Cereri cu valoare redusă

1 Existenţa unei proceduri specifice pentru cereri cu valoare redusă

Dreptul polonez prevede o „procedură simplificată”. Aceasta este reglementată de articolele 505⁽¹⁾-505⁽¹⁴⁾ din Codul de procedură civilă („CCP”).

Simplificările menite să îmbunătățească rapiditatea procedurilor constau în raționalizarea și optimizarea procedurilor de strângere de probe și de recurs prin accelerarea procedurilor judiciare și făcându-le mai puțin formale, precum și în introducerea unor cerințe de formă mai stricte pentru părți, pentru a se asigura că părțile respectă termenele relevante pentru parcurgerea diferitelor etape procedurale.

Codul polonez de procedură civilă cuprinde procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă. Procedura a fost instituită prin Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, în vederea raționalizării și a simplificării procedurilor civile și comerciale. Regulamentul se aplică în toate statele membre ale UE, cu excepția Danemarcei. Acesta a fost transpus în dreptul polonez prin articolele 505⁽²¹⁾-505^(27a) din Codul de procedură civilă.

1.1 Sfera de aplicare a procedurii, plafon

Procedura simplificată se utilizează în următoarele cazuri care intră în sfera de competență a tribunalelor districtuale (sądy rejonowe):

cereri formulate în temeiul contractelor (în cazul în care valoarea cererii nu depășește 20 000 PLN) și cereri formulate în temeiul garanțiilor sau al garanțiilor de calitate ori cereri care rezultă din incompatibilitatea dintre bunurile de consum și un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, în cazul în care valoarea obiectului contractului nu depășește valoarea menționată;
cereri de plată a chiriei pentru locuințe și a cheltuielilor care trebuie plătite de chiriași, precum și a cheltuielilor pentru utilizarea unei locuințe aparținând unei societăți cooperative de locuințe, indiferent de valoarea cererii.

În conformitate cu jurisprudența Curții Supreme (Sąd Najwyższy), cererile formulate ca urmare a neîndeplinirii sau a îndeplinirii necorespunzătoare a unei obligații ar trebui examinate în temeiul procedurii simplificate în cazul în care valoarea cererii nu depășește 20 000 PLN. În cazul în care reclamantul urmărește să obțină o sumă mai mică de 20 000 PLN care reprezintă restul unei creanțe care a fost deja rambursată și a cărei sumă depășea 20 000 PLN, această cerere va fi, de asemenea, examinată în temeiul procedurii simplificate. Sintagma „în temeiul contractelor” înseamnă că cererile rezultate din acte ilicite, din îmbogățirea fără justă cauză și din existența dreptului de proprietate, a coproprietății sau a comunității de drepturi ori din existența altor drepturi patrimoniale a căror achiziție sau exercitare dă naștere unei obligații de plată nu pot fi soluționate în cadrul procedurii simplificate. Nici cererile rezultate din alte acte juridice decât contractele nu pot fi soluționate în cadrul acestei proceduri: actele juridice unilaterale, intermedierea fără autorizare, rezerva succesorală (legitima portio) și obligațiile care decurg dintr-o decizie administrativă sau direct din dispozițiile de drept.

Procedura simplificată se poate utiliza în cazurile care implică persoane fizice și persoane juridice sau societăți, angajați și angajatori. Astfel, utilizarea procedurii nu este limitată în funcție de tipul de entitate. Acest lucru înseamnă că aspectele legate de angajați sau aspectele economice pot fi audiate și în cadrul procedurii simplificate.

Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă ține de competența tribunalelor districtuale, a tribunalelor regionale (sądy okręgowe), în conformitate cu competența teritorială prevăzută în Codul de procedură civilă [articolul 16 din Codul de procedură civilă, coroborat cu articolul 17 și articolul 505 ⁽²²⁾ din acesta]. În aceste de cazuri, grefierii pot emite ordine.

În conformitate cu regulamentul menționat mai sus, cererile cu valoare redusă cuprind cererile în materie civilă și comercială (inclusiv cererile legate de protecția consumatorilor) și cazurile în care valoarea cererii, fără dobânzi și cheltuieli, nu depășește 5 000 EUR (în momentul în care formularul de cerere este primit de către instanța competentă).

1.2 Aplicarea procedurii

În conformitate cu articolul 505⁽³⁾, o acțiune în temeiul procedurii simplificate nu poate privi decât o singură cerere. Mai multe cereri pot fi combinate într-una singură numai dacă rezultă din același contract sau din contracte de același tip. În cazul în care mai multe cereri sunt combinate în mod nelegal într-o singură cerere, președintele instanței va dispune returnarea cererii în temeiul articolului 130 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, în urma respingerii acțiunii de rectificare a acestei neregularități de formă. În cazul în care reclamantul urmărește să obțină rambursarea unei părți dintr-o creanță, cauza va fi examinată în cadrul procedurii simplificate dacă procedura respectivă ar fi adecvată pentru rambursarea întregii creanțe rezultate din faptele invocate de reclamant. Cererile nu pot fi modificate în cadrul procedurii simplificate. Cererile reconvenționale și compensările sunt permise în cazul în care cererile sunt eligibile pentru a fi examinate în cadrul procedurii simplificate. Intervenția principală, intervenția accesorie, citarea părților terțe și modificările părților nu sunt permise.

Cauzele sunt examinate în cadrul procedurii simplificate, indiferent de voința părților, ceea ce înseamnă că această procedură este obligatorie.

1.3 Formulare

În temeiul Codului de procedură civilă [articolul 125 alineatul (2)], toate actele de procedură, inclusiv cererile, memoriile în apărare, cererile de anulare a hotărârilor pronunțate în lipsă sau actele de procedură care conțin probele depuse în cursul procedurii simplificate, ar trebui să fie prezentate pe formulare oficiale.

Formularele oficiale sunt disponibile în birourile municipale, birourile grefei instanței și pe site-ul Ministerului Justiției. Neutilizarea unui formular solicitat constituie o neregularitate de formă.

În conformitate cu dispozițiile generale ale Codului de procedură civilă [articolul 130 ⁽¹⁾], în cazul în care un act de procedură care ar fi trebuit să fie prezentat pe un formular oficial a fost transmis în alt mod sau nu poate fi prelucrat deoarece nu au fost îndeplinite alte condiții de formă, președintele instanței solicită părții să rectifice neregulile în termen de o săptămână și transmite actul de procedură părții respective. O cerere de rectificare a neregulilor ar trebui să precizeze toate neregulile constatate în actul de procedură. În cazul în care partea nu dă curs acestei cereri până la expirarea termenului sau în cazul în care transmite din nou un act de procedură neregulamentar, președintele instanței va dispune returnarea actului de procedură.

În cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, există patru formulare standard, anexate la regulamentul menționat mai sus. Acestea sunt:

formularul de cerere;
solicitare din partea instanței judecătorești de a completa și/sau a rectifica formularul de cerere;
formularul de răspuns;
certificatul privind o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

1.4 Asistenţă

În procedura simplificată, se aplică principiul concentrării probelor. Afirmațiile, acuzațiile și propunerile de probe prezentate de părți după depunerea unei cereri, a unei cereri reconvenționale sau a unei cereri de anulare a unei hotărâri pronunțate în lipsă ori după încheierea primei dezbateri nu vor fi luate în considerare de instanță (sistemul de excludere), cu excepția cazului în care partea demonstrează că transmiterea mai devreme a acestora nu a fost posibilă sau utilă (puterea discreționară a judecătorului). Acest mecanism este dictat de rapiditatea procedurii simplificate. În cazul în care instanța concluzionează că este imposibil sau este foarte dificil să se demonstreze în mod concludent valoarea unei cereri, aceasta poate preciza în hotărâre o sumă corespunzătoare, la aprecierea sa, după ce a examinat toate elementele de fapt ale cauzei. La examinarea unei cauze, o instanță poate să nu țină seama de normele privind procedura simplificată, în cazul în care acest lucru poate contribui la o soluționare mai eficientă a litigiului [articolul 505⁽¹⁾ alineatul (3) din Codul de procedură civilă]. În cazul în care sunt necesare cunoștințe specifice pentru a stabili fondul și valoarea creanței, este la latitudinea instanței să efectueze o apreciere independentă, ținând seama de toate circumstanțele cauzei, sau să solicite o expertiză. Nu se solicită avizul unui expert în cazul în care costul anticipat al unei expertize depășește valoarea cererii, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de circumstanțe speciale. Faptul că un martor a depus mărturie nu împiedică consultarea acestuia în calitate de expert, inclusiv în ceea ce privește faptele cu privire la care a depus mărturie, chiar dacă martorul a întocmit deja o expertiză la cererea unei alte entități decât instanța [articolul 507⁽⁷⁾ din Codul de procedură penală].

1.5 Norme privind administrarea probelor

În cazul în care sunt necesare cunoștințe specifice pentru a stabili fondul și valoarea creanței, este la latitudinea instanței să efectueze o apreciere independentă, ținând seama de toate circumstanțele cauzei, sau să solicite o expertiză. Nu se solicită avizul unui expert în cazul în care costul anticipat al unei expertize depășește valoarea cererii, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de circumstanțe speciale. Faptul că un martor a depus mărturie nu împiedică consultarea acestuia în calitate de expert, inclusiv în ceea ce privește faptele cu privire la care a depus mărturie, chiar dacă martorul a întocmit deja o expertiză la cererea unei alte entități decât instanța [articolul 507⁽⁷⁾ din Codul de procedură penală].

1.6 Procedura scrisă

În principiu, procedura simplificată este o procedură scrisă. Majoritatea cererilor din partea părților ar trebui să fie depuse pe formularele oficiale speciale. Cu toate acestea, cererile pot fi prezentate și verbal în cadrul procedurii simplificate. O parte prezentă la ședința în cursul căreia este pronunțată hotărârea poate renunța la dreptul său la o cale de atac prin depunerea unei declarații după pronunțarea hotărârii. În cazul în care toate părțile eligibile renunță la dreptul la o cale de atac, hotărârea va deveni definitivă [articolul 505⁽⁸⁾ alineatul (3) din Codul de procedură civilă].

Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă este o procedură scrisă [articolul 125 alineatul (2) coroborat cu articolul 505⁽²¹⁾ din Codul de procedură civilă].

1.7 Conţinutul hotărârii

La examinarea unei cauze, o instanță poate să nu țină seama de normele privind procedura simplificată, în cazul în care acest lucru poate contribui la o soluționare mai eficientă a litigiului. O hotărâre judecătorească în temeiul articolului 505⁽⁷⁾ alineatul (7) din Codul de procedură civilă ar trebui pronunțată în ședință sub forma unei hotărâri care nu face obiectul unei căi de atac.

1.8 Rambursarea cheltuielilor

Reclamanții plătesc o taxă pentru înregistrarea unei cereri în temeiul procedurii simplificate, ca și în cazul procedurii standard. În cadrul procedurii simplificate, normele privind taxele pentru cereri se bazează pe principiile generale prevăzute în Legea privind taxele judiciare (cauzele civile) din 28 iulie 2005.

În cadrul procedurii simplificate, costurile sunt repartizate între părți în conformitate cu normele generale prevăzute la articolele 98-110 din Codul de procedură civilă. În temeiul articolului 98 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții este obligată să ramburseze celeilalte părți, la cerere, cheltuielile necesare pentru ca o persoană să își afirme sau să își apere drepturile în fața instanței. Instanța repartizează costurile în fiecare hotărâre prin care se încheie procedurile judiciare.

1.9 Posibilitatea de a ataca hotărârea

Hotărârile pronunțate în temeiul regulamentului pot face obiectul unei căi de atac în fața unei curți de apel (sąd apelacyjny). În cazul în care hotărârea a fost pronunțată de un tribunal districtual, calea de atac se introduce prin intermediul acestei instanțe la un tribunal regional, iar în cazul în care hotărârea a fost pronunțată de un tribunal regional, calea de atac se introduce prin intermediul acestei instanțe la o curte de apel [articolele 367 și 369 din Codul de procedură civilă, coroborate cu articolele 505⁽²⁶⁾ și 505⁽²⁷⁾ din acesta].

În cazul în care condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din regulament sunt îndeplinite, instanța va pronunța o hotărâre în lipsă. Pârâtul poate introduce o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în lipsă la instanța care a pronunțat hotărârea respectivă. În cazul în care soluția unei cauze este nefavorabilă, reclamantul poate introduce o cale de atac în conformitate cu normele generale [articolul 339 alineatul (1), articolul 342 și articolul 344 alineatul (1) din Codul de procedură civilă].