1 Existenţa unei proceduri specifice pentru cereri cu valoare redusă
Dreptul polonez prevede o „procedură simplificată”. Aceasta este reglementată de articolul 505 alineatele (1)-(14) din Codul de procedură civilă („CCP”) (Kodeks postępowania cywilnego).
Simplificările menite să îmbunătățească rapiditatea procedurilor constau în raționalizarea și optimizarea procedurilor de cercetare judecătorească și de recurs prin accelerarea procedurilor judiciare și făcându-le mai puțin formale, precum și în introducerea unor cerințe de formă mai stricte pentru părți, pentru a se asigura că acestea respectă termenele relevante pentru parcurgerea etapelor procedurale.
Codul polonez de procedură civilă cuprinde și procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă. Procedura a fost instituită prin Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, în vederea raționalizării și a simplificării procedurilor civile și comerciale. Regulamentul se aplică în toate statele membre ale UE, cu excepția Danemarcei. Acesta a fost transpus în dreptul polonez prin articolul 505 alineatele (21)-(27a) din Codul de procedură civilă.
1.1 Sfera de aplicare a procedurii, plafon
Cauzele examinate în cadrul procedurii simplificate sunt acțiunile în regres, în cazul în care valoarea cererii nu depășește 20 000 PLN, și cauzele privind cererile formulate în temeiul garanțiilor sau al garanțiilor de calitate (în cazul în care valoarea obiectului contractului nu depășește valoarea menționată).
Totuși, următoarele cauze nu sunt examinate în cadrul procedurii simplificate:
- cauze care țin de competența tribunalelor regionale (sądy okręgowe);
- cauzele matrimoniale și cauzele privind relațiile dintre părinți și copii;
- cauzele legate de dreptul muncii examinate cu implicarea judecătorilor consultanți;
- cauzele legate de asigurări sociale (cu anumite excepții).
Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă ține de competența tribunalelor districtuale (sądy rejonowe) și a tribunalelor regionale, în conformitate cu competența teritorială prevăzută în Codul de procedură civilă [articolul 16 din Codul de procedură civilă, coroborat cu articolul 17 și articolul 505 alineatul (22) din acesta]. În aceste de cazuri, grefierii pot emite ordine.
În conformitate cu regulamentul menționat mai sus, cererile cu valoare redusă cuprind cererile în materie civilă și comercială (inclusiv cererile legate de protecția consumatorilor) și cazurile în care valoarea cererii, fără dobânzi și cheltuieli, nu depășește 5 000 EUR (în momentul în care formularul de cerere este primit de către instanța competentă).
1.2 Aplicarea procedurii
În conformitate cu articolul 505 alineatul (3), o cerere în temeiul procedurii simplificate nu poate privi decât o singură creanță. Mai multe creanțe pot fi combinate într-o singură cerere numai dacă rezultă din același contract sau din contracte de același tip. În cazul în care mai multe creanțe sunt combinate în mod inadmisibil într-o singură cerere, președintele instanței va dispune respingerea cererii fără o acțiune în vederea remedierii acestei nereguli. În cazul în care, în termen de o săptămână de la primirea ordonanței de respingere, reclamantul își retrage cererea în ceea ce privește creanțele care nu pot fi combinate, cererea continuă să producă efecte cu privire la restul cererii de la data la care a fost introdusă inițial.
În cazul în care reclamantul urmărește să obțină rambursarea unei părți dintr-o creanță, cauza va fi examinată în cadrul procedurii simplificate dacă procedura respectivă ar fi adecvată pentru rambursarea întregii creanțe rezultate din faptele invocate de reclamant. Cererile din cadrul procedurii simplificate nu pot fi modificate. Cererile reconvenționale și compensările sunt permise în cazul în care cererile sunt eligibile pentru a fi examinate în cadrul procedurii simplificate. Intervenția principală, intervenția accesorie, citarea părților terțe și substituirile părților nu sunt permise.
Cauzele sunt examinate în cadrul procedurii simplificate, indiferent de voința părților, ceea ce înseamnă că această procedură este obligatorie.
1.3 Formulare
În temeiul Codului de procedură civilă [articolul 125 alineatul (2)], toate actele de procedură, inclusiv cererile, memoriile în apărare, cererile de anulare a hotărârilor pronunțate în lipsă sau actele de procedură care conțin probele depuse în cursul procedurii simplificate, ar trebui să fie prezentate pe formulare oficiale.
Formularele oficiale sunt disponibile la birourile municipale (urzędy gmin/miast), la birourile grefei instanței (biura podawcze sądów) și pe site-ul web al Ministerului Justiției https://www.gov.pl/web/sprawiedliwosc/formularze-pism-procesowych-w-postepowaniu-cywilnym. Neutilizarea unui formular solicitat constituie o neregularitate de formă.
În conformitate cu dispozițiile generale ale Codului de procedură civilă [articolul 130 alineatul (1)], în cazul în care un act de procedură care ar fi trebuit să fie prezentat pe un formular oficial a fost transmis în alt mod sau nu poate fi prelucrat deoarece nu au fost îndeplinite alte condiții de formă, președintele instanței solicită părții să rectifice neregulile în termen de o săptămână și transmite actul de procedură părții respective. O cerere de rectificare a neregulilor ar trebui să precizeze toate neregulile constatate în actul de procedură. În cazul în care partea nu dă curs acestei cereri până la expirarea termenului sau în cazul în care transmite din nou un act de procedură neregulamentar, președintele instanței va dispune returnarea actului de procedură.
În cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, există patru formulare standard, anexate la regulamentul menționat mai sus. Acestea sunt:
- formularul de cerere;
- solicitare din partea instanței judecătorești de a completa și/sau a rectifica formularul de cerere;
- formularul de răspuns;
- certificatul privind o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă.
1.4 Asistenţă
În cazul în care instanța concluzionează că este imposibil sau este foarte dificil să se demonstreze în mod concludent valoarea unei cereri, aceasta poate preciza în hotărâre o sumă corespunzătoare, la aprecierea sa, după ce a examinat toate elementele de fapt ale cauzei. La examinarea unei cauze, o instanță poate să nu țină seama de normele privind procedura simplificată, în cazul în care acest lucru poate contribui la o soluționare mai eficientă a litigiului [articolul 505 alineatul (1) § 3 din Codul de procedură civilă]. În cazul în care sunt necesare cunoștințe specifice pentru a stabili fondul și valoarea creanței, este la latitudinea instanței să efectueze o apreciere independentă, ținând seama de toate circumstanțele cauzei, sau să solicite o expertiză. Nu se solicită avizul unui expert în cazul în care costul anticipat al unei expertize depășește valoarea cererii, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de circumstanțe speciale. Faptul că un martor a depus mărturie nu împiedică consultarea acestuia în calitate de expert, inclusiv în ceea ce privește faptele cu privire la care a depus mărturie, chiar dacă martorul a întocmit deja o expertiză la cererea unei alte entități decât instanța [articolul 505 alineatul (7) din Codul de procedură civilă].
1.5 Norme privind administrarea probelor
În cazul în care sunt necesare cunoștințe specifice pentru a stabili fondul și valoarea creanței, este la latitudinea instanței să efectueze o apreciere independentă, ținând seama de toate circumstanțele cauzei, sau să solicite o expertiză. Nu se solicită avizul unui expert în cazul în care costul anticipat al unei expertize depășește valoarea cererii, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de circumstanțe speciale. Faptul că un martor a depus mărturie nu împiedică consultarea acestuia în calitate de expert, inclusiv în ceea ce privește faptele cu privire la care a depus mărturie, chiar dacă martorul a întocmit deja o expertiză la cererea unei alte entități decât instanța [articolul 505 alineatul (7) din Codul de procedură civilă].
1.6 Procedura scrisă
În principiu, procedura simplificată este o procedură scrisă. Majoritatea cererilor din partea părților ar trebui să fie depuse pe formularele oficiale speciale. Cu toate acestea, cererile pot fi prezentate și verbal în cadrul procedurii simplificate. O parte prezentă la ședința în cursul căreia este pronunțată hotărârea poate renunța la dreptul său la o cale de atac prin depunerea unei declarații după pronunțarea hotărârii. În cazul în care toate părțile eligibile renunță la dreptul la o cale de atac, hotărârea devine definitivă [articolul 505 alineatul (8) § 3 din Codul de procedură civilă].
Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă este o procedură scrisă [articolul 125 §2 coroborat cu articolul 505 alineatul (21) din Codul de procedură civilă].
1.7 Conţinutul hotărârii
La examinarea unei cauze, o instanță poate să nu țină seama de normele privind procedura simplificată, în cazul în care acest lucru poate contribui la o soluționare mai eficientă a litigiului. O hotărâre judecătorească în temeiul articolului 505 alineatul (1) § 3 din Codul de procedură civilă ar trebui pronunțată în ședință sub forma unei hotărâri care nu face obiectul unei căi de atac.
1.8 Rambursarea cheltuielilor
Reclamanții plătesc o taxă pentru înregistrarea unei cereri în temeiul procedurii simplificate, ca și în cazul procedurii obișnuite. În cadrul procedurii simplificate, normele privind taxele pentru cereri se bazează pe normele generale prevăzute în Legea privind taxele judiciare (cauzele civile) din 28 iulie 2005.
În cadrul procedurii simplificate, costurile sunt repartizate între părți în conformitate cu normele generale prevăzute la articolele 98-110 din Codul de procedură civilă. În temeiul articolului 98 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții este obligată să ramburseze celeilalte părți, la cerere, cheltuielile suportate pentru a-și afirma sau a-și apăra, în mod justificat, drepturile. Instanța repartizează costurile în fiecare hotărâre prin care se soluționează o cauză într-o anumită instanță.
1.9 Posibilitatea de a ataca hotărârea
Hotărârile pronunțate în temeiul regulamentului pot face obiectul unei căi de atac în fața unei curți de apel (sąd apelacyjny). În cazul în care hotărârea a fost pronunțată de un tribunal districtual, calea de atac se introduce prin intermediul acestei instanțe la un tribunal regional, iar în cazul în care hotărârea a fost pronunțată de un tribunal regional, calea de atac se introduce prin intermediul acestei instanțe la o curte de apel [articolele 367 și 369 din Codul de procedură civilă, coroborate cu articolul 505 alineatele (26) și (27) din acesta].
În cazul în care condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din regulament sunt îndeplinite, instanța pronunță o hotărâre în lipsă. Pârâtul poate formula o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în lipsă la instanța care a pronunțat hotărârea. În cazul în care soluția unei cauze este nefavorabilă, reclamantul poate introduce o cale de atac în conformitate cu normele generale [articolul 339 §1, articolul 342 și articolul 344 §1 din Codul de procedură civilă].