Care este instanța competentă?

1 Ar trebui să mă adresez unei instanţe de drept comun sau unei instanţe specializate (de exemplu unei instanţe cu competenţe în materie de litigii de muncă)?

Principiul care stă la baza organizării instanțelor din Spania este cel al unității jurisdicționale. Singurele excepții sunt competența militară pe timp de război și de stare de asediu și competența Curții Constituționale (Tribunal Constitucional) în calitate de garant suprem al drepturilor fundamentale și libertăților publice, prin intermediul cererii privind asigurarea respectării acestor drepturi și libertăți (recurso de amparo).

Cu toate acestea, competența este împărțită între patru tipuri de instanțe: instanțe civile, instanțe penale, instanțe de contencios administrativ și instanțe pentru litigii de muncă.

Instanțele de prim grad de jurisdicție (Juzgado de Primera Instancia) soluționează litigii civile pe fond și acțiunile care nu sunt atribuite în mod explicit unei alte instanțe. Prin urmare, acestea sunt instanțe ordinare sau de drept comun.

Printre instanțele civile se numără și instanțele specializate în dreptul familiei (Juzgados de Familia), instanțe de prim grad de jurisdicție care, în localitățile unde își desfășoară activitatea, în general localități cu populație mai mare, sunt responsabile pentru soluționarea litigiilor privind: anularea căsătoriilor, separare și divorț, relațiile părinte-copil și protejarea persoanelor cu capacități limitate. În cazul în care se inițiază o acțiune penală împotriva unei părți la o instanță care se ocupă de cauze privind violența împotriva femeilor (Juzgado de Violencia sobre la mujer), instanța respectivă va fi competentă și în ceea ce privește eventualele pretenții civile aferente.

În categoria instanțelor civile se încadrează și instanțele comerciale specializate (Juzgados de lo Mercantil) și instanțele pentru mărcile Uniunii Europene (Juzgados de Marca Comunitaria).

Instanțele pentru litigii de muncă (Juzgados de lo Social) sunt responsabile pentru soluționarea cauzelor de dreptul muncii. Printre acestea se numără litigiile individuale dintre angajați și angajatori cu privire la contractele de muncă, litigiile privind negocierile colective, acțiunile în materie de asigurare socială și plângerile înaintate împotriva statului cu privire la responsabilitățile acestuia prevăzute în dreptul muncii.

Instanțele penale sunt competente să soluționeze cauzele penale.

O trăsătură a dreptului spaniol este faptul că acțiunile civile derivate din infracțiuni pot fi conexate cu acțiunile penale. În aceste cazuri, instanța penală va decide cu privire la despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii sau contravenției în speță. Atunci când o acțiune civilă nu este intentată de partea vătămată, aceasta va fi intentată de procuror în numele acesteia, cu excepția cazului în care partea vătămată a renunțat în mod explicit la acest drept.

În sfârșit, instanțele de contencios administrativ controlează legalitatea acțiunilor efectuate de autoritățile publice și soluționează acțiunile în răspundere patrimonială înaintate împotriva acestora.

2 În cazul în care instanţele de drept comun sunt competente în materie (respectiv acestea sunt instanţele care sunt responsabile de soluţionarea unor astfel de cauze) cum pot şti cărei instanţe anume trebuie să mă adresez?

Consultați răspunsurile oferite mai jos.

2.1 Există o diferenţă între instanţele de drept comun „inferioare” şi „superioare” (de exemplu instanţe districtuale considerate instanţe inferioare şi instanţe regionale considerate instanţe superioare) şi, dacă există, care este instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei mele?

În Spania, nu se face distincție între diferitele instanțe de prim grad de jurisdicție în ceea ce privește valoarea plângerilor sau gravitatea cauzelor cu care sunt sesizate. Aceste instanțe nu pot soluționa căi de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate de alte instanțe de același grad de jurisdicție. Apelurile în cazul acțiunilor civile sunt întotdeauna soluționate de instanțele provinciale (Audiencias Provinciales).

2.2 Competenţa teritorială (instanţa din oraşul A sau din oraşul B este instanţa competentă în ceea ce priveşte cauza mea?)

În sens judiciar, Spania este împărțită teritorial în municipalități, circumscripții judiciare, provincii și comunități autonome. O circumscripție judiciară este o unitate teritorială alcătuită din una sau mai multe municipalități limitrofe din aceeași provincie. Aceasta este cea mai importantă unitate teritorială, deoarece este zona în care au competență instanțele de prim grad de jurisdicție [puteți găsi detalii pe site-ul web al Ministerului Justiției, la secțiunea dedicată cartografierii circumscripțiilor judiciare (mjusticia.gob.es)]

În anumite circumscripții, având în vedere volumul de lucru, există mai multe instanțe de același tip. Acest lucru este acum valabil pentru majoritatea orașelor. Instanțele sunt numerotate consecutiv, în ordinea în care au fost înființate.

În principiu, toate aceste instanțe au aceeași competență, iar volumul de lucru este distribuit între acestea conform regulilor interne de alocare. Cu toate acestea, în unele circumstanțe, aceste reguli de alocare pot fi utilizate pentru a atribui tipuri diferite de cauze către instanțe diferite din aceeași circumscripție.

2.2.1 Regula în materie de competenţă teritorială

În absența unui acord sau a unor norme obligatorii, ca regulă generală, este competentă instanța de prim grad de jurisdicție în raza teritorială a căreia își are domiciliul pârâtul sau, în lipsa domiciliului, reședința. Dacă pârâtul nu își are nici domiciliul, nici reședința în Spania, instanța competentă va fi instanța de prim grad de jurisdicție în raza teritorială a căreia se află pârâtul sau în care acesta a avut ultima reședință. În cazul în care nu se aplică niciunul dintre aceste criterii, reclamantul poate depune plângerea la instanța de prim grad de jurisdicție în raza teritorială a căreia își are el domiciliul.

În aceste scopuri:

• Plângerile împotriva angajatorilor și profesioniștilor, legate de activitatea lor antreprenorială sau profesională, pot fi depuse, de asemenea, în oricare dintre locurile în care aceștia își desfășoară activitatea, la alegerea reclamantului.
• Plângerile împotriva persoanelor juridice pot fi depuse, de asemenea, în locul în care s-a desfășurat sau urmează să producă efecte situația sau raportul juridic care face obiectul plângerii, cu condiția ca persoana juridică să aibă sediul sau un reprezentant în locul respectiv.

2.2.2 Reglementări particulare

2.2.2.1 Când pot alege între instanţa din raza teritorială în care pârâtul îşi are domiciliul (instanţa determinată prin aplicarea regulii de bază) şi o altă instanţă?

Sistemul procedural spaniol actual tinde să nu lase competența teritorială la alegerea reclamantului. Acest lucru se întâmplă doar în cazurile următoare:

Acțiuni in rem asupra unui bun imobil, atunci când implică fie mai multe bunuri, fie un bun situat în mai multe circumscripții. În aceste cazuri, reclamanții pot alege să introducă acțiunea în oricare dintre circumscripțiile competente.

Acțiuni prin care se solicită prezentarea și aprobarea conturilor de către cei responsabili cu administrarea bunurilor unei alte părți, dacă locul unde trebuie prezentate conturile nu a fost stabilit. În aceste cazuri, reclamanții pot alege între domiciliul pârâtului și locul unde sunt administrate bunurile.

Litigii în materie succesorală: reclamanții pot alege între instanța în raza teritorială a căreia decedatul și-a avut ultimul domiciliu în Spania și instanța în raza teritorială a căreia este situată majoritatea masei succesorale.

Acțiuni privind proprietatea intelectuală: reclamanții pot alege instanța în raza teritorială a căreia se află locul unde a avut loc încălcarea drepturilor, locul unde există dovezi prima facie că a avut loc încălcarea drepturilor sau locul unde există copii ilegale.

Cazurile de concurență neloială în care pârâtul nu are sediu, domiciliu sau reședință în Spania. În aceste cazuri, reclamanții pot alege fie locul în care a avut loc comportamentul neloial, fie locul în care se produc efectele acestuia.

Plângerile care vizează exclusiv încredințarea minorilor sau alocația de întreținere, înaintate de un părinte împotriva celuilalt în numele minorilor, în cazul în care cei doi locuiesc în circumscripții judiciare diferite. În aceste cazuri, reclamanții pot alege fie instanța din regiunea în care își are domiciliul pârâtul, fie instanța din regiunea în care își are reședința copilul.

În general, acțiunile care presupun exercitarea drepturilor individuale ale consumatorului sau ale utilizatorului pot fi soluționate de instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul consumatorul, utilizatorul sau pârâtul, la alegerea consumatorului.

2.2.2.2 Când am obligaţia să aleg o instanţă diferită de cea din raza teritorială în care pârâtul îşi are domiciliul (instanţă determinată prin aplicarea regulii de bază)?

În cazurile de mai jos, există reguli obligatorii în temeiul cărora reclamantul trebuie să introducă acțiunea la o altă instanță decât cea în raza teritorială a căreia își are domiciliul pârâtul. În aceste cazuri, părțile nu pot opta să sesizeze o altă instanță, nici în mod explicit, nici în mod implicit:

În cazul drepturilor reale sau locative care au ca obiect bunuri imobile sau aspecte ce țin de coproprietate (propiedad horizontal): este competentă instanța în raza teritorială a căreia este situat bunul în cauză.

Chestiunile succesorale: reclamanții pot alege între instanța în raza teritorială a căreia defunctul și-a avut ultimul domiciliu în Spania și instanța în raza teritorială a căreia sunt situate majoritatea activelor defunctului.

Cauzele ce implică mijloace judiciare de sprijinire a persoanelor cu dizabilități: acestea vor fi soluționate de instanța în raza teritorială a căreia locuiește persoana respectivă.

Protejarea drepturilor fundamentale prin intermediul instanțelor civile: aceste cauze vor fi soluționate de instanța în raza teritorială a căreia își are domiciliul reclamantul sau, în cazul când acesta nu are domiciliul în Spania, în raza teritorială a căreia s-a comis fapta prin care s-a încălcat dreptul vizat.

Acțiunile în despăgubiri în ceea ce privește utilizarea autovehiculelor: va fi competentă instanța în raza teritorială a căreia s-au produs daunele.

Contestații ale acordurilor sociale: competența teritorială este determinată de locul în care se află sediul social al societății în speță.

Acțiuni pentru declararea faptului că anumite condiții generale nu formează parte a unui contract sau pentru declararea nulității unor clauze din condițiile generale: este competentă instanța în raza teritorială a căreia își are domiciliul reclamantul.

Acțiunile declarative în încetare sau retragere privind condițiile generale de contractare, în cazul în care pârâtul nu își are nici sediul, nici domiciliul în Spania. În aceste cazuri, este competentă instanța în raza teritorială a căreia a fost încheiat contractul.

Acțiuni în încetare în ceea ce privește protecția intereselor comune sau colective ale consumatorilor sau utilizatorilor, în cazul în care pârâtul nu își are nici sediul, nici domiciliul în Spania: în aceste cazuri, este competentă instanța în raza teritorială a căreia își are domiciliul reclamantul.

Acțiuni prin care se solicită obligarea unei societăți de asigurări să își respecte obligațiile, atunci când această societate a vândut unei persoane bunuri mobile în rate sau a finanțat achiziționarea acelor bunuri ori a făcut o ofertă publică de bunuri mobile sau de servicii, pe care persoana în cauză a acceptat-o. În aceste cazuri, este competentă instanța în raza teritorială a căreia își are domiciliul reclamantul.

În ceea ce privește căile de atac împotriva deciziilor prin care s-au epuizat căile administrative pronunțate în materie de proprietate industrială de Oficiul spaniol pentru brevete și mărci, sunt competente secțiile specializate în materie comercială ale Curții Provinciale (Audiencia Provincial) în a cărei circumscripție se află sediul Curții Superioare de Justiție (Tribunal Superior de Justicia) a Comunității Autonome în care își are domiciliul reclamantul sau, în lipsa acestui domiciliu, în care se află adresa reprezentantului autorizat din Spania pentru a acționa în numele acestuia, cu condiția ca Consiliul General al Magistraturii (Consejo General del Poder Judicial) să fi decis să încredințeze exclusiv instanțelor comerciale din localitatea respectivă competența de a soluționa cauzele de proprietate industrială. Secțiile specializate ale Curții Provinciale (Audiencia Provincial) în a cărei circumscripție se află sediul Oficiului spaniol pentru brevete și mărci sunt, de asemenea, competente, dacă reclamantul alege această opțiune.

Acțiuni introduse de terți pentru contestarea sechestrului asupra unei proprietăți: va fi competentă instanța din regiunea în care își are sediul entitatea care a dispus sechestrul.

Cereri de separare, de anulare a căsătoriei sau de divorț: este competentă instanța specializată în dreptul familiei sau, când nu există o astfel de instanță, instanța de prim grad de jurisdicție în raza teritorială a căreia se află domiciliul conjugal. Când nu există un domiciliu conjugal, este competentă instanța în raza teritorială a căreia se află ultimul domiciliu conjugal sau reședința celuilalt soț. Când nu există niciuna dintre aceste variante, este competentă instanța în raza teritorială a căreia se află domiciliul persoanei în cauză. Când cererea este depusă de comun acord, este competentă instanța în raza teritorială a căreia se află ultimul domiciliu comun al soților sau domiciliul oricăruia dintre soți.

Plângerile care vizează exclusiv încredințarea minorilor sau alocația de întreținere, înaintate de un părinte împotriva celuilalt în numele minorilor: în aceste cazuri, este competentă instanța în raza teritorială a căreia se află ultimul domiciliu comun al părinților. În cazul în care părinții locuiesc în circumscripții judiciare diferite, reclamantul poate alege între instanța în raza teritorială a căreia se află domiciliul pârâtului și instanța în raza teritorială a căreia se află reședința minorului.

2.2.2.3 Pot părţile însele să atribuie competenţă unei instanţe care altfel nu ar fi competentă?

Ca regulă generală, în Spania, competența teritorială poate fi modificată, în sensul că justițiabilii pot alege, în mod explicit sau tacit, ce instanță să sesizeze, atât timp cât se respectă competența materială.

Alegerea explicită are loc atunci când părțile interesate încheie un acord explicit în care precizează circumscripția specifică a instanței unde vor introduce acțiunea.

Alegerea tacită are loc în următoarele circumstanțe:

În cazul reclamantului, prin simpla introducere a unei acțiuni la instanța dintr-o anumită circumscripție și depunerea unei plângeri sau a unei cereri sau solicitări la instanța competentă.

În cazul pârâtului, când acesta se prezintă în fața instanței și, ulterior, urmează orice pas procedural cu excepția depunerii unei cereri în timp util și într-o formă corespunzătoare de contestare a competenței instanței.

Orice modificare a domiciliilor părților, a locului unde este situat obiectul în cauză sau a scopului procedurilor care sunt desfășurate după începerea acțiunii nu va duce la modificarea competenței, care va fi determinată conform situației confirmate în debutul acțiunii (Perpetuatio Iurisdictionis).

Cu toate acestea:

Alegerea explicită nu este permisă în cazul contractelor standard, în cazul contractelor ale căror condiții generale au fost impuse de una dintre părți sau în cazul contractelor cu utilizatorii/consumatorii. Cu toate acestea, alegerea tacită este posibilă în aceste cazuri.

În cazul în care legea prevede reguli obligatorii privind competența teritorială, nu este posibilă nicio formă de alegere a instanței competente.

Nici în cazul procedurilor accelerate, al procedurilor de somație de plată sau al procedurilor de executare a datoriilor nu este permisă nicio formă de alegere a instanței competente.

3 În cazul în care o cauză este de competenţa unei instanţe specializate, cum pot afla cărei instanţe trebuie să mă adresez?

Printre instanțele specializate din Spania se numără:

instanțele specializate în dreptul familiei (Juzgados de Familia) sunt instanțe de prim grad de jurisdicție, disponibile în general în localitățile cu populație mare, având competență exclusivă asupra chestiunilor de dreptul familiei, în special cereri de separare, de anulare a căsătoriei sau de divorț; exercitarea autorității părintești, filiație, tutelă sau încredințarea copiilor minori și măsurile judiciare de sprijinire a persoanelor cu handicap.

Cauzele privind restituirea sau înapoierea copiilor în cazurile de răpire internațională sunt soluționate de Juzgado de Primera Instancia din capitala provinciei – sau din Ceuta ori Melilla – cu competență în dreptul familiei, în care se află copilul care a făcut obiectul unei deplasări sau al unei rețineri ilicite, dacă este cazul, și, în lipsa acesteia, de instanța desemnată prin rotație.

Regulile privind competența teritorială sunt aceleași reguli care se aplică în cazul instanțelor de prim grad de jurisdicție (Jugados de Primera Instancia) care soluționează chestiuni de dreptul familiei atunci când nu există, în circumscripția respectivă, o instanță specializată în dreptul familiei.

Instanțele pentru violența împotriva femeilor au competență în materie de dreptul familiei atunci când sunt inițiate proceduri penale cu privire la violența împotriva femeilor.

Instanțele pentru litigii de muncă (Juzgados de lo Social) soluționează cauzele de dreptul muncii. Printre acestea se numără litigiile individuale dintre angajați și angajatori cu privire la contractele de muncă, litigiile privind negocierile colective, acțiunile în materie de asigurare socială și plângerile înaintate împotriva statului cu privire la responsabilitățile acestuia prevăzute în dreptul muncii.

Ca regulă generală, este competentă instanța în raza teritorială a căreia își prestează serviciile lucrătorul sau își are domiciliul pârâtul, la alegerea reclamantului.

Instanțele comerciale (Juzgados de lo Mercantil) funcționează la nivel de provincie și se ocupă de litigiile comerciale.

Aceste instanțe soluționează toate aspectele care țin de ordinea jurisdicțională civilă în materie de proprietate intelectuală sau industrială; concurență neloială și publicitate; societăți comerciale, societăți cooperative, grupuri de interes economic; transport terestru, național sau internațional; drept maritim și drept aerian. Prin derogare, acestea nu sunt competente să se pronunțe cu privire la daunele care rezultă din distrugerea, pierderea sau deteriorarea bagajelor înregistrate, compensarea și asistența pasagerilor aerieni în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor și nici în ceea ce privește drepturile și obligațiile călătorilor cu trenul, cu autobuzul sau cu vaporul, în raport cu normele specifice prevăzute de Legea organică privind puterea judecătorească (Ley Orgánica del Poder Judicial).

Instanțele comerciale sunt de asemenea competente să se pronunțe cu privire la acțiunile referitoare la aplicarea articolelor 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și a articolelor 1 și 2 din Legea nr. 15/2007 din 3 iulie privind protecția concurenței, precum și cu privire la cererile de reparare a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului concurenței.

Acestea soluționează și recursurile directe împotriva mențiunilor negative din registrele comerțului sau, după caz, împotriva deciziilor explicite sau implicite ale Dirección General de Seguridad Jurídica y de Fe Pública cu privire la respăectivele mențiuni.

Aceste instanțe soluționează toate aspectele care țin de ordinea jurisdicțională civilă în materie de insolvență, indiferent de starea civilă sau comercială a debitorului, de planurile de restructurare și de procedura specială pentru microîntreprinderi, astfel cum se prevede în textul consolidat al Legii insolvenței, aprobat prin Decretul regal legislativ nr. 1/2020 din 5 mai.

Acestea au competență exclusivă doar în ceea ce privește:

1. acțiunile civile patrimoniale inițiate împotriva persoanei aflate în faliment, cu excepția plângerilor din cadrul procedurilor civile care vizează capacitatea, filiația, căsătoria și minorii;
2. procedurile de executare silită referitoare la creanțe de insolvabilitate sau la creanțe asupra bunurilor și drepturilor persoanei aflate în faliment sau care fac parte din masa bunurilor supuse insolvenței, indiferent de instanța judecătorească sau de autoritatea administrativă care a ordonat această procedură, fără alte excepții decât cele prevăzute de legislația privind insolvența;
3. stabilirea caracterului necesar al unui bun sau al unui drept pentru continuarea activității profesionale sau comerciale a debitorului;
4. constatarea existenței unei succesiuni de întreprinderi în scopul ocupării forței de muncă și al securității sociale în cazul transferului de entități sau unități de producție și stabilirea limitelor acestei constatări în conformitate cu dispozițiile legislației muncii și securității sociale;
5. măsurile asigurătorii care afectează sau pot afecta bunurile și drepturile persoanei aflate în faliment sau care fac parte din masa bunurilor supuse insolvenței, indiferent de instanța judecătorească sau de autoritatea administrativă care le-a ordonat, cu excepția celor adoptate în cadrul procedurilor civile privind capacitatea, filiația, căsătoria și minorii;
6. celelalte materii prevăzute de legislația privind falimentul.

Dacă debitorul este o persoană fizică, instanța judecătorească sesizată are competență exclusivă și în următoarele materii:

1. cele pe care trebuie să le adopte în cadrul procedurii de insolvență în ceea ce privește asistența judiciară gratuită;
2. dizolvarea și lichidarea societății sau a regimului comunității de bunuri matrimoniale a persoanei aflate în faliment;

Dacă debitorul este o persoană juridică, instanța judecătorească sesizată are competență exclusivă și în următoarele materii:

1. acțiunile în recuperarea datoriilor sociale intentate împotriva asociaților societății în faliment care sunt responsabili cu titlu subsidiar pentru plata acestor datorii, indiferent de data la care au fost contractate, și acțiunile prin care li se solicită asociaților societății în faliment plata contribuțiilor sociale amânate sau executarea prestațiilor accesorii;
2. acțiunile în răspundere împotriva administratorilor sau lichidatorilor, de drept sau de fapt; cele împotriva persoanei fizice desemnate pentru exercitarea permanentă a funcțiilor de administrator persoană juridică și împotriva persoanelor, indiferent de denumirea acestora, învestite cu atribuții în conducerea la cel mai înalt nivel ierarhic al societății, în cazul în care nu există o delegare permanentă de competențe de către consiliul de administrație către unul sau mai mulți consilieri delegați sau către o comisie executivă, ca urmare a prejudiciului cauzat, înainte sau după declararea judiciară a falimentului, persoanei juridice aflate în faliment;
3. acțiunile în răspundere împotriva auditorilor pentru prejudiciile cauzate, înainte sau după declararea judiciară a falimentului, persoanei juridice aflate în faliment.
4. Competența judecătorului sindic este exclusivă în ceea ce privește soluționarea acțiunilor sociale având ca obiect modificarea substanțială a condițiilor de muncă, transferul, concedierea, suspendarea contractelor și reducerea timpului de lucru pentru motive economice, tehnice, organizatorice sau de producție care, în conformitate cu dreptul muncii și cu dreptul falimentului, au un caracter colectiv, precum și cele privind suspendarea sau încetarea contractelor de conducere generală.
5. Suspendarea contractelor și reducerea timpului de lucru au un caracter colectiv atunci când afectează numărul de lucrători prevăzut de legislația muncii pentru modificarea substanțială a condițiilor de muncă în acest scop.
6. Competența judecătorului sindic se extinde la toate întrebările preliminare civile, fără alte excepții decât cele prevăzute de legislația privind falimentul, aspectele administrative și sociale direct legate de faliment sau a căror soluționare este necesară pentru buna desfășurare a procedurii de faliment. Decizia cu privire la aceste aspecte nu produce efecte în afara falimentului în care intervine.

Instanțele comerciale din Alicante funcționează ca instanțe pentru mărcile Uniunii Europene atunci când își exercită competența exclusivă pentru soluționarea, în primă instanță, a oricărui litigiu introdus în conformitate cu Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară și Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare.

Când își exercită competența asupra acestor chestiuni, instanțele pentru mărci au competență pe întregul teritoriu național.

Pe lângă aceste instanțe specializate, prin lege, Consiliul General al Puterii Judiciare (Consejo General del Poder Judicial) poate decide ca, în cazul în care există mai multe instanțe de același tip, una sau mai multe dintre acestea să aibă competența exclusivă de a soluționa anumite categorii de cauze sau de a supraveghea executarea în domeniul juridic vizat.

Această posibilitate a fost deja exercitată în mai multe localități, în special în cauze privind incapacitatea și instituționalizarea forțată pe motiv de boală mintală, unde competența a fost în general atribuită instanțelor specializate în dreptul familiei (Juzgados de Familia).