Cum se execută o hotărâre judecătorească

1 Ce înseamnă executare în materie civilă şi comercială?

Normele privind executarea hotărârilor în materie civilă, inclusiv în materie comercială, sunt specificate în Codul polonez de procedură civilă(Kodeks postępowania cywilnego) din 17 noiembrie 1964 (Jurnalul Oficial din 2021, punctul 1805, astfel cum a fost modificat).

Executarea este punerea în aplicare, de către autoritățile competente, a măsurilor coercitive prevăzute de lege în vederea obținerii, în baza unui titlu executoriu(tytuł wykonawczy), a plății sumelor datorate creditorului. Procedura de executare efectivă începe în momentul depunerii cererii de încuviințare a procedurii de executare.

Executarea se efectuează în baza unui titlu executoriu. De regulă, titlul executoriu (tytuł egzekucyjny) este un act învestit cu formulă executorie (articolul 776 din Codul de procedură civilă). Această formulă executorie nu este necesară pentru anumite hotărâri ale instanțelor statelor membre și nici pentru acorduri de soluționareși documente oficialevizate de articolul 1153 alineatul (14) din Codul de procedură civilă. Dacă aceste hotărâri, tranzacții judiciare și acte autentice sunt conforme cu condițiile prevăzute la articolul sus-menționat, acestea constituie titluri executorii care pot fi prezentate de creditor direct autorității de executare.

În procedura de executare sunt implicate două tipuri de autorități:

• autoritățile judiciare – în procedurile de adăugare a unei formule executorii petitlul executoriu (președinte; instanța districtuală (sąd rejonowy), instanța provincială (sąd okręgowy) și curtea de apel (sąd apelacyjny), executorul judecătoresc (referendarz sądowy);
• autoritățile de executare – în procedurile de executare relevante; acestea sunt instanțele districtuale și executorii judecătorești(komornik) (articolul 758 din Codul de procedură civilă).

Părțile care iau parte la procedurile referitoare la formula executorie și la procedurile de executare sunt creditorul și debitorul.

Dreptul polonez face distincție între următoarele tipuri de executare:

Executarea creanțelor pecuniare care vizează:

• bunuri mobile;
• remunerarea muncii;
• conturi bancare;
• alte creanțe;
• alte drepturi de proprietate;
• bunuri imobiliare;
• nave maritime.

Executarea creanțelor nepecuniare:

• predarea bunurilor mobile;
• predarea bunurilor imobile;
• executarea hotărârilor care necesită o declarație de intenție, inclusiv încheierea unui contract (articolul 1047 din Codul de procedură civilă);
• executarea actelor și omisiunilor substituibile și nesubstituibile (articolele 1049-1056 din Codul de procedură civilă);

Executarea creanțelor de întreținere - titlul executoriu care acordă pensia alimentară este învestit cu formulă executorie aplicată automat de către instanță. Un astfel de titlu executoriu este comunicat în mod automat debitorului. În procedurile de stabilire a pensiei alimentare, executarea poate fi admisă la cererea tribunalului de primă instanță care a fost sesizat în această chestiune. O astfel de cerere trebuie depusă la autoritatea de executare competentă. Executorul judecătoresc are obligația din oficiu să efectueze o anchetă care vizează identificarea veniturilor și a bunurilor aparținând debitorului, precum și locul unde se află reședința acestuia. Dacă aceste măsuri se dovedesc ineficiente, acesta poate face apel la poliție pentru identificarea locului de reședință și a locului de muncă al debitorului. Ancheta trebuie efectuată în mod periodic, cel puțin o dată la 6 luni. Dacă aceasta nu permite identificarea veniturilor sau a bunurilor debitorului, executorul judecătoresc depune la tribunal o cerere prin care se solicită debitorului să facă o declarație de patrimoniu. Dacă întârzierile de plată depășesc șase luni, executorul judecătoresc trebuie să depună la Registrul judiciar național (Krajowy Rejestr Sądowy) o cerere de înscriere a debitorului în registrul debitorilor insolvabili. O executare silită nereușită nu este un motiv suficient de nepronunțare asupra fondului.

2 Care este autoritatea sau autoritățile care au competență în materie de executare?

În temeiul articolului 758 din Codul de procedură civilă, executarea silită judiciară este de competența instanțelor districtuale și a executorilor judecătorești cu atribuții în jurisdicția acestor instanțe.

3 Care sunt condiţiile în care poate fi emis un titlu executoriu sau o hotărâre executorie?

În temeiul articolului 803 din Codul de procedură civilă, un titlu executoriu conferă dreptul de executare a tuturor creanțelor menționate, ținând cont de toate bunurile care formează patrimoniul debitorului, cu excepția unor dispoziții contrare evidențiate în conținutul titlului. Autoritatea de executare nu deține competența de examinare a valabilității și a caracterului executoriu al titlului executoriu căruia i se aplică această obligație. Cu toate acestea, este necesară examinarea caracterului atacabil al unei creanțe vizate de titlul executoriu.

De regulă, titlul executoriu este un act învestit cu formula executorie.

În temeiul articolului 777 din Codul de procedură civilă, sunt titluri executorii:

• hotărârile judecătorești care au dobândit imediat autoritate de lucru judecat sau au fost învestite cu formulă executorie, precum și acceptarea unei înțelegeri între părți încheiată în fața unei instanțe de arbitraj;
• hotărârile unui judecător asociat care au dobândit imediat autoritate de lucru judecat sau au fost învestite cu formulă executorie;
• alte hotărâri, înțelegeri între părți și acte care, în temeiul legilor în vigoare, sunt executorii prin intermediul unei proceduri de executare silită;
• actele notariale prin care debitorul consimte la procedura de executare silită și prin care se stipulează obligația de plată a unei sume de bani, de a preda bunuri generice, în cantitățile descrise în acte, sau chiar bunuri individual determinate, dacă termenul de executare a obligației sau condițiile în care aceasta trebuie îndeplinită sunt stipulate în act;
• actele notariale prin care debitorul încuviințează la executare și prin care se stipulează obligația de plată a unei sume fixe de bani prin intermediul actului sau printr-o clauză de indexare, dacă în acest act se enumeră condițiile prin care această obligație poate fi îndeplinită și perioada în care creditorul poate cere aplicarea formulei executorii;
• actele notariale, prevăzute la punctul 4 sau 5, prin care un proprietar de bunuri mobile, de creanțe sau de drepturi de ipotecă sau grevate de un gaj și care nu este un debitor personal, este de acord cu măsurile de executare, pe proprietatea grevată, în vederea rambursării debitelor către creditorul gajist.

Declarația prin care debitorul este de acord cu o măsură executorie poate fi și ea stipulată într-un alt act notarial.

Sunt considerate titluri executorii doar hotărârile judecătorești care au dobândit autoritate de lucru judecat, învestite imediat cu formulă executorie (declararea caracterului imediat executoriu se face fie din oficiu, fie la cerere). Actul notarial are forță juridică executorie de plin drept dacă îndeplinește condițiile prevăzute în Codul de procedură civilă și în Legea privind activitatea notarială.

Exemple de alte titluri executorii: extrase din lista creanțelor declarate în cadrul unei proceduri de insolvență; acorduri bancare finale; planuri de împărțire a sumei obținute în urma executării silite asupra unui bun imobil; instrumente bancare executorii prevăzute de legislația bancară, dar numai după aplicarea formulei executorii de către instanță; hotărârile instanțelor străine, precum și compromisurile aprobate de instanțele respective, după aplicarea formulei executorii de către instanța din Polonia; hotărârile instanțelor străine în materie civilă, care pot fi executorii prin intermediul unei proceduri de executare, devin titluri executorii după ce instanța din Polonia aplică formula executorie. O hotărâre de încuviințare a executării se emite dacă hotărârea în cauză este executorie în țara de origine și dacă nu există obstacole precum cele specificate la articolul 1146 alineatele (1) și (2) din Codul de procedură civilă.

3.1 Procedura

Executarea se încuviințează în baza unui titlu executoriu. De regulă, pentru titlul executoriu emis de o instanță, formula executorie este aplicată de tribunalul de primă instanță sesizat cu privire la această chestiune [articolul 781 alineatul (1) din Codul de procedură civilă].

Cererea de aplicare a formulei executorii este analizată fără întârziere, cel târziu în termen de trei zile de la data depunerii sale pe lângă jurisdicția competentă [articolul 781 alineatul (1) din Codul de procedură civilă]. Pentru un titlu executoriu emis în cadrul unei proceduri care a fost sau care putea fi introdusă din oficiu, formula executorie este aplicată de judecător din oficiu. Pentru o somație de plată emisă în cadrul unei somații de plată dematerializate, învestirea cu formulă executorie se realizează imediat după ce aceasta capătă autoritate de lucru judecat (articolul 782 din Codul de procedură civilă).

De regulă, o procedură de executare poate fi introdusă la cerere. În cadrul procedurilor care pot fi inițiate din oficiu, executarea poate fi inițiată din oficiu, la cererea tribunalului de primă instanță sesizat în privința acestei chestiuni depusă la instanța sau la executorul judecătoresc competent [articolul 796 alineatul (2) din Codul de procedură civilă].

O cerere de deschidere a unei proceduri de executare poate fi înaintată de creditor instanței districtuale competente sau executorului judecătoresc de pe lângă instanța respectivă. De asemenea, aceasta poate fi formulată de către o autoritate competentă [o instanță sau procuratura (prokuratura) în chestiunile privind executarea amenzilor, sancțiunile pecuniare, taxele și cheltuielile datorate Trezoreriei de Stat (Skarb Państwa)].

De regulă, o cerere de deschidere a unei proceduri de executare este depusă în scris. Aceasta trebuie să fie însoțită de titlul executoriu în original.

Normele care reglementează perceperea onorariilor și cuantumul acestora sunt reglementate de Legea privind cheltuielile executorilor judecătorești(Ustawa o kosztach komorniczych) din 28 februarie 2018 (Jurnalul Oficial din 2023, punctul 1357).

Onorariile de executare se stabilesc după cum urmează:

(1) taxele aferente executării silite necesare pentru desfășurarea procedurilor de executare silită, pentru executarea unei ordonanțe de garantare a plății unei creanțe pecuniare ori a unei ordonanțe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare sau pentru executarea unei hotărâri privind păstrarea unui element de probă sau dispunerea predării unui element de probă în materie de proprietate intelectuală: pentru executarea creanțelor pecuniare, executorul judecătoresc percepe debitorului un onorariu proporțional, echivalent cu 10 % valoarea creanței recuperate. În cazul în care, în termen de o lună de la data la care a fost notificată sau comunicată procedura de executare silită, debitorul plătește executorului judecătoresc sau în contul bancar al acestuia întreaga creanță recuperată sau o parte din aceasta, executorul judecătoresc percepe debitorului un onorariu proporțional, echivalent cu 3 % din creanța astfel recuperată. Onorariul minim pentru o creanță astfel recuperată este de 150 PLN. În cazul în care creanța a fost recuperată numai ca urmare a executării silite asupra unei alte creanțe, a unui cont bancar, a unei remunerații pentru muncă ori a unor prestații de asigurări sociale sau ca urmare a plății creanței de către debitor către executorul judecătoresc sau în contul bancar al acestuia după expirarea termenului de o lună de la data la care a fost notificată sau comunicată debitorului notificarea cu privire la inițierea procedurii de executare silită, onorariul minim este de 200 PLN.

În cazul în care creanța a fost recuperată într-un alt mod decât cel descris mai sus, onorariul minim este de 300 PLN.

Onorariul fix aferent cererii de inițiere a executării silite pentru predarea bunurilor mobile este de 400 PLN. Onorariul fix pentru cererea de predare a bunurilor imobile utilizate pentru satisfacerii nevoilor locative ale debitorului sau pentru scoaterea oricărui bun mobil din spațiile utilizate de debitor pentru a-și satisface nevoile locative este de 1 500 PLN. Onorariul fix pentru cererea de inițiere a executării silite pentru a intra în posesia unui alt bun imobil sau pentru a elibera oricare bun mobil dintr-un spațiu este de 2 000 PLN. În cazul în care bunurile imobile, spațiile sau încăperile sunt utilizate de debitor exclusiv în scopul desfășurării de activități comerciale, onorariul de 2 000 PLN se majorează cu 1 000 PLN pe încăpere pentru a doua și pentru orice altă încăpere care constituie bunul imobil sau din spațiile care fac obiectul executării silite. Onorariul total nu trebuie să depășească 30 000 PLN.

Onorariul fix pentru:

• predarea activelor unui administrator judiciar sau unui administrator imobiliar;
• predarea administrării bunului imobil unui administrator imobiliar;
• păstrarea unui element de probă în materie de proprietate intelectuală sau
• predarea unui element de probă în materie de proprietate intelectuală este de 400 PLN.

Onorariul fix pentru implicarea în înlăturarea rezistenței fizice din partea debitorului și pentru executarea instrucțiunilor instanței de a plasa debitorul în custodie este de 1 000 PLN.

În cazul în care debitorul plătește creanța indicată în titlul executoriu cu cel puțin trei zile înainte de scadența executării titlului executoriu, executorul judecătoresc rambursează 50 % din onorariul plătit creditorului. În cazul în care debitorul plătește creanța înainte ca acestuia să îi fie notificată sau comunicată notificarea cu privire la inițierea executării silite sau o invitație de plată voluntară, executorul judecătoresc rambursează creditorului partea din suma plătită care depășește 200 PLN.

(2) onorarii pentru desfășurarea altor proceduri sau pentru desfășurarea altor activități.

Onorariu fix pentru o cerere de:

• executare a unei hotărâri de asigurare a unei moșteniri sau
• întocmirea unui inventar al bunurilor imobiliare este de 400 PLN.

Onorariul fix pentru notificarea sau comunicarea directă și personală a actelor, dacă este dispusă de instanță sau solicitată de reclamant, este de 60 PLN. Onorariul este perceput pentru notificarea sau comunicarea la o adresă unică a actului specificat în cauză, indiferent de numărul destinatarilor care își au reședința la adresa respectivă și de numărul de încercări de notificare sau comunicare efectuate. Onorariul fix pentru o cerere de măsuri de stabilire a adresei curente a destinatarului este de 40 PLN. Onorariul fix pentru întocmirea constatărilor oficiale de fapt este de 400 PLN.

3.2 Condiţiile principale

Procedura de executare este inițiată printr-o cerere depusă de un creditor, însoțită de titlul executoriu în original. Este important să se menționeze debitorul în cerere. Creditorul poate indica modul de executare silită, și anume prin identificarea drepturilor de proprietate în cauză. Pentru executarea unui bun imobil, este necesar, de asemenea, să se indice numărul cadastral (księga wieczysta) al acestuia. Pentru executarea bunurilor mobile, nu este necesară descrierea precisă a bunurilor, o astfel de executare vizând, în principiu, toate bunurile mobile care alcătuiesc patrimoniul debitorului.

4 Obiectul şi natura măsurilor executorii

4.1 Ce tipuri de bunuri pot face obiectul executării?

Măsurile de executare pot viza toate articolele sau echipamentele care alcătuiesc patrimoniul debitorului, și anume: bunurile mobile, bunurile imobile, remunerarea muncii, conturile bancare, părți din bunuri imobile, navele, alte creanțe și drepturi de proprietate ale debitorului.

Articolele 829-831 din Codul de procedură civilă enumeră în mod limitativ bunurile care pot face obiectul măsurilor de executare. În temeiul acestor dispoziții, nu pot face obiectul măsurilor de executare: aparatele de uz casnic, lenjeria de pat, lenjeria de corp și articolele de îmbrăcăminte de zi cu zi necesare pentru satisfacerea nevoilor de bază ale debitorului și ale membrilor familiei sale aflați în întreținerea sa, și nici articolele de îmbrăcăminte de care are nevoie debitorul pentru a-și îndeplini datoriile publice sau profesionale; alimentele și combustibilul necesare pentru ca debitorul să își poată satisface timp de o lună nevoile sale și pe cele ale membrilor familiei sale, pe care îi are în întreținere; instrumentele și alte obiecte necesare debitorului pentru exercitarea activității sale profesionale, precum și materiile prime necesare procesului de producție timp de o săptămână, cu excepția vehiculelor motorizate.

În afara Codului de procedură civilă, mai sunt și alte norme interne care definesc tipurile de creanțe care sunt exceptate de la executarea silită și măsura în care se aplică o astfel de exceptare [de exemplu, dispozițiile Codului muncii (Kodeks pracy) definesc gradul de executare a unei remunerații plătite în baza unui contract de muncă].

4.2 Care sunt efectele măsurilor executorii?

Un titlu executoriu conferă dreptul de executare a tuturor creanțelor menționate, ținând cont de toate bunurile care formează patrimoniul debitorului, cu excepția unor dispoziții contrare evidențiate în conținutul titlului.

Debitorul își poate administra propriile bunuri, cu excepția cazului în care tribunalul îl privează de acest drept.

Odată ce au fost instituite procedurile de executare împotriva unor bunuri mobile, executorul judecătoresc sechestrează bunurilor și întocmește un proces-verbal de punere sub sechestru. Cesiunea bunurilor care a intervenit după începerea urmăririi silite nu influențează derularea ulterioară a procedurii; procedura de executare privind un bun urmărit silit poate fi efectuată și împotriva achizitorului. Cu toate acestea, din motive importante, executorul judecătoresc poate, în orice etapă a procedurii, să plaseze bunul urmărit silit sub supravegherea unei alte persoane, inclusiv a creditorului.

Atunci când executarea vizează bunuri imobile, executorul judecătoresc solicită mai întâi debitorului să își plătească datoriile în termen de două săptămâni; în caz contrar, executorul judecătoresc inițiază procedura de descriere și evaluare a bunului imobil în cauză. Cesiunea bunului după începerea urmăririi silite nu influențează derularea ulterioară a procedurii. Achizitorul poate participa la procedură în calitate de debitor.

În cazul în care debitorul este obligat să se abțină de la o anumită acțiune sau să nu împiedice acțiunile creditorului, instanța poate, la cererea creditorului, să îi aplice o amendă debitorului, dacă acesta nu și-a respectat această obligație; debitorii care nu plătesc amenda sunt pasibili de pedeapsa cu închisoarea.

4.3 Care este valabilitatea măsurilor de acest fel?

Codul de procedură civilă nu prevede nicio limită de timp pentru înaintarea unei cereri de executare. Totuși, dreptul polonez prevede că toate creanțele recunoscute printr-o hotărâre definitivă pronunțată de o instanță sau un alt organism competent pentru cunoașterea afacerilor de acest gen, sau printr-o hotărâre pronunțată de o curte de arbitraj, precum și creanțele stabilite prin acord în fața unei instanțe sau a unei curți de arbitraj ori în cadrul unei proceduri de mediere validată de o instanță, se prescriu în șase ani, chiar dacă scadența acestor creanțe de acest tip intervine mai repede [articolul 125 alineatul (1) din Codul de procedură civilă (Kodeks cywilny)]. În cazul în care o creanță astfel recunoscută acoperă prestații limitate în timp, orice creanță viitoare asupra acestor prestații se prescrie în trei ani.

Cererea de executare este examinată de autoritatea competentă în ceea ce privește respectarea cerințelor de formă și a criteriilor de admisibilitate. Nerespectarea cerințelor prevăzute poate duce la respingerea cererii sau la întreruperea procedurilor de executare.

5 Există posibilitatea de a ataca hotărârea care stabileşte o măsură de acest fel?

Orice parte implicată în procedură poate introduce o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești privind aplicarea formulei executorii.

În procedura de executare, căile de atac care pot fi introduse sunt următoarele:

• o plângere împotriva acțiunilor executorului judecătoresc (care trebuie depusă la instanța districtuală; o plângere poate fi depusă și în situația în care executorul judecătoresc nu acționează. O plângere poate fi depusă de o parte sau de o persoană ale cărei drepturi au fost încălcate sau amenințate de acțiunea sau de lipsa de acțiune din partea executorului judecătoresc. Termenul de depunere a plângerii este de o săptămână de la data acțiunii în cauză sau de la data la care partea sau persoana respectivă a luat cunoștință de lipsa acțiunii);
• o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești (o plângere împotriva deciziei unui judecător asociat) privind aplicarea formulei executorii (articolul 795 din Codul de procedură civilă; pentru creditor, termenul de introducere a unei căi de atac începe să curgă de la data emiterii titlului executoriu sau de la data pronunțării hotărârii de respingere a executării sau, pentru debitor, acesta curge de la data notificării sau comunicării unui aviz de inițiere a procedurii de executare);
• o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești care declară forța executorie a somației de plată europene [articolul 795 alineatul (5) din Codul de procedură civilă];
• o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești privind suspendarea procedurii sau pronunțarea asupra lipsei necesității de pronunțare asupra executării (articolul 828 din Codul de procedură civilă);
• o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești privind restricția executării (articolul 839 din Codul de procedură civilă);
• o hotărâre judecătorească privind restricția executării și o cale de atac împotriva acestei hotărâri (articolul 839 din Codul de procedură civilă);
• acțiuni de contestare a executării introduse de către debitor (articolele 840-843 din Codul de procedură civilă);
• căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești privind rambursarea cheltuielilor administratorului (articolul 859 din Codul de procedură civilă);
• o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești privind activitățile de descriere și evaluare în timpul executării silite (articolul 950 din Codul de procedură civilă);
• o plângere verbală privind acțiunile executorului judecătoresc, depusă cu ocazia unei scoateri la licitație la inițiativa organismului de supraveghere (articolul 986 din Codul de procedură civilă);
• o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești privind atribuirea unui contract (articolul 997 din Codul de procedură civilă);
• petiții prin care se contestă panul de alocare a sumelor poprite [(într-un termen de două săptămâni de la data notificării autorității de executare care a întocmit planul respectiv) (articolul 998 din Codul de procedură civilă)];
• o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești referitoare la petițiile de contestare a planului de alocare (articolul 1028 din Codul de procedură civilă);
• o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești care îi impune unui debitor să întreprindă o anumită acțiune (articolul 1055 din Codul de procedură civilă);
• o cale de atac împotriva unei hotărâri a instanței de excludere a bunurilor de la sechestrare într-o procedură de executare care implică Trezoreria de Stat [articolul 1061 alineatul (2) din Codul de procedură civilă].

6 Există limitări privind executarea, în special legate de protecția debitorului sau de termene?

În temeiul articolului 829 din Codul de procedură civilă, următoarele bunuri sunt exceptate de la executarea silită:

1. aparatele de uz casnic, lenjeria de pat, lenjeria de corp și articolele de îmbrăcăminte de zi cu zi necesare pentru satisfacerea nevoilor de bază ale debitorului și ale membrilor familiei sale aflați în întreținerea sa, în special un frigider, o mașină de spălat, aspirator, cuptor sau cuptor cu microunde, o plită pentru încălzirea și pregătirea alimentelor, paturi, masă și scaune în cantitățile necesare pentru debitor și pentru membrii familiei sale, precum și o sursă de iluminat pentru fiecare cameră, cu excepția cazului în care acestea sunt articole a căror valoare depășește în mod semnificativ valoarea medie a articolelor noi de tipul respectiv;
2. lenjeria de pat, lenjeria de corp și articolele de îmbrăcăminte de zi cu zi în cantitățile necesare pentru debitor și membrii familiei sale, precum și articolele de îmbrăcăminte de care are nevoie debitorul pentru a-și îndeplini datoriile publice sau profesionale;
3. alimentele și combustibilul necesare pentru ca debitorul să își poată satisface timp de o lună nevoile sale și pe cele ale membrilor familiei sale, pe care îi are în întreținere;
4. o vacă, două capre sau trei oi strict necesare pentru subzistența debitorului și a membrilor familiei sale, aflați în întreținerea sa, precum și stocuri de furaje și material de așternut suficiente pentru animale până la următoarea recoltă;
5. instrumentele și alte obiecte necesare debitorului pentru exercitarea activității sale profesionale, precum și materiile prime necesare procesului de producție timp de o săptămână, cu excepția vehiculelor motorizate;
6. pentru debitorul care beneficiază de o remunerație periodică fixă – o sumă care să corespundă procentajului din remunerația sa care nu poate fi poprit pentru perioada rămasă până la următoarea plată; pentru debitorul care nu beneficiază de un salariu fix – o sumă necesară pentru a-și satisface timp de două săptămâni necesitățile sale și pe cele ale membrilor familiei sale care se află în întreținerea sa;
7. articolele sau echipamentele necesare educației, documentele personale, decorațiunile, obiectele de cult și obiectele de uz cotidian care nu pot fi vândute decât la un preț net inferior valorii reale a acestora, însă care pentru debitor constituie o valoare reală de utilizare;
8. medicamentele, în sensul dispozițiilor Legii privind produsele farmaceutice (Prawo farmaceutyczne) din 6 septembrie 2001 (Jurnalul Oficial din 2024, punctul 686), necesare asigurării funcționării unei entități medicale în sensul dispozițiilor referitoare la activitățile medicale pentru o perioadă de trei luni;
9. următoarele articole sunt necesare asigurării funcționării unei entități medicale în sensul dispozițiilor referitoare la activitățile medicale: dispozitivele medicale, accesoriile pentru dispozitivele medicale, sistemele și pachetele de proceduri în sensul Regulamentului (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului(JO L 117, 5.5.2017, p. 1, cu modificările ulterioare) și dispozitivele medicale de diagnostic in vitro și accesoriile pentru dispozitivele medicale de diagnostic in vitro în sensul Regulamentului (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176, cu modificările ulterioare);
10. articolele sau echipamentele necesare ca urmare a unui handicap al debitorului sau al membrilor familiei sale.

În temeiul articolului 831 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, următoarele sunt exceptate de la executarea silită:

1. sumele și avantajele în natură destinate să compenseze cheltuielile sau costurile deplasărilor în scop profesional;
2. sumele acordate de Trezoreria de Stat pentru scopuri specifice (în special burse de studiu și scheme de ajutor), cu excepția situației în care creanța care face obiectul măsurii de executare rezultă din realizarea acestor scopuri sau dintr-o obligație de întreținere;
3. fondurile care provin din programele finanțate din fondurile menționate la articolul 5 alineatele (1) (2) și (3), din Legea privind finanțele publice (Ustawa o finansach publicznych) din 27 august 2009 (Jurnalul Oficial din 2013, punctele 885, 938 și 1646), cu excepția situației în care creanța care face obiectul măsurii de executare a luat naștere în legătură cu punerea în aplicare a proiectului pentru care au fost acordate aceste fonduri;
4. drepturile netransferabile, cu excepția cazului în care posibilitatea de a le transfera a fost exclusă contractual și obiectul executării poate fi executat sau exercitarea unui drept poate fi încredințată unei alte persoane;
5. prestațiile de asigurare personală și despăgubirile aferente asigurării bunurilor, în limitele definite, printr-o reglementare, de către ministrul finanțelor și de către ministrul justiției; această dispoziție nu se aplică executării silite în vederea recuperării creanțelor care decurg din obligațiile de întreținere;
6. prestațiile de asistență socială, în sensul dispozițiilor Legii privind asistența socială (Ustawa o pomocy społecznej) din 12 martie 2004 (Jurnalul Oficial din 2013, punctul 182, cu modificările ulterioare);
7. creanțele plătibile debitorului din bugetul de stat sau din Fondul Național de Sănătate(Narodowy Fundusz Zdrowia) cu titlul de furnizare de asistență medicală, în sensul dispozițiilor Legii din 27 august 2004 privind furnizarea de asistență medicală finanțată din fondurile publice (Ustawa o świadczeniach opieki zdrowotnej finansowanych ze środków publicznych) (Jurnalul Oficial din 2008, nr. 164, punctul 1027, astfel cum a fost modificat), înainte de terminarea furnizării acestor servicii de asistență medicală până la concurența sumei de 75 % din fiecare plată, cu excepția cazului în care este vorba de creanțele angajaților debitorului sau ale prestatorilor menționați la articolul 5 alineatul (41) literele (a) și (b) din Legea din 27 august 2004 privind furnizarea de asistență medicală din fondurile publice;
8. sumele acordate printr-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, în cazul în care creanța este datorată Trezoreriei de Stat;
9. indemnizațiile de integrare în sensul Legii din 13 iunie 2003 privind ocuparea forței de muncă în domeniul asistenței sociale (Ustawa o zatrudnieniu socjalnym) (Jurnalul Oficial din 2020, punctul 176);
10. creanțele datorate unei cooperative locative de către membrii săi și de către persoanele care nu sunt membri ai cooperativei și care au drept de cooperare la un sediu sau care sunt proprietari ai unor spații, cu titlu de onorarii menționate la articolul 4 din Legea privind cooperativele locative (Ustawa o spółdzielniach mieszkaniowych) din 15 decembrie 2000 (Jurnalul Oficial din 2021, punctul 1208), precum și fondurile de care dispune cooperativa în legătură cu plata acestor taxe, cu excepția cazului în care creanța care face obiectul executării silite a luat naștere în legătură cu îndeplinirea de către creditor a sarcinilor pentru care erau datorate onorariile menționate la articolul 4 din legea menționată.

Restricții speciale se aplică executării silite judiciare și în cazul debitorilor care sunt fermieri. Restricțiile respective sunt reglementate de articolul 829 alineatele (1)-(5) din Codul de procedură civilă.

În temeiul articolului 829 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, următoarele sunt exceptate de la executare în cazul debitorilor care sunt fermieri și exploatează o exploatație agricolă:

(1) efectivul principal al animalelor de fermă:

(a) vacile de lapte;

(b) bovinele pentru carne;

(c) caii;

(d) caprinele;

(e) ovinele;

(f) porcinele;

(g) păsările de curte;

(h) animalele de blană;

(i) alte specii care constituie baza pentru producția animalieră în exploatația fermierului;

(2) animalele de fermă neincluse în efectivul principal în a doua jumătate a perioade de sarcină și în timpul creșterii descendenților, mânjii de până la 6 luni, vițeii de până la 4 luni, mieii de până la 3 luni, purceii de până la 2 luni și iezii de până la 5 luni;

(3) efectivele de păsări pentru producție pentru care s-a încheiat un contract pentru livrarea de păsări din efectivul respectiv sau pentru livrarea de produse provenite de la aceste păsări;

(4) animalele de blană pentru care fermierul a încheiat un contract pentru livrarea pieilor acestor animale;

(5) coloniile de albine melifere (Apis mellifera) și stupii populați de aceste colonii;

(6) mașinile, uneltele și echipamentele agricole de bază în cantitatea necesară pentru activitatea desfășurată în exploatația agricolă a debitorului, inclusiv tractoarele agricole cu utilajele și echipamentele care le însoțesc, utilajele agricole autopropulsate necesare pentru a cultiva, a îngriji, a recolta și a transporta culturi;

(7) silozuri pentru depozitarea cerealelor și a hranei pentru animale;

(8) stocurile de combustibil și de piese de schimb necesare funcționării normale a unui tractor agricol și a utilajelor agricole pe perioada necesară finalizării procesului de producție;

(9) materialul săditor, cerealele și alte culturi necesare pentru însămânțare sau plantare în exploatația agricolă a debitorului, în cantitatea necesară pentru anul de comercializare relevant;

(10) aprovizionarea cu combustibil pentru o perioadă de 6 luni;

(11) îngrășămintele, produsele de protecție a culturilor și substraturile de creștere în cantitatea necesară pentru exploatația agricolă a debitorului în anul de comercializare relevant;

(12) aprovizionarea cu hrană și așternut pentru animalele enumerate la punctele (1)-(4) (până la următoarea recoltă);

(13) echipamentul tehnic de bază necesar pentru finalizarea ciclului de producție tehnologică respectiv în cazul exploatațiilor specializate;

(14) plățile în avans pentru livrările de produse agricole;

(15) clădirile și terenurile agricole ale fermei necesare pentru creșterea animalelor, proporțional cu dimensiunea efectivului principal și cu excedentul necesar de animale;

(16) clădirile fermei utilizate pentru stocare, depozitare și întreținere; serele, solariile și serele cu instalație de încălzire pentru producția vegetală din exploatația agricolă a debitorului, inclusiv instalațiile fixe. 

Independent de exceptările menționate la articolul 829 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, articolul 829 alineatul (2) primul paragraf prevede că surplusul de animale în raport cu efectivul principal și elementele menționate la articolul 829 alineatul (1) punctele (6), (8), (9), (11)-(13) și (15) sunt scutite de la executarea silită în cantități mai mari decât cele specificate în dispozițiile respective în cazul în care executorul judecătoresc, după obținerea avizului camerei agricole competente pentru locația exploatației agricole a debitorului, consideră că acestea sunt necesare pentru funcționarea exploatației respective.

În temeiul articolului 831 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, următoarele sunt exceptate de la executarea silită:

1. sumele și avantajele în natură destinate să compenseze cheltuielile sau costurile deplasărilor în scop profesional;

2. 50 % din indemnizațiile de deplasare în interes de serviciu – în cazurile în care obiectivul executării silite este de a satisface creanțele care decurg din obligațiile de întreținere, inclusiv creanțele la bugetul de stat rezultate din prestațiile plătite în cazul neefectuării plății pensiei alimentare;

3. sumele acordate de Trezoreria de Stat pentru scopuri specifice (în special burse de studiu și scheme de ajutor), cu excepția situației în care creanța care face obiectul măsurii de executare a apărut în legătură cu atingerea acestor scopuri sau dintr-o obligație de întreținere;

4. resursele care provin din programele finanțate de fondurile menționate la articolul 5 alineatul (1) punctele 2 și 3 din Legeaprivind finanțele publice din 27 august 2009 (Jurnalul Oficial din 2013, punctele 885, 938 și 1646), cu excepția situației în care creanța care face obiectul măsurii de executare a rezultat din punerea în aplicare a proiectului pentru care au fost acordate aceste fonduri;

5. drepturile netransferabile, cu excepția cazului în care posibilitatea de a le transfera a fost exclusă contractual și obiectul executării poate fi executat sau exercitarea unui drept poate fi încredințată unei alte persoane;

6. prestațiile de asigurare personală și despăgubirile aferente asigurării bunurilor, în limitele definite, printr-o reglementare, de către ministrul finanțelor și ministrul justiției; această dispoziție nu se aplică executării silite în vederea recuperării creanțelor care decurg din obligațiile de întreținere;

7. prestațiile de asistență socială, în sensul dispozițiilor Legii privind asistența socială din 12 martie 2004 (Jurnalul Oficial din 2013, punctul 182, cu modificările ulterioare);

8. ajutorul financiar unic și periodic acordat de Șeful Biroului pentru veteranii militari și victimele represiunii (Urząd do Spraw Kombatantów i Osób Represjonowanych);

9. creanțele plătibile debitorului din bugetul de stat sau din Fondul Național de Sănătate cu titlul de furnizare de asistență medicală, în sensul dispozițiilor Legii privind furnizarea de asistență medicală finanțată din fondurile publice din 27 august 2004 (Jurnalul Oficial din 2008, nr. 164, punctul 1027, cu modificările ulterioare), înainte de terminarea furnizării acestor servicii de asistență medicală până la concurența sumei de 75 % din fiecare plată, cu excepția cazului în care este vorba de creanțele angajaților debitorului sau ale prestatorilor menționați la articolul 5 alineatul (41) literele (a) și (b) din Legea din 27 august 2004 privind furnizarea de asistență medicală din fondurile publice;

10. sumele acordate printr-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, în cazul în care creanța este datorată Trezoreriei de Stat;

11. indemnizațiile de integrare in sensul Legii privind ocuparea forței de muncă în domeniul asistenței sociale din 13 iunie 2003 (Jurnalul Oficial din 2020, punctul 176);

12. creanțele datorate unei cooperative locative de către membrii săi și de către persoanele care nu sunt membri ai cooperativei și care au drept de cooperare la un sediu sau care sunt proprietari ai unor spații, cu titlu de onorarii menționate la articolul 4 din Legeaprivind cooperativele locative din 15 decembrie 2000 (Jurnalul Oficial din 2021, punctul 1208), precum și resursele de care dispune cooperativa în legătură cu plata acestor taxe, cu excepția cazului în care creanța care face obiectul executării silite a luat naștere în legătură cu plata de către creditor a creanțelor este executată din onorariile menționate la articolul 4 din legea menționată.

 

Această pagină web face parte din portalul Europa ta.

Este foarte important pentru noi să știm care este opinia dvs. cu privire la utilitatea informațiilor pe care le-am furnizat.