1 Existenţa unei proceduri specifice pentru cereri cu valoare redusă
1.1 Sfera de aplicare a procedurii, plafon
În dreptul austriac nu există, ca atare, o procedură cu privire la cererile cu valoare redusă. Cu toate acestea, Codul austriac de procedură civilă (ZPO) prevede o procedură simplificată sau norme procedurale specifice în anumite chestiuni aduse în fața instanțelor districtuale.
Unele dintre aceste norme procedurale specifice se aplică numai cererilor cu valoare redusă de până la 1 000 EUR (a se vedea punctul 1.5) sau de până la 2 700 EUR (a se vedea punctul 1.9).
1.2 Aplicarea procedurii
Normele specifice privind cererile cu valoare redusă prevăzute de dreptul procedural austriac sunt obligatorii, iar părțile nu pot renunța la acestea.
Prin urmare, nici instanța, nici părțile nu pot transfera creanța în procedura „ordinară”.
1.3 Formulare
Întrucât în Austria nu există, ca atare, o procedură cu privire la cererile cu valoare redusă, nu există nici formulare speciale pentru astfel de cereri.
1.4 Asistenţă
Reprezentarea juridică nu este obligatorie în Austria atunci când sumele în litigiu sunt de până la 5 000 EUR. Judecătorii trebuie să le ofere asistență părților care nu beneficiază de reprezentare juridică, adică trebuie să informeze părțile cu privire la drepturile și obligațiile lor procedurale și cu privire la consecințele juridice ale actelor și omisiunilor lor. Părțile care nu beneficiază de reprezentare juridică pot, de asemenea, să își înregistreze cererile verbal la instanța districtuală competentă sau la instanța districtuală de la locul lor de reședință. În cazul în care o declarație scrisă a unei părți care nu beneficiază de reprezentare juridică este inadecvată, judecătorul trebuie să ofere părții respective o explicație și orientări adecvate. Acest lucru nu trebuie să compromită imparțialitatea judecătorului.
1.5 Norme privind administrarea probelor
În cazul cererilor în valoare de 1 000 EUR sau mai puțin, instanța poate să nu țină seama de elementele de probă oferite de parte în cazul în care clarificarea completă a tuturor circumstanțelor relevante ar fi disproporționat de dificilă. Cu toate acestea, și în acest caz, judecătorul trebuie să ia o decizie nearbitrară cu bună-credință, pe baza rezultatului procedurii în ansamblul său. Această decizie poate fi revizuită în etapele succesive ale căii de atac.
1.6 Procedura scrisă
Dreptul austriac nu permite desfășurarea procedurilor în întregime în scris.
1.7 Conţinutul hotărârii
În conformitate cu Codul de procedură civilă austriac, în cazul în care o hotărâre este pronunțată verbal, copiei scrise a hotărârii i se aplică cerințe mai puțin stricte, indiferent de suma în litigiu. În cazul în care o hotărâre a fost pronunțată verbal în prezența ambelor părți și niciuna dintre părți nu a contestat-o în timp util, instanța poate emite o „copie prescurtată a hotărârii” limitată la principalele motive ale hotărârii.
1.8 Rambursarea cheltuielilor
În conformitate cu legislația austriacă, costurile în cauzele civile sunt, în general, rambursate proporțional cu gradul de succes. Atât costurile procedurale, cât și cheltuielile de judecată sunt direct legate de suma în litigiu. Prin urmare, de regulă, o sumă mai mică în litigiu va duce la costuri procedurale și cheltuieli de judecată mai mici. Întrucât costurile sunt prevăzute în acte și reglementări sub formă de tarife, costurile pot fi menținute la un nivel redus pentru cererile cu valoare redusă. Cu toate acestea, nu există norme speciale privind costurile pentru acest tip de cerere.
1.9 Posibilitatea de a ataca hotărârea
Dreptul austriac permite doar căi de atac limitate în cadrul procedurilor cu privire la cererile cu valoare redusă. Căile de atac formulate în primă instanță cu privire la cererile în valoare de până la 2 700 de euro sunt, în principiu, admise numai pe motive de apreciere eronată a fondului juridic al cauzei sau pe motive de nulitate (erori de procedură extrem de grave). Alte erori procedurale grave nu pot fi contestate. Nu pot fi contestate nici constatările de fapt inexacte din punct de vedere material efectuate de instanța de prim grad de jurisdicție (bazate, de exemplu, pe o apreciere incorectă a probelor). În rest, se aplică normele privind procedura „ordinară”.