Obligațiile de întreținere

1 Ce înseamnă conceptele „întreținere” și „obligație de întreținere” în practică? Care sunt categoriile de persoane care trebuie să plătească indemnizație de întreținere unei alte persoane?

Obligația de plată a pensiei de întreținere rezultă din relațiile de rudenie firească și de afinitate, precum și dintr-o legătură matrimonială (anterioară) sau dintr-un raport de filiație. Întreținerea reprezintă obligația de a contribui la cheltuielile de întreținere ale beneficiarului („creditorului obligației de întreținere”), în pofida faptului că acesta locuiește separat.

Obligația de întreținere care există între soți în timpul căsătoriei continuă și după desfacerea căsătoriei. Prin hotărârea de divorț sau printr-o hotărâre ulterioară, instanța poate acorda pensie de întreținere care va fi plătită de unul dintre foștii soți celuilalt fost soț care nu dispune de venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere (și, în măsura în care acest lucru poate fi preconizat în mod rezonabil, nu le poate dobândi), la cererea acestuia din urmă. Pentru stabilirea pensiei de întreținere, judecătorul ia în considerare nevoile creditorului obligației de întreținere și mijloacele soțului debitor (resursele financiare). Criteriile nefinanciare, cum ar fi durata căsătoriei sau vârsta persoanei care are dreptul la pensia de întreținere, pot fi, de asemenea, luate în considerare. Pensia de întreținere se plătește pe o perioadă de cel mult cinci ani. În cazul în care căsătoria sau parteneriatul înregistrat a durat mai puțin de 10 ani, obligația de întreținere încetează după jumătate din durata căsătoriei sau a parteneriatului.

Există trei excepții:

• în cazul în care soții au copii împreună, obligația de întreținere față de (fostul) soț nu încetează până când cel mai mic copil nu împlinește vârsta de 12 ani;
• în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 15 ani, iar creditorul obligației de întreținere urmează să primească o pensie pentru limită de vârstă în următorii 10 ani, obligația de întreținere încetează în momentul în care începe pensia pentru limită de vârstă;
• în cazul în care creditorul obligației de întreținere s-a născut la 1 ianuarie 1970 sau înainte de această dată, căsătoria sau parteneriatul înregistrat a durat mai mult de 15 ani, iar creditorul întreținerii nu urmează să își primească pensia în următorii 10 ani, perioada de întreținere este de 10 ani.

La cererea creditorului obligației de întreținere, instanța poate stabili un termen în cazul în care, având în vedere toate circumstanțele cauzei, aplicarea acestor termene legale contravine principiului caracterului rezonabil și principiului echității. Această cerere trebuie depusă în termen de trei luni de la încetarea obligației.

Foștii soți pot să încheie acorduri extrajudiciare proprii cu privire la obligația de întreținere. Acestea sunt stabilite de obicei în cadrul unei convenții (privind divorțul). În practică, un astfel de acord este ratificat de instanță în momentul divorțului sau al încetării parteneriatului înregistrat. Această ratificare oferă o mai mare securitate juridică beneficiarului, deoarece acordurile pot fi executate de un executor judecătoresc sau, în anumite cazuri, de LBIO (Agenția Națională pentru Colectarea Contribuțiilor de Întreținere).

Situația de mai sus se aplică, de asemenea, cu privire la obligația de întreținere între foștii parteneri înregistrați.

Obligațiile de întreținere ale părinților și ale părinților vitregi

Părinții trebuie să suporte cheltuielile de îngrijire și educare a copiilor minori, în funcție de mijloacele pe care le dețin. În timpul căsătoriei sau al parteneriatului înregistrat, părinții vitregi sunt, de asemenea, obligați să întrețină copiii minori ai soțului/soției sau ai partenerului lor civil, care aparțin familiei lor. Părinții și părinții vitregi sunt, de asemenea, obligați să plătească cheltuielile de întreținere și de studiu ale copiilor lor (vitregi) cu vârste cuprinse între 18 și 21 de ani. După ce descendentul lor împlinește vârsta de 21 de ani, părinții trebuie să plătească pensie de întreținere numai în cazul în care descendentul este lipsit de mijloace materiale.

Obligațiile de întreținere ale taților biologici/partenerului mamei

Tatăl biologic al copilului are, de asemenea, obligația de a asigura întreținerea oricărui copil pe care l-a conceput (dar nu l-a recunoscut), atât timp cât copilul are doar mamă și nu are nicio legătură de familie, din punct de vedere juridic, cu un alt părinte (cu alte cuvinte, atunci când nu există niciun alt părinte din punct de vedere juridic). Aceeași obligație se aplică și în cazul partenerului de viață al mamei care a consimțit la un act care ar fi putut avea ca rezultat conceperea biologică a copilului.

Obligațiile de întreținere ale persoanelor care nu sunt părinți și care exercită autoritatea părintească în comun

Orice persoană care nu este părinte și care exercită autoritatea părintească în comun cu părintele copilului are o obligație de întreținere față de copil (articolul 1:253w din Codul civil). Obligația de întreținere continuă până când copilul împlinește vârsta de douăzeci și unu de ani, când exercitarea autorității părintești în comun se stinge prin împlinirea majoratului.

În ce situații trebuie plătite cheltuielile de întreținere?

Obligația părinților (vitregi) față de copiii lor minori și tineri adulți (vitregi) (și obligațiile de întreținere echivalente cu cele ale unui părinte) există indiferent de nevoie. În toate celelalte relații, există doar un drept la întreținere în cazul persoanelor lipsite de mijloace materiale.

Se consideră că persoanele sunt lipsite de mijloace materiale în cazul în care acestea nu dispun de venituri suficiente pentru a se întreține și, în măsura în care acest lucru se poate preconiza în mod rezonabil, nu pot dobândi veniturile necesare. Obligația părinților (vitregi) față de copiii lor minori și tineri adulți (vitregi) (până la vârsta de 21 de ani) există indiferent de nevoie. Nevoia de întreținere este stabilită, de asemenea, pentru copiii cu vârsta de până la 21 de ani.

Cum se calculează cuantumul pensiei de întreținere?

Criteriile legale pentru stabilirea cuantumului pensiei de întreținere sunt nevoia creditorului și capacitatea de plată a debitorului creditului.

2 Până la ce vârstă poate beneficia un copil de indemnizație de întreținere? Normele în materie de întreținere în cazul minorilor sunt diferite de cele aplicabile adulților?

Părinții trebuie să plătească cheltuielile de îngrijire și educare a copiilor cu vârsta sub 18 ani (copii minori). Sunt incluse aici cheltuielile de întreținere și celelalte cheltuieli necesare pentru creșterea copilului, cum ar fi cheltuielile făcute pentru activitățile educative și recreative. Părinții au obligația de a suporta cheltuielile de îngrijire și educare în funcție de mijloacele pe care le dețin. Această obligație subzistă și în cazul în care copilul are mijloace și/sau surse de venit proprii.

În cazul copiilor în vârstă de 18, 19 sau 20 de ani („tineri adulți”), părinții sunt obligați să plătească cheltuielile de întreținere și educație. Cheltuielile de întreținere și educație sunt aceleași cu cheltuielile de îngrijire și educare din timpul minorității. Această obligație subzistă și în cazul în care copiii au mijloace și/sau surse de venit proprii. Cu toate acestea, orice venituri structurale ale copiilor influențează măsura în care aceștia au nevoie de pensie de întreținere.

În cazul descendenților cu vârsta de 21 de ani și mai mari, părinții au o obligație de întreținere față de aceștia numai în cazul în care descendenții sunt lipsiți de mijloace materiale și nu se pot îngriji singuri, de exemplu, în cazul unei dizabilități fizice sau mintale.

3 Trebuie să mă adresez unei autorități sau unei instanțe pentru a obține indemnizația de întreținere? Care sunt principalele elemente ale procedurii?

Suma pe care debitorul obligației de întreținere este obligat să o plătească poate fi stabilită fie de către părți și prevăzută într-un acord, fie de către instanță printr-o hotărâre judecătorească.

În cadrul acțiunii de divorț, instanței i se solicită adesea să decidă și asupra întreținerii datorate fostului soț sau copilului.

4 Cererea poate fi depusă în numele unei rude (în caz afirmativ, până la ce grad) sau al unui copil?

Cererea trebuie depusă de avocatul creditorului obligației de întreținere. Nu se admite depunerea cererii fără intervenția unui avocat. Copiii minori sunt reprezentați în instanță de reprezentantul lor legal (de obicei, unul dintre părinți).

5 Dacă intenționez să inițiez o acțiune în justiție, cum pot afla care este instanța competentă?

Competență națională

În ceea ce privește competența națională a instanțelor neerlandeze, în cauzele privind obligațiile de întreținere aceasta aparține instanței competente în primă instanță: instanța de la locul de reședință al oricăruia dintre reclamanți (unul dintre reclamanți) sau al uneia dintre părțile menționate în cerere sau, în absența unui loc de reședință al părților, instanța de la locul reședinței de facto a uneia dintre părți. Recursul poate fi formulat la curtea de apel în jurisdicția căreia se află instanța în cauză.

Competență internațională în Uniunea Europeană

În ceea ce privește obligațiile de întreținere în cadrul Uniunii Europene, începând cu data de 18 iunie 2011, a intrat în vigoare Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere. Regulamentul stabilește dispozițiile privind competența instanței.

Esența regulamentului privind obligațiile de întreținere se regăsește la articolul 3 din acesta, care conține patru temeiuri posibile pentru competența următoarelor instanțe:

• instanța judecătorească de la locul reședinței obișnuite a debitorului întreținerii sau
• instanța judecătorească de la locul reședinței obișnuite a creditorului sau
• ca și competență secundară: instanța competentă în materie de statut al unei persoane (de exemplu, descendență, desfacerea căsătoriei) sau
• de asemenea, ca și competență secundară: instanța competentă în materie de răspundere părintească.

De asemenea, părțile pot să aleagă, de comun acord, competența pe baza anumitor factori relevanți. Nu există nicio condiție de aplicare a regulamentului privind obligațiile de întreținere conform căreia locul reședinței obișnuite a pârâtului să fie situat pe teritoriul unui stat membru. Cetățenia părților este, de asemenea, lipsită de relevanță.

Întrucât normele de competență din regulament nu se mai limitează la cazurile în care pârâtul își are domiciliul în UE, acestea se aplică întotdeauna în Țările de Jos.

Competență internațională în afara Uniunii Europene

În ceea ce privește competența internațională a instanțelor neerlandeze în afara Uniunii Europene, sunt aplicabile următoarele prevederi. În cazul în care pârâtul locuiește în afara Uniunii Europene, instanța neerlandeză este competentă în temeiul Codului de procedură civilă. Instanța neerlandeză de divorț este astfel autorizată să ia măsuri provizorii cu privire la divorț sau să dispună cu privire la stabilirea pensiei de întreținere sau la folosirea în continuare a domiciliului conjugal. Instanța neerlandeză are, de asemenea, competența de a se pronunța asupra unei cereri independente de pensie de întreținere dacă:

• fie reclamantul, fie una sau mai multe dintre părțile interesate menționate în cerere locuiesc în Țările de Jos;
• în caz contrar, speța respectivă are o legătură suficientă cu domeniul dreptului neerlandez;
• părțile au ales instanțele neerlandeze sau
• partea interesată se înfățișează și nu invocă excepția de necompetență.

6 Ca reclamant, trebuie să folosesc un intermediar pentru a iniția o acțiune în justiție (de exemplu, un avocat, o autoritate centrală sau locală etc.)? În caz negativ, ce procedură se aplică?

O cerere prin care se solicită stabilirea, modificarea sau încetarea pensiei de întreținere trebuie depusă de un avocat. Avocatul reprezintă reclamantul în cadrul ședinței. Numele și adresele avocaților se regăsesc pe site-ul „Găsește un avocat - Baroul din Țările de Jos”.

Există o Asociație a avocaților specializați în dreptul familiei și a mediatorilor specializați în medierea divorțurilor, membrii acesteia fiind specializați, printre altele, în materie de divorț și întreținere. Sunt, de asemenea, specializați în mediere și în toate aspectele conexe.

7 Trebuie să plătesc taxe judiciare pentru inițierea unei acțiuni în justiție? În caz afirmativ, care este nivelul acestor taxe? Dacă mijloacele mele financiare sunt insuficiente, pot beneficia de asistență juridică pentru a suporta cheltuielile de judecată?

Trebuie plătită o taxă pentru acoperirea cheltuielilor instanței. Aceasta este taxa judiciară. În plus, vor fi, de asemenea, suportate onorariile avocatului și ale executorului judecătoresc.

În cazul în care partea nu poate plăti onorariile unui avocat (în totalitate), atunci, în anumite condiții aceasta poate beneficia de asistență judiciară. Un litigiu de acest fel este cunoscut sub numele de „cauză cu asigurarea asistenței judiciare”. Statul plătește o parte din cheltuieli, iar justițiabilul plătește o „contribuție personală”. Valoarea acestei „contribuții personale” depinde de veniturile și mijloacele financiare ale părții. Consiliul pentru asistență judiciară este organismul care oferă asistență judiciară. Avocatul trebuie să solicite asistență judiciară la Consiliul pentru asistență judiciară.

În cazul în care se acordă asistență judiciară, taxa judiciară se reduce, de asemenea, în cauzele referitoare la obligația de întreținere.

Dreptul la asistență judiciară se aplică și în cazul litigiilor transfrontaliere, respectiv în cazul în care reclamantul nu are reședința în Țările de Jos. Acest lucru este reglementat în Directiva UE de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere. Asistența judiciară poate fi solicitată invocând articolele 23A-23K din Legea privind asistența judiciară (Wet op de rechtsbijstand), prin intermediul Consiliului pentru Asistență Judiciară din Haga, utilizând formularul tip anexat la această directivă, care este identic în toate statele membre.

8 Ce tip de indemnizație de întreținere îmi poate acorda instanța? Cum se calculează cuantumul indemnizației de întreținere? Se poate modifica hotărârea instanței în cazul în care intervin schimbări privind costurile legate de trai sau circumstanțele familiale? În caz afirmativ, în ce mod se poate modifica hotărârea instanței (de exemplu, există un sistem automat de indexare)?

Se poate înainta instanței o cerere de stabilire, modificare sau renunțare la pensia de întreținere datorată copilului și partenerului. Cererea este formulată de un avocat.

În hotărârea sa, instanța va lua în considerare atât nevoile părților, cât și capacitatea acestora (resursele financiare). Puterea judecătorească a elaborat recomandări pentru a asigura aplicarea practică uniformă a acestor concepte (raportul privind Criteriile de acordare a pensiei de întreținere publicat pe site-ul Ministerului Justiției). Aceste recomandări nu au putere de lege, iar instanțele și părțile se pot abate de la acestea în cazuri individuale.

Următoarele elemente de venituri și cheltuieli (lista acestora nefiind exhaustivă) pot fi importante pentru hotărârea instanței:

• venituri din muncă (câștiguri sau profituri din activități independente);
• burse de studiu;
• venituri din pensii sau prestații;
• plata chiriei;
• potențialul actual de creștere a veniturilor (capacitatea de a realiza un venit);
• rate și dobânzi aferente creditelor ipotecare;
• alte cheltuieli lunare structurale;
• prime de asigurare;
• obligații financiare față de alte persoane;
• cuantumul datoriilor și achitarea acestora. 

Modificarea cuantumului pensiei de întreținere

Un acord sau o hotărâre judecătorească poate fi modificată printr-o hotărâre ulterioară în cazul în care nu mai îndeplinește criteriile legale ca urmare a modificării circumstanțelor. Părțile pot conveni, de asemenea, asupra unui nou cuantum al pensiei de întreținere.

Indexare legală 

În fiecare an, ministrul justiției stabilește procentul cu care se majorează o contribuție de întreținere acordată de instanță sau o contribuție fixată prin acordul părților. Pentru calcularea acestei majorări procentuale, se iau în considerare evoluția salariilor atât în sectorul privat, cât și în sectorul public, precum și tendințele din alte sectoare. Acest procent este publicat în Monitorul Oficial.

Există mai multe excepții de la această ajustare legală a pensiilor de întreținere. Atât părțile, cât și instanța pot exclude indexarea legală sau pot stabili o metodă alternativă de indexare.

9 În ce mod și cui se plătește indemnizația de întreținere?

Întreținerea pentru foștii soți este plătită direct fostului soț. Pensiile de întreținere pentru copiii minori sunt plătite direct părintelui în îngrijirea căruia se află minorul. Descendenții care sunt tineri adulți primesc pensia de întreținere în mod direct.

10 Dacă persoana vizată (debitorul) nu plătește de bună voie indemnizația de întreținere, ce măsuri pot fi luate pentru a-l determina să plătească?

Dacă obligația de întreținere față de copil și/sau partener este stabilită prin hotărâre judecătorească și debitorul obligației de întreținere nu își îndeplinește această obligație, aceasta poate fi executată prin intermediul Oficiului Național pentru Colectarea Plăților Aferente Obligațiilor în materie de Întreținere (LBIO) sub forma unei deduceri din salariul sau prestațiile debitorului. Obligația poate fi, de asemenea, executată prin intermediul unui executor judecătoresc (există și alte tipuri de confiscare). În cazul în care nu există o hotărâre judecătorească, cauza trebuie să facă obiectul sesizării instanței. În acest sens, trebuie solicitate serviciile unui avocat.

11 Vă rugăm să descrieți pe scurt eventualele limite ale procesului de executare, în special eventualele norme legate de protecția debitorilor și termenele de prescripție sau de decădere care se aplică în sistemul juridic din țara dumneavoastră

În cazul unui sechestru instituit asupra unei părți din prestații sau salariu, trebuie luat în considerare cuantumul asupra căruia nu se poate institui sechestrul.

Se aplică un termen de prescripție de cinci ani în cazurile în care nu s-a stabilit încă nicio plată printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un acord.

În cazul pensiilor de întreținere deja stabilite, se aplică un termen de prescripție de cinci ani în ceea ce privește termenele expirate, dar nerespectate pentru plata pensiilor de întreținere stabilite de comun acord. În cazul obligației de întreținere stabilite printr-o hotărâre judecătorească, termenul de prescripție pentru executarea acesteia este de 20 de ani.

12 Există un organism sau o autoritate care mă poate sprijini în încercarea de a obține indemnizație de întreținere?

În cazul arieratelor la plata pensiei de întreținere a copilului și/sau a partenerului, poate fi desemnat Oficiul Național pentru Colectarea Plăților Aferente Obligațiilor în materie de Întreținere (LBIO) sau un executor judecătoresc pentru a impune respectarea obligației.
LBIO trebuie să fie împuternicită să facă acest lucru de către creditorul obligației de întreținere. Dacă este necesar, LBIO poate proceda la colectare prin intermediul executării silite. De exemplu, LBIO poate institui o poprire asupra unei părți din salariu sau din prestații, ori un sechestru asupra bunurilor imobile sau mobile ale debitorului obligației de întreținere.

LBIO trebuie să fie împuternicită să facă acest lucru de către creditorul obligației de întreținere. Obligația de întreținere trebuie să fi fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească. Restanțele nu trebuie să fie mai vechi de șase luni în momentul în care se apelează la serviciile LBIO (LBIO poate recupera restanțe mai vechi de șase luni dacă hotărârea instanței a fost pronunțată în termenul respectiv de șase luni și dacă a fost impusă plata unei contribuții retroactive).

Dacă este necesar, LBIO poate proceda la colectare prin intermediul executării silite. De exemplu, acesta poate institui o poprire asupra unei părți din salariu sau din prestații, ori – prin intermediul unui executor judecătoresc – un sechestru asupra bunurilor imobile sau mobile ale debitorului obligației de întreținere.

Serviciile LBIO sunt gratuite pentru creditorul obligației de întreținere. La primirea unei cereri de colectare, înainte ca realizarea acesteia să implice costuri, se încearcă soluționarea cauzei prin mediere și/sau prin oferirea unei explicații. Această încercare este încununată de succes în aproape trei sferturi din cazuri. Cu toate acestea, în cazul în care LBIO preia colectarea, debitorul obligației de întreținere plătește o taxă de recuperare. LBIO impune o taxă pentru colectare. Această taxă reprezintă 15 % din sumele lunare datorate și din arieratele obligației de întreținere. Orice costuri de executare sunt, de asemenea, recuperate de la debitorul obligației de întreținere.

13 Este posibil ca anumite organizații (publice sau private) să facă plăți în parte sau în totalitate în locul debitorului obligației de întreținere?

LBIO sau executorul judecătoresc nu poate efectua plăți anticipate ale pensiei de întreținere.

14 În cazul în care locuiesc în acest stat membru, iar debitorul își are reședința în altă țară:

14.1 Pot beneficia de asistența unei autorități sau a unei organizații private în acest stat membru?

LBIO are, de asemenea, atribuții în domeniul colectării pensiei de întreținere la nivel internațional. Aceste atribuții decurg din reglementările și convențiile la care sunt parte Țările de Jos.

Țările de Jos sunt parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, New York, 20 iunie 1956 (Convenția de la New York). Aceasta este o convenție privind asistența judiciară reciprocă, având scopul de a facilita colectarea pensiei de întreținere în cazuri internaționale. În țările care au aderat la Convenția de la New York, una sau mai multe instituții sunt însărcinate cu punerea în aplicare a acesteia. În Țările de Jos, această instituție este LBIO.

De la data de 1 august 2014, Convenția de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei a intrat în vigoare între statele membre ale Uniunii Europene (doar parțial în cazul Danemarcei) și alte state contractante. Convenția de la Haga înlocuiește Convenția de la New York între părțile contractante în măsura în care domeniul de aplicare al celor două convenții coincide. Cu privire la relațiile dintre statele membre ale UE, prevalează regulamentul privind obligațiile de întreținere (Regulamentul (CE) nr. 4/2009).

Activitățile desfășurate de LBIO și instituțiile străine în calitate de autorități centrale sunt gratuite în principiu. Autoritatea centrală suportă propriile cheltuieli legate de aplicarea regulamentului și a convenției. Autoritatea centrală nu poate percepe unui reclamant alte costuri în afara cheltuielilor separate care rezultă dintr-o cerere de adoptare a unor măsuri specifice.

14.2 În caz afirmativ, ce autoritate sau ce organizație privată poate fi contactată?

Dacă locuiți în Țările de Jos, vă rugăm să contactați LBIO:

Oficiul Național pentru Colectarea Plăților Aferente Obligațiilor în materie de Întreținere (LBIO)

Postbus 8901,
3009 AX Rotterdam

Pentru angajarea serviciilor LBIO, trebuie depus formularul de cerere. Acest formular poate fi descărcat de pe site-ul „International maintenance allowance” (pensia internațională de întreținere).

15 În cazul în care locuiesc în altă țară, iar debitorul locuiește în acest stat membru:

15.1 Pot să adresez o cerere în mod direct unei astfel de autorități sau organizații private în acest stat membru?

LBIO colectează, de asemenea, pensia de întreținere la solicitarea creditorilor obligației de întreținere cu reședința în străinătate de la debitorii obligației de întreținere cu reședința în Țările de Jos. Creditorii unor obligații de întreținere, care se află în alt stat membru și care doresc să solicite întreținere de la un debitor al obligației de întreținere cu reședința în Țările de Jos, pot invoca sistemul stabilit de Convenție. Aceștia trebuie să depună apoi o cerere la instituția transmițătoare din țara lor, iar această instituție contactează instituția intermediară din Țările de Jos (LBIO). Instituția intermediară ia apoi măsurile necesare pentru obținerea pensiei de întreținere.

15.2 În caz afirmativ, cum pot contacta această autoritate sau această organizație privată și ce tip de asistență îmi poate fi acordată?

Pentru datele de contact, a se vedea răspunsul la întrebarea 14.2.

16 Aplică acest stat membru Protocolul de la Haga din 2007?

Da.

17 În caz negativ, care este legea aplicabilă obligațiilor de întreținere în temeiul normelor sale de drept internațional privat? Care sunt normele de drept internațional privat aplicabile?

Nu se aplică.

18 Care sunt normele în materie de acces la justiție în cazurile transfrontaliere în interiorul UE, având în vedere structura capitolului V din Regulamentul privind obligațiile de întreținere?

Următoarele elemente sunt importante pentru elaborarea dispozițiilor din legislația neerlandeză cu privire la accesul efectiv și asistența judiciară gratuită în temeiul regulamentului privind obligațiile de întreținere (și al convenției privind obligațiile de întreținere).

LBIO a acționat deja ca autoritate intermediară și transmițătoare înainte de intrarea în vigoare a regulamentului și a convenției, în cadrul procedurilor desfășurate în temeiul Convenției de la New York și, în calitate de autoritate intermediară, desfășoară proceduri în beneficiul reclamanților străini. În temeiul articolului 6 din Convenția de la New York, LBIO, în calitate de instituție intermediară, ia toate măsurile adecvate pentru a asigura recuperarea în numele creditorului. LBIO acționează în nume propriu ca parte în cadrul procedurii internaționale în materie de obligații de întreținere. LBIO nu percepe nicio taxă judiciară în cadrul procedurilor de petiționare. LBIO nu impută unui reclamant străin nicio cheltuială ocazionată de procedură. Articolul 14 alineatul (3) din convenție și articolul 44 alineatul (3) din regulament pot fi aplicate în conformitate cu practica existentă în temeiul Convenției de la New York. Astfel, reclamantul poate introduce o acțiune în justiție fără asistență juridică (în sensul reprezentării juridice de către un furnizor de asistență judiciară), întrucât autoritatea centrală, LBIO, furnizează ea însăși serviciile necesare în mod gratuit.

19 Care sunt măsurile adoptate de acest stat membru pentru asigurarea funcționării activităților menționate la articolul 51 din Regulamentul privind obligațiile de întreținere?

În temeiul Legii privind Oficiul Național pentru Colectarea Plăților Aferente Obligațiilor în materie de Întreținere (Wet LBIO), LBIO dispune de suficiente posibilități pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 51 din regulamentul privind obligațiile de întreținere.

Printre altele, legea reglementează obligația mai multor instituții și servicii de a furniza informații în mod gratuit către LBIO în scopul îndeplinirii rolului său de autoritate centrală.

 

Această pagină face parte din portalul Europa ta.

Ne-am bucura să primim feedbackul dumneavoastră cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.