Cooperarea judiciară

Mandatul european de arestare („MEA”) constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră în scopul derulării urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Un mandat de arestare emis de o autoritate judiciară a unei țări din UE este valabil pe întreg teritoriul UE. Mandatul european de arestare este operațional de la 1 ianuarie 2004. Acesta a înlocuit procedurile de extrădare lungi care existau între țările UE.

Această secțiune oferă o imagine de ansamblu asupra dreptului UE privind strângerea probelor, furnizarea de asistență judiciară reciprocă și constituirea de echipe comune de anchetă în cauze transfrontaliere.

UE contribuie la reabilitarea socială a deținuților prin faptul că le permite să își execute pedeapsa în țara lor de origine. În acest sens, s-a instituit un sistem de transfer al deținuților în statul membru al UE din care provin, în care trăiesc în mod normal sau cu care au legături strânse.

Confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni a fost considerată de mult timp în Uniunea Europeană ca fiind unul dintre cele mai eficiente instrumente de combatere a criminalității organizate. Confiscarea vizează principalul motiv al existenței crimei organizate, și anume maximizarea profitului prin mijloace ilegale. Confiscarea presupune o hotărâre judecătorească definitivă care, în final, conduce la deposedarea definitivă de bunurile respective.

Înghețarea bunurilor sau a probelor se poate dovedi necesară pe teritoriul Uniunii Europene în vederea utilizării acestora în cadrul unui proces penal sau a confiscării acestora.  Acest lucru este posibil pe baza Deciziei-cadru a Consiliului care stabilește normele conform cărora  un stat membru trebuie să recunoască și să execute pe propriul teritoriu o hotărâre de înghețare emisă de o autoritate judiciară dintr-un alt stat membru în cadrul unei proceduri penale.

Principiul recunoașterii reciproce include și executarea sancțiunilor financiare în cazurile transfrontaliere, pentru a facilita asigurarea executării acestora într-un alt stat membru decât cel în care au fost impuse.

Protecția judiciară oferită unei victime a violenței și a hărțuirii poate fi executată în alte țări din UE.