1 Există diferite forme de parteneriat înregistrat în acest stat membru? Explicați diferențele dintre acestea
Belgia are o singură formă de parteneriat înregistrat, și anume coabitarea legală („wettelijke samenwoning”). În conformitate cu coabitarea legală, fiecare dintre parteneri păstrează bunurile pentru care poate face dovada dreptului de proprietate. Există, de asemenea, un regim de indiviziune a bunurilor, și anume bunuri pentru care niciunul dintre parteneri nu poate face dovada dreptului de proprietate (articolul 1478 primul și al doilea alineat din vechiul Cod civil).
2 Există un cadru legal care reglementează aspectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate în acest stat membru? Ce prevede acesta? Căror forme de parteneriat înregistrat li se aplică acest cadru?
Atunci când două persoane care locuiesc împreună fac o declarație de coabitare legală în fața ofițerului de stare civilă din municipiul lor, acestea devin parteneri înregistrați. Declarația de coabitare legală se face în scris la ofițerul de stare civilă din orașul în care se află domiciliul lor comun, care confirmă primirea declarației. Pentru a face o astfel de declarație, partenerii trebuie să fie majori și să aibă capacitate juridică. Aceștia nu trebuie să fie deja căsătoriți sau să fi făcut deja o declarație de coabitare legală (articolul 1475 din vechiul Cod civil).
Coabitarea legală creează o serie de drepturi și obligații care nu pot fi modificate de comun acord. În primul rând, locuința familială și obiectele de uz casnic sunt protejate: proprietarul locuinței familiale nu poate să o vândă sau să o ipotecheze fără consimțământul celuilalt partener. În al doilea rând, ambii parteneri sunt obligați să contribuie la costul vieții împreună proporțional cu valoarea veniturilor lor respective. În fine, ambii parteneri răspund în solidar pentru orice datorii pe care le contractează atunci când locuiesc împreună sau care sunt legate de creșterea copiilor care locuiesc în locuința familială.
3 În ce mod pot partenerii să își aleagă regimul patrimonial al parteneriatului înregistrat? Care sunt cerințele de formă în acest caz?
Persoanele care coabitează legal își pot organiza parteneriatul prin intermediul unui acord de coabitare (samenlevingsovereenkomst). În conformitate cu articolul 1478 alineatul (4) din vechiul Cod civil, astfel de acorduri trebuie să fie încheiate printr-un act notarial.
În principiu, coabitanții legali își păstrează fiecare propriile bunuri. Aceste bunuri rămân separate unele de altele. Astfel, fiecare partener păstrează bunurile pe care le deține la începutul coabitării și pe cele pentru care poate dovedi că este proprietar. În plus, fiecare partener păstrează, de asemenea, orice venituri din bunurile menționate mai sus și orice venituri din muncă sau venituri de înlocuire.
Se consideră că toate celelalte bunuri aparțin ambilor parteneri, în temeiul prezumției legale de indiviziune. Se consideră că fiecare partener deține o cotă egală din bunurile nedivizate respective, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel și acest lucru poate fi dovedit în mod corespunzător.
4 Există restricții în ceea ce privește libertatea de a alege un regim patrimonial pentru parteneriatul înregistrat?
Partenerii care coabitează legal nu au o libertate nelimitată de a-și stabili regimul patrimonial. Aceștia nu se pot abate de la normele privind protecția locuinței familiale și de la normele privind contribuțiile proporționale la cheltuielile traiului împreună. Cu toate acestea, prin intermediul unui acord de coabitare, aceștia își pot extinde într-o măsură limitată drepturile pe care le au unul față de celălalt. Un astfel de acord nu poate restrânge libertatea individuală a partenerilor, iar partenerii trebuie să respecte regulile privind răspunderea părintească. De asemenea, partenerii nu pot stabili drepturi succesorale prin intermediul unui acord de parteneriat. Dacă doresc să își acorde reciproc drepturi de moștenire (extinse), aceștia pot, de exemplu, să întocmească un testament.
5 Care sunt efectele juridice ale desfacerii sau ale anulării parteneriatului asupra efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat?
Coabitarea legală poate fi încheiată printr-o declarație scrisă depusă cu acordul reciproc al persoanelor care coabitează legal sau în mod unilateral de către una dintre acestea la ofițerul de stare civilă din municipiul în care locuiesc ambele părți sau în care locuiește una dintre ele. În plus, coabitarea legală încetează atunci când unul dintre cei doi parteneri decedează sau când partenerii se căsătoresc unul cu celălalt.
În principiu, fiecare partener își păstrează propriile bunuri. Fiecare partener păstrează bunurile pe care le deține la începutul coabitării și pentru care poate dovedi că este proprietar. În cazul în care există creditori, o factură ca dovadă a dreptului de proprietate poate proteja bunurile partenerului care nu este debitor împotriva unui eventual sechestru. Fiecare partener își păstrează veniturile din muncă sau veniturile de înlocuire și se consideră că orice alte bunuri aparțin în mod indivizibil ambelor părți. Se consideră că fiecare partener deține o cotă egală din bunurile nedivizate respective, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel și acest lucru poate fi dovedit în mod corespunzător.
6 Care sunt efectele juridice ale decesului unuia dintre parteneri asupra efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat?
În cazul decesului unuia dintre partenerii înregistrați, partenerul supraviețuitor primește uzufructul bunului care servește drept locuință familială principală, inclusiv al bunurilor casnice (articolul 4.23 din Codul civil). Acest lucru nu este valabil în cazul unui parteneriat neînregistrat.
Această formă de drept succesoral nu este un drept de moștenire „rezervat” protejat, ca în cazul cuplurilor căsătorite. Aceasta înseamnă că partenerul supraviețuitor nu poate pretinde o cotă minimă dacă drepturile sale succesorale sunt afectate de anumite donații sau moșteniri. În plus, un partener poate anula moștenirea respectivă prin încetarea coabitării legale.
Partenerii care doresc să își acorde reciproc mai mult decât uzufructul locuinței familiale și al bunurilor casnice pot întocmi un testament. Cuplurile care locuiesc împreună și care cumpără o locuință pot adăuga, de asemenea, o clauză de tontină la contractul lor de vânzare. Această clauză va asigura faptul că partenerul supraviețuitor poate dobândi dreptul deplin de proprietate asupra locuinței.
7 Ce autoritate are competența de a decide în ceea ce privește efectele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat?
Tribunalul de familie este instanța competentă pentru cauzele legate de implicațiile parteneriatelor înregistrate (coabitare legală) în ceea ce privește drepturile de proprietate.
8 Care sunt efectele regimului patrimonial al parteneriatului înregistrat asupra raportului juridic dintre un partener și un terț?
Celălalt partener răspunde, de asemenea, în solidar pentru orice datorie contractată de unul dintre partenerii înregistrați pentru plata cheltuielilor legate de coabitare și creșterea copiilor lor [articolul 1477 alineatul (4) din vechiul Cod civil]. Acest lucru nu este valabil în cazul unui parteneriat neînregistrat.
9 O scurtă descriere a procedurii de lichidare, inclusiv partajul și repartizarea bunurilor care au făcut obiectul parteneriatului înregistrat în acest stat membru
În principiu, fiecare partener își păstrează propriile bunuri.
Orice bunuri nedivizate pot fi lichidate și împărțite de comun acord. În cazul în care persoanele care coabitează legal nu pot ajunge la un acord, lichidatorul notarial numit în prealabil de tribunalul de familie întocmește un raport pe care părțile îl pot accepta. În cazul în care nu îl acceptă, acestea ar trebui să depună o contestație oficială. Instanța de familie poate apoi să pronunțe o hotărâre prin care fie aprobă proiectul de raport privind împărțirea activelor și respinge obiecțiile, fie decide că obiecțiile sunt întemeiate (integral sau parțial).
10 Care este procedura și ce documente sunt necesare în mod normal pentru înscrierea bunurilor imobile?
Acestea trebuie să fie transcrise printr-un act notarial în registrul ținut de biroul competent al Administrației Generale a Documentației Patrimoniale (Algemene Administratie van de Patrimoniumdocumentatie).