1 Care sunt condiţiile pentru obţinerea divorţului?
Cererea de divorț poate fi introdusă de unul dintre soți sau de ambii soți. În anumite circumstanțe, divorțul trebuie să fie precedat de o perioadă de reflecție de șase luni. Aceasta se aplică dacă:
- ambii soți solicită acest lucru;
- unul dintre soți locuiește permanent cu unul dintre copiii lor care are sub 16 ani și se află în custodia acelui soț sau
- doar unul dintre soți dorește desfacerea căsătoriei.
Cu toate acestea, în anumite cazuri excepționale, cuplurile aflate în situațiile de mai sus au, de asemenea, dreptul de a divorța fără o perioadă de reflecție. Acest lucru este valabil în cazul în care cuplul a trăit separat timp de doi ani. Unul dintre soți are, de asemenea, dreptul de a divorța fără o perioadă prealabilă de reflecție dacă se constată că este probabil ca acesta să fi fost obligat să se căsătorească sau dacă s-a căsătorit înainte de vârsta de 18 ani. În cazul în care căsătoria a avut loc deși soții sunt rude apropiate sau dacă unul dintre soți era deja căsătorit sau făcea parte dintr-un parteneriat înregistrat, iar căsătoria anterioară sau parteneriatul anterior nu fusese desfăcut, fiecare dintre soți are dreptul de a divorța fără o perioadă prealabilă de reflecție. În caz de bigamie, fiecare dintre soții din căsătoria anterioară are, de asemenea, dreptul la dizolvarea acesteia prin divorț fără o perioadă prealabilă de reflecție. Același lucru este valabil și în cazul în care un parteneriat a fost înregistrat în pofida faptului că unul dintre parteneri era căsătorit la momentul respectiv.
2 Care sunt motivele de divorţ?
Un soț are întotdeauna dreptul de a obține o hotărâre de divorț și nu trebuie să existe motive speciale pentru o astfel de hotărâre.
3 Care sunt efectele juridice ale unui divorţ în ceea ce priveşte:
3.1 relaţiile personale dintre soţi (de exemplu numele de familie)
Divorțul nu determină schimbarea numelui de familie; soții își păstrează numele de familie pe care îl aveau atunci când erau căsătoriți. Cu toate acestea, soțul/soția poate reveni la un nume de familie pe care l-a avut anterior.
3.2 împărţirea bunurilor soţilor
După divorț, bunurile soților trebuie împărțite între aceștia prin intermediul unui partaj oficial. Principiul general este că bunurile sunt împărțite în mod egal. Motivul desfacerii căsătoriei nu are importanță pentru partajarea bunurilor soților.
3.3 copiii minori ai soţilor
După divorț, soții continuă exercitarea în comun a autorității părintești asupra copiilor lor.
În cazul în care unul dintre soți solicită acest lucru, instanța care soluționează procedura de divorț se poate pronunța în legătură cu exercitarea autorității părintești asupra copiilor, locuința acestora și drepturile de vizită.
Într-o procedură de divorț, instanța poate, de asemenea, să decidă, fără să fi fost depusă vreo cerere în acest sens, ca unul dintre părinți să exercite autoritatea părintească exclusivă, în cazul în care este evident că exercitarea autorității părintești de către ambii părinți este incompatibilă cu interesul superior al copilului.
Ambii părinți sunt responsabili pentru întreținerea copilului lor. Părintele care nu locuiește permanent cu copilul își îndeplinește obligația de întreținere plătind celuilalt părinte contribuții la întreținerea copilului.
3.4 obligaţia de a plăti pensie de întreţinere celuilalt soţ?
După divorț, fiecare soț este responsabil să se întrețină singur. Excepțiile se aplică numai în anumite situații speciale, de exemplu dacă unul dintre soți are dificultăți în a se întreține singur după desfacerea unei căsătorii de lungă durată sau dacă există alte motive speciale.
4 Ce înseamnă, în termeni practici, termenul legal de „separare legală”?
Nu există norme privind separarea legală în legislația suedeză.
5 Care sunt condiţiile pentru separarea legală?
Nu există norme privind separarea legală în legislația suedeză.
6 Care sunt efectele juridice ale separării legale?
Nu există norme privind separarea legală în legislația suedeză.
7 Ce înseamnă, în practică, termenul „anularea căsătoriei”?
Nu există norme privind anularea căsătoriei în legislația suedeză. O căsătorie poate fi desfăcută fie în cazul decesului unuia dintre soți, fie dacă instanța pronunță o hotărâre de divorț.
8 Care sunt condiţiile pentru anularea căsătoriei?
Nu există norme privind anularea căsătoriei în legislația suedeză.
9 Care sunt efectele juridice ale anulării căsătoriei?
Nu există norme privind anularea căsătoriei în legislația suedeză.
10 Există mijloace alternative extrajudiciare pentru rezolvarea chestiunilor legate de divorţ, fără recurgerea la instanţă?
Numai instanța poate decide desfacerea unei căsătorii prin divorț. Există însă opțiuni alternative pentru rezolvarea diferitelor probleme care pot apărea în legătură cu divorțul.
Soții pot beneficia de mediere familială, care are ca scop soluționarea conflictelor domestice din cadrul cuplurilor și familiilor. Autoritățile locale sunt responsabile să se asigure că se oferă mediere familială oricărei persoane care o solicită, fie prin intermediul autorității locale, fie prin intermediul unui consilier profesionist.
Soții au, de asemenea, dreptul la „discuții de cooperare”. Discuțiile de cooperare au ca obiectiv obținerea unui acord privind autoritatea părintească asupra copiilor, locuința acestora și drepturile de vizită. Discuțiile de cooperare au loc sub supravegherea unor specialiști. Autoritățile locale sunt responsabile să se asigure că sunt oferite discuții de cooperare oricărei persoane care le solicită.
Dacă părinții doresc să facă o schimbare cu privire la autoritatea părintească asupra copiilor, locuința acestora sau drepturile de vizită, aceștia pot încheia un acord în acest sens. Aceste acorduri trebuie să fie aprobate de comitetul local pentru protecția socială.
11 Cui ar trebui să adresez cererea mea (petiţia mea) de divorţ/separare legală/anulare a căsătoriei? Ce formalităţi trebuie respectate şi ce acte ar trebui să ataşez la cererea mea?
Nu există norme privind separarea legală sau anularea căsătoriei în legislația suedeză.
Procedura de divorț este soluționată de instanța districtuală (tingsrätt) din localitatea în care unul dintre soți își are reședința obișnuită. Dacă niciunul dintre soți nu are domiciliul sau reședința în Suedia, cauza este audiată de instanța districtuală din Stockholm (Stockholms tingsrätt).
Dacă ambii soți doresc să divorțeze, aceștia pot depune o cerere de divorț comună. Cererea trebuie să fie însoțită de documente de identificare în scopul divorțului pentru ambii soți. Dacă doar unul dintre soți dorește să divorțeze, soțul respectiv trebuie să solicite o citație. Cererea trebuie să fie însoțită de documente de identificare în scopul divorțului pentru soțul respectiv. Documentele de identificare pot fi solicitate de la Agenția Fiscală Suedeză (Skatteverket).
12 Pot obţine asistenţă judiciară în vederea acoperirii cheltuielilor de judecată?
În cauzele legate de divorț și aspectele conexe, asistența judiciară poate fi acordată numai dacă există motive speciale.
13 Este posibil să atac o hotărâre de divorţ/separare legală/anulare a căsătoriei?
Nu există norme privind separarea legală sau anularea căsătoriei în legislația suedeză.
O hotărâre de divorț poate fi atacată în fața unei curți de apel (hovrätt).
14 Ce ar trebui să fac pentru ca o hotărâre de divorţ/separare legală/anulare a căsătoriei emisă de o instanţă în alt stat membru să fie recunoscută în acest stat membru?
În conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului din 25 iunie 2019 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii (Regulamentul Bruxelles II), o hotărâre pronunțată într-un stat membru trebuie să fie recunoscută în celelalte state membre fără a fi necesară nicio procedură specială.
Regulamentul permite depunerea unor cereri pentru a stabili existența sau absența motivelor de refuz al recunoașterii sau al executării unei hotărâri.
15 Cărei instanţe ar trebui să mă adresez pentru a ataca recunoaşterea unei hotărâri de divorţ/separare legală/anulare a căsătoriei emisă de o instanţă într-un alt stat membru? Ce procedură se aplică în aceste cazuri?
Cererile de nerecunoaștere sau de neexecutare a unei hotărâri străine se depun la instanța districtuală. Cererile de constatare a faptului că nu există motive de refuz al recunoașterii unei hotărâri străine se depun la instanța districtuală.
În cazul în care Regulamentul Bruxelles II nu prevede altfel, procedurile judiciare sunt reglementate de Legea (1996:242) privind cauzele în instanță (lagen om domstolsärenden).
16 Care este legislaţia în materie de divorţ pe care instanţa o aplică într-o acţiune de divorţ între soţi care nu locuiesc în acest stat membru sau care sunt de naţionalităţi diferite?
În ceea ce privește cererile de divorț soluționate de o instanță suedeză, cauza este, de regulă, examinată în temeiul legislației suedeze.
Cu toate acestea, în anumite cazuri trebuie să se ia în considerare dispozițiile legislației străine. Aceasta se aplică în următoarele cazuri:
- dacă ambii soți sunt cetățeni străini și niciunul nu a locuit în Suedia timp de cel puțin un an, hotărârea de divorț nu poate fi pronunțată împotriva voinței unuia dintre soți dacă nu există motive pentru aceasta în temeiul legislației statului în care unul sau ambii soți sunt cetățeni;
- dacă ambii soți sunt cetățeni străini și unul dintre ei susține că nu există motive pentru desfacerea căsătoriei în temeiul legislației statului în care își are cetățenia, hotărârea de divorț nu poate fi pronunțată dacă, având în vedere interesele soțului sau ale copiilor ambilor soți, există motive speciale pentru a nu face acest lucru.
Această pagină face parte din portalul Europa ta.
Ne-am bucura să primim feedbackul dumneavoastră cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.