.20 alin.1) din OG nr.21/1992, reţinându-se în sarcina acesteia ca petenta nu si-a îndeplinit obligaţia de informare a clienţilor despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de valabilitate/data de minima durabilitate sau data-limita de consum/data durabilităţii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare sau păstrare şi despre contraindicaţii, cu sancţiunea „Avertisment” pentru săvârşirea contravenţiei prevăzuta de art.20 alin.3) din OG nr.21/1992, reţinându-se în sarcina acesteia că nu eliberează certificat de garanţie pentru produsele vândute şi sancţiunea cu amendă în cuantum de 10.000 de lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.9 din Legea nr. 449/2003, reţinându-se lipsa de conformitate a produselor la momentul când au fost livrate.
Sub aspectul legalităţii procesului verbal contestat petenta a învederat faptul că reprezentatul intimatei nu are competenţa materială de a pune concluzii asupra existenţei sau nu a unei neconformităţi, în acest sens, fiind dispoziţiile art. 66 din O.G. nr. 21/1992, care precizează că nu este atribuită această competenţă în sarcina comisarilor ANPC, aceasta urmând a fi reglementată de către Guvern, în viitor, prin metodele arătate la litera a) şi d) din ordonanţă.
Prima instanţă a respins acest motiv de nelegalitate, având în vedere că reprezentanţii Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti, denumiţi generic agenţi constatatori conform actelor normative care stabilesc şi sancţionează contravenţia, sunt competenţi să exercite acţiuni de control şi sa aplice sancţiuni pentru încălcarea normelor privind Protecţia consumatorilor. Astfel , potrivit art. 15 alin. (1) din OG nr.2/2001, contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori, iar potrivit art.2, pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale.
Conform art.54 alin.1 din OG nr.21/1992, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 50 şi 51 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
De asemenea, art.2 alin.1 din Hotărârea nr.700/2012 stabileşte că Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionează pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor
Totodată, instanţa de fond a arătat că în conformitate cu art.3 alin.1 lit.j) din Hotărârea nr.700/2012, Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor constată contravenţii şi dispune masuri de limitare a consecinţelor producerii, prestării, importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse alimentare ori nealimentare şi servicii, inclusiv servicii financiare, care nu sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale din domeniile de activitate ale Autorităţii, prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege, sesizează organele de urmărire penala ori de cate ori constata încălcări ale legii penale.
Prima instanţă a constatat că în cauză nu sunt aplicabile disp.art. 66 din O.G. nr. 21/1992, invocate de intimată cu referire la modul în care se vor desfăşura expertizele tehnice cu privire la viciile produselor, în condiţiile în care nu reprezentanţii intimatei sunt obligaţi la efectuarea unei expertize tehnice (si astfel se poate analiza daca aveau sau nu competenta materiala sa o efectueze) ci reprezentanţii petentei sunt obligaţii la o eventuală „proba contrară” inclusiv o expertiza, în favoarea intimatei operand prezumţia legala prevăzuta de art.18 din Legea nr.449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora
Un al doilea motiv de nelegalitate invocat de către petenta, se referă la faptul că agentul constatator nu ar avea competenţa materială de a dispune măsurile indicate la punctul j) din procesul-verbal contestat în sensul că agentul constatator nu putea dispune „înlocuirea produselor” (pagina 8 din plângere).
Instanţa de fond a respins şi acest motiv de nelegalitatea având în vedere că agentul constatator are competenţa materială de a dispune măsurile indicate la punctul k) din procesul-verbal (iar nu pct.j - cum s-a menţionat în plângere) în sensul de a dispune „înlocuirea produselor”, raportat la art.15 alin.4 din OG nr.21/1992 respectiv, „persoanele împuternicite conform art. 54 sa constate contravenţiile şi sa aplice sancţiunile prevăzute de prezenta ordonanţă vor stabili odată cu sancţiunea şi măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz”.
Această măsură reparatorie nu a fost considerată disproporţionată, având în vedere ca pentru operatorul economic nu ar fi generat cheltuieli disproporţionate în raport cu valoarea produselor, comparativ cu prejudiciul adus consumatorilor şi modurile în care sunt lezate interesele acestora prin defectele manifestate la produse şi care le fac improprii întrebuinţării conform destinaţiei.
În atare condiţii, instanţa de fond a constatat că procesul verbal de contravenţie este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, prima instanţă a înlăturat înlătura sancţiunea Avertisment, aplicată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.20 alin.1) din OG nr.21/1992.
Potrivit art.20 alin.1) din OG nr.21/1992, producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producătorului, cantitatea si, după caz, termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate sau data-limită de consum/data durabilităţii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii.
În mod greşit reprezentanţii intimatei au sancţionat petenta pentru lipsa acestei declaraţii de conformitate, care să cuprindă elementele prevăzute mai sus, în condiţiile în care petenta a făcut dovada ca aceste informaţii se regăsesc în cutiile în care se aflau produsele comercializate, conform înscrisurilor aflate la filele 22-26 din dosar.
Prima instanţă a respins cererea petentei de anulare a procesului verbal contestat în ceea ce priveşte anularea sancţiunii „Avertisment” aplicate pentru săvârşirea contravenţiei prevăzuta de art.20 alin.3) din OG nr.21/1992.
Potrivit art.20 alin.3) din OG nr.21/1992, produsele de folosinţa îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie. Este adevărat ca dispoziţiile art.20 alin.3) din OG nr.21/1992, prevăd obligaţia certificatului de garanţie pentru produsele de folosinţa îndelungată, dar prin art.19 din Legea nr. 449/2003 (act normativ ulterior şi superior ca forţa juridica Ordonanţei de Urgenta) s-a instituit obligaţia garanţiei pentru toate tipurile de produse.
Garanţia este definită de Legea nr. 449/2003, ca fiind angajamentul pe care vânzătorul si-l asuma faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, daca acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferenta şi este obligatorie din punct de vedere juridic
În ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art.9 din Legea nr.449/2003, s-a reţinut de către intimată lipsa de conformitate a produselor vândute de către petenta la momentul când au fost livrate produsele.
Sancţiunea contravenţională cu amenda în cuantum de 10.000 de lei a fost aplicată în baza a doua reclamaţii.
Prin reclamaţia din data de 06.07.2013, C______ T______ arată că în data de 02.07.2013 a cumpărat o pereche de sandale model „Paradise 331” în valoare de 255,20 de lei, pe care a purtat-o o singura dată, acuzând faptul că fiind surprinsă de ploaie câteva minute, baretele de la sandale s-au lărgit foarte mult, iar talpa s-a umflat şi s-a deformat (f.62)
Prin reclamaţia din data de 12.07.2013, R_____ Bereanda arată că în data de 28.06.2013 a cumpărat o pereche de balerini model Piaggio 288 în valoare de 215,20 de lei, la care după o săptămâna au apărut deficiente în sensul că materialul textil al benzii aplicate la partea din spate a produsului s-a rărit, afectând estetica produsului(f.72,75)
La reclamaţia d-nei T______ C______, petenta răspunde prin Procesul verbal de constatare nr.952/08.07.2013 (f 61) în care arată că „produsul nu prezintă un viciu de fabricaţie, defectul semnalat reprezentând urme de întreţinere necorespunzătoare. Conform certificatului de întreţinere, utilizarea produsului în condiţii de umezeală excesiva trebuie evitata. Tălpile reprezintă urme de uzura normala în urma contactului cu solul, având în vedere ca acestea sunt confecţionate din piele”.
La reclamaţia d-nei R_____ M_____ Bereanda, petenta răspunde prin Procesul verbal de constatare nr.624/15.07.2013 (f 70) în care arată că „produsul nu prezintă un viciu de fabricaţie, defectul semnalat reprezintă un viciu de utilizare, materialul textil deteriorându-se la contactul cu o suprafaţă dură, rugoasă prin frecare”
Prima instanţă a reţinut că potrivit art.18 din Legea nr.449/2003, se instituie o prezumţie legală în favoarea consumatorilor, în sensul că până la proba contrară lipsa de conformitate apărută în termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezumă că a existat la momentul livrării acestuia. Prin această formulare, legiuitorul a statuat că în situaţia apariţiei unei neconformităţi, se prezumă, în primele 6 luni, că aceasta exista la data livrării produsului.
Instanţa de fond a constatat că această prezumţie legală instituită în favoarea consumatorilor nu putea fi înlăturata de către petenta.
Consumatorii s-au prezentat la vânzător în baza Legii nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate, care prevede la art. 5 ca: vânzătorul este obligat sa livreze consumatorului produse care corespund scopurilor pentru cate sunt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip şi în parametri de calitate la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil dată fiind natura produsului cu prezumarea legala statuata în art. 18 din acelaşi act normativ care precizează ca „Până la proba contrara, lipsa de conformitate apăruta în termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezuma ca a existat la momentul livrării acestuia..."
În speţă, lipsa de conformitate a produselor este evidentă în condiţiile în care perechea de sandale model „Paradise 331” achiziţionate de către C______ T______ a devenit inutilizabilă după doar o singura purtare, la numai 3 zile de la achiziţionarea lor, iar perechea de „balerini” achiziţionaţi de către R_____ M_____ Bereanda, a devenit inutilizabilă doar după o singura săptămână, în sensul ca au apărut deficienţe la materialul textil al benzii aplicate la partea din spate a produsului care s-a rărit afectând estetica produsului.
Având în vedere timpul foarte scurt de la data achiziţionării produselor până la deteriorarea acestora (trei zile în cazul d-nei C______ T______ şi o săptămână în cazul d-nei R_____ M_____ Bereanda) este evidentă lipsa de conformitate a produselor, care exista la data livrării acestora şi încălcarea de către petenta a dispoziţiilor art.5 din Legea nr. 449/2003 în sensul ca produsele livrate nu corespund scopurilor pentru cate sunt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip şi în parametrii de calitate la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, nici un consumator neputându-se aştepta ca un produs de încălţăminte să se deterioreze după numai o singura purtare la 3 zile de la achiziţionarea acestuia (cazul d-nei C______ T______) sau după o săptămână de purtare (cazul d-nei R_____ M_____ Bereanda)
În analizarea conformităţii sau neconformităţii produselor instanţa de fond a ţinut cont şi de preţul de achiziţionare al acestor produse, la un produs mai scump consumatorul se poate aştepta la anumiţi parametri de calitate, iar la un produs mai ieftin consumatorul se poate aştepta la parametri de calitate inferioară.
Prima instanţă a reţinut faptul că d-na C______ T______ a cumpărat o pereche de sandale model „Paradise 331” pentru suma de 255,20 lei, iar d-na R_____ Bereanda a cumpărat o pereche de „balerini în valoare de 215,20 de lei”, ceea ce face ca produsele achiziţionate să se încadreze în gama produselor cu un preţ ridicat raportat la veniturile medii obţinute în Romania.
În aceste condiţii consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil la parametri de calitate ridicaţi, nu ca aceste produse sa se deterioreze în primele zile de la achiziţionare.
Astfel, lipsa calităţii materialelor din care erau confecţionate cele doua perechi de încălţăminte, rezultă din termenul foarte scurt în care „deteriorarea" produselor a apărut, iar „prezumarea existentei unei neconformităţi" este generată de calitatea materialelor folosite la confecţionarea produselor reclamate.
Din procesele verbale întocmite de către petentă cu privire la aspectele reclamate de consumatoare rezultă doar simpla constatare a stării materiale a produselor cu concluzia, stabilită unilateral în ambele cazuri, de purtare/întreţinere necorespunzătore, în condiţiile în care la perechea de sandale „PARADISE" achiziţionata de petenta COBZARI T______ baretele din piele s-au lărgit şi nu mai tine sandala pe picior, talpa s-a umflat şi s-a deformat, iar la balerinii achiziţionaţi de petenta Bereanda R_____ materialul textil aplicat s-a rărit afectând aspectul estetic al produsului (estetica produsului fiind de o deosebita importanta având în vedere natura produsului, scopul acestuia şi nu în ultimul rând dorinţa consumatorului de a achiziţiona un produs care să-i garanteze eleganţa).
Lipsa de conformitate a produselor se raportează la prevederile art. 5 din Legea nr. 449/2003 în sensul ca încălţămintea nu mai corespunde scopului pentru care a fost produsă, cu caracteristicile de calitate specifice, inclusiv cele estetice. Produsele achiziţionate de consumatori trebuie sa corespunda scopului pentru care sunt utilizate în mod normal un produs de acelaşi tip; produsul trebuie sa prezinte parametrii de calitate şi performantele normale la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului, evaluarea făcându-se în funcţie de natura produsului şi declaraţiile privind produsul. Prezumţia lipsei de conformitate presupune considerarea produsului ca fiind lipsit de calitate şi performanta încă de la achiziţionare în condiţiile în care legea prevede ca orice lipsa de conformitate apărută în termen de 6 luni de la data achiziţionării produsului se considera a fi existat la momentul vânzării.
Prin concluzia unilaterală dată de operatorul economic, nu s-a făcut dovada exploatării/întreţinerii necorespunzătore sau abuzive, respectiv a utilizării incorecte a perechilor de încălţăminte, context în care petenta a aplicat prevederile articolului 9 din Legea nr. 449/2003 coroborat cu prevederile art.5 din acelaşi act normativ, raportate la prevederile art. 18 din legea menţionată. Măsurile dispuse au fost luate pe considerentul lipsei de conformitate manifestate ce cauzează inconveniente consumatorului în sensul ca produsele nu mai pot fi utilizate corespunzător destinaţiei de produs de încălţăminte, atât din punct de vedere calitativ, cat şi estetic, - acestea prezentând defecte de material, de calitate, defecte care constau şi în aspectul estetic al produsului, iar consumatorii nu au beneficiat de reparare sau de înlocuirea produselor (răspunderea vânzătorului, conform art. 9 -14 din Legea nr. 449/2013 fiind angajată dacă lipsa de conformitate apare în termen de doi ani calculat de la data vânzării, ceea ce înseamnă o garanţie obligatorie care îşi are izvorul în lege, neputând fi modificată de vânzător sub aspectul duratei în timp în interiorul căreia intervine).
Instanţa de fond a reţinut că petenta ___________________ a depus la dosarul cauzei doua rapoarte de expertiză tehnică extrajudiciare întocmite de către I____ S______, expert în domeniul Merceologie şi Managementul Calităţii, înscrisuri „pro causa” care nu au fost în măsură să înlăture prezumţia legală instituită în favoarea consumatorilor de către art.18 din Legea 449/2003; mai mult, din conţinutul acestora rezultă elemente care conduc la concluzia că petenta a vândut produse care nu corespund scopurilor pentru care sunt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip şi în parametri de calitate la care consumatorul nu se poate aştepta în mod rezonabil, astfel:
În Raportul de expertiză ce are ca obiect produsul sandale Paradise 331, consumator C______ T______, expertul ajunge la o singură concluzie cu privire la reclamaţia consumatorului referitoare la faptul ca „talpa s-a umflat şi s-a deformat” şi anume că „din expertizarea vizuală şi tactilă, se constată absenţa neconformităţii semnalate de clientă referitoare la umflarea tălpii” concluzie care contrazice flagrant planşele fotografice cuprinse în conţinutul aceluiaşi raport de expertiză şi din care rezultă fără niciun dubiu aspectele semnalate de către d-na C______ T______ în sensul că „talpa s-a umflat şi s-a deformat”, iar un consumator rezonabil nu se poate aştepta ca după o singura purtare a unor sandale care au costat 255,20 de lei, acestea să devină inutilizabile.
În ceea ce priveşte analizarea celuilalt aspect învederat de către C______ T______ cu privire la modificările dimensionale ale baretelor se observă că expertul a măsurat numai baretele raportat la detaliile de execuţie fără a măsura şi partea din barete pe care se susţin acestea şi care se afla fixată în partea din faţă a sandalelor, aspect din care poate rezulta o lărgire a baretelor şi o imposibilitate a închiderii acestora în scopul în care au fost produse.
În Raportul de expertiză ce are ca obiect produsul balerini model Piaggio 288, consumator R_____ Bereanda, expertul ajunge la concluzia că aspectele semnalate de către consumatoare se pot datora faptului ca „pantofii balerini au fost purtaţi intensiv”, iar în zona interioară aferentă călcâiului, la ambii balerini, se remarcă modificări de culoare ale pielii datorate fie transpiraţiei, fie întinderii urmare a solicitărilor din timpul purtării”. Ori, aşa cum rezultă din reclamaţia formulată, R_____ Bereanda a purtat balerinii timp de o săptămână, iar plângerea a fost formulată în termenul de 14 zile de la data achiziţionării, timp insuficient pentru ca un produs conform să reacţioneze în modul descris de expertă, prin decolorarea pielii interioare şi a întinderii urmare a purtării.
Prima instanţă a respins şi apărările petentei privind sancţiunea aplicată, motivat de faptul că nu se poate încuraja comportamentul ___________________, care ca producător, ar fi putut aduce produsele la conformitate prin cheltuieli ce nu ar fi fost disproporţionate în raport de valoarea produselor, comparativ cu prejudiciul adus consumatorilor.
S-a apreciat de către instanţa de fond că tolerarea săvârşirii unor fapte de acest gen şi nesancţionarea pecuniară a acestora poate determina agravarea fenomenului, iar în acest mod dispoziţiile legale nu îşi mai ating finalitatea pentru care au fost edictate. Răspunderea contravenţională reprezintă o expresie specifică a responsabilităţii sociale conform căreia fiecare persoana trebuie sa îşi asume şi sa suporte consecinţele faptelor sale. Aplicarea imediată, continuă şi necondiţionată a normelor juridice, inclusiv a celor de drept contravenţional, este de natură să asigure Protecţia eficientă a societăţii, să contribuie la garantarea ordinii sociale, să tempereze şi să înfrângă excesele persoanelor juridice.
P_____ aceste motive, instanţa de fond a admis în parte plângerea formulată de către petenta ___________________ împotriva Procesului Verbal __________ nr.xxxxxxx/14.08.2013 şi a înlăturat sancţiunea avertismentului aplicată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzuta de art.20 alin.1) din OG nr.21/1992, menţinând celelalte dispoziţii ale procesului verbal contestat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel ___________________, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii plângerii contravenţionale.
În motivarea apelului, s-a arătat că prima instanţă, în mod greşit, a înlăturat apărarea ___________________ referitoare la necompetenţa materială a intimatei. Apelanta mai arată că atât instanţa de fond, cât şi agentul constatator au greşit stabilind în baza unei prezumţii lipsa de calitate a materialelor din care a fost produsă încălţămintea. Soluţia primei instanţe este criticată şi sub aspectul înlăturării celor două expertize, deşi au fost realizate de singura persoană autorizată în domeniul merceologie şi management din România, au fost înlăturate din probatoriu.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.466 şi următoarele, art.453 Cod procedură civilă.
Intimatul C___________ P_____ PROTECŢIA CONSUMATORILOR A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul dedus judecăţii prin prisma dispoziţiilor art.479 alin.1 Cod procedură civilă şi a criticilor formulate, în conformitate cu dispoziţiile art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul îl constatată nefondat şi îl va respinge.
În esenţă, apelanta îşi concentrează apărările pe aspecte ce ţin de lipsa competenţei agentului constatator de a o sancţiona contravenţional, precum şi de superioritatea expertizei depuse la dosarul cauzei în raport de celelalte probe ale dosarului.
Din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiei aflat la fila 14, dosar fond Tribunalul reţine că el a fost întocmit de agenţi din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor în baza OG 21/1992 şi a Legii 449/2003. Aşa cum în mod corect a apreciat prima instanţă, în temeiul art.54 din OG 21/1992 împuterniciţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pot constata contravenţii şi aplica sancţiuni. Coroborat cu dispoziţiile Legii 449/2003, Tribunalul constată că în speţă agenţii intimatei aveau deplină competenţă să constate şi să sancţioneze contravenţional faptele apelantei.
Şi dacă interpretarea criticilor de „necompetenţă” făcute de apelantă s-ar circumscrie noţiunii de absenţă a abilităţilor tehnice de apreciere asupra deteriorărilor reclamate Tribunalul consideră că apărările apelantei nu sunt susţinute. În aplicarea sancţiunilor agenţii constatatori pot avea în vedere propriile simţuri şi propriile judecăţi de valoare, circumscrise experienţei profesionale şi textelor de lege incidente. Apelanta nemulţumită de aceste aprecieri tehnice putea apela la un expert, fapt pe care, de altfel, l-a şi făcut, pentru a demonstra contrariul. În această a doua arie de apărări ale apelantei, Tribunalul constată că apelanta a înţeles să se folosească de două expertize extrajudiciare, susţinând că ele sunt întocmite de „singurul expert judiciar în domeniul de merceologie şi management din România”. Aceste apărări ale apelantei suferă de o oarecare deficienţă de interpretare logică, la care să se poată face apel, indiferent de faptul că este sau nu agreat de Ministerul Justiţiei, fiind greu de crezut că în România există un singur expert în materie de management. Pe de altă parte, apelanta nu explică de ce în cauză nu a înţeles să realizeze o expertiză judiciară cu specialişti în analizarea materialelor din care erau confecţionate cele două perechi de încălţăminte, în condiţiile în care ambele cumpărătoare reclamau acelaşi lucru – folosirea de materiale de proastă calitate ce nu a rezistat la o uzură minimă a sandalelor / balerinilor.
Ca atare, invocarea unei superiorităţi totale a expertizelor depuse este total lipsită de suport. De altfel, aşa cum corect a argumentat instanţa de fond, „concluziile” expertului sunt în neconcordanţă cu toate celelalte probe din dosar şi se contrazic chiar cu planşele foto depuse. Tehnica de măsurare a baretelor sandalelor, pentru a se demonstra că nu s-au lărgit, suferă de carenţe matematice, în contextul în care nu sunt luate în calcul toate benzile ce au rol de barete şi punctele lor de susţinere.
Ambele perechi de pantofi au fost gândite cu un singur scop, acela de a fi purtate pe drumurile publice şi în condiţii meteo accesibile producătorului. Acesta însă pare să piardă din vedere că vara pot apărea ploi torenţiale şi că încălţămintea pe care o fabrică trebuie să se adapteze şi acestor cerinţe de rezistenţă. Utilizând materiale textile pe o zonă a pantofului despre care se ştie logic că poate fi expusă contactatului cu căile de acces, acoperite cu covor asfaltic, şi nu cu materiale catifelate, producătorul trebuia să aibă în vedere nivelul de rezistenţă al ţesăturilor folosite.
În ambele situaţii apelanta a preferat să invoce o „utilizare defectuoasă” a sandalelor / balerinilor de către cele două cumpărătoare, în contextul în care este vorba de o purtare singulară sau pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Dacă după o purtare, baretele au cedat sau dacă după o săptămână banda textilă s-a rărit, Tribunalul în mod firesc nu poate decât să dea eficienţă prezumţiei că materialele de fabricaţie nu au fost corespunzătoare, sens în care aşteptările consumatorilor au fost înşelate.
Apelanta este un producător prezent de multă vreme pe piaţa de profil în România, cumpărătorii au o zonă de expectanţă calitativă bine determinată, context în care apare ca lipsită de suport apărarea legată de folosirea pe condiţii de ploaie sau caldarâm mai dur a încălţămintei.
Faţă de toate cele mai sus expuse, Tribunalul apreciază că procesul verbal a fost legal şi temeinic întocmit.
Şi din perspectiva individualizării sancţiunii aplicate, Tribunalul consideră că instanţa de fond a făcut o justă aplicare a criteriilor de analiză, iar sancţiunea aplicată de agentul constatator corespunde din punct de vedere al proporţionalităţii cu gradul de pericol social al faptei.
În raport de pericolul social concret al faptei săvârşite, de valorile sociale ocrotite, Tribunalul consideră că scopul preventiv al legii nu poate fi atins prin aplicarea unei sancţiuni mai uşoare cum este cea a avertismentului. Încurajarea unei conduite iresponsabile de pune în vânzare produse cu o calitate neconformă, nu este conformă cu rolul educativ şi preventiv urmărit de lege.
Ca atare, în raport de toate cele mai sus expuse, Tribunalul consideră că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii la materialul probator administrat, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică sub toate aspectele.
Tribunalul apreciază deci că apelul nu este fondat şi îl va respinge conform art.480 Noul Cod de procedură civilă.
P_____ ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta ___________________ cu sediul în Bucureşti, __________________________ 2, sector 2 împotriva sentinţei civile nr. 1443/06.02.2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C___________ P_____ PROTECŢIA CONSUMATORILOR A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI cu sediul în Bucureşti, _________________________, sector 1, ca nefondat.
DEFINITIVA.
Pronunţată în şedinţa publică din 13.11.2014.
Preşedinte Judecător
L____ A_____ S____ M____ V________
Grefier
C____ I______ D______
Red/thred. jud. L.A
2 ex/-----------.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti/jud. fond R___ A_____ C_____