Sari la conținutul principal
română

Carta se aplică în cazul meu?

În cazul în care considerați că vă sunt încălcate drepturile, această secțiune vă va ajuta să aflați dacă puteți invoca dispozițiile cartei UE pentru a vă proteja.

Introducere

Această listă de verificare vă poate ajuta să stabiliți dacă un anumit caz se încadrează în domeniul de aplicare al Cartei drepturilor fundamentale a UE.

Carta se aplică numai acțiunilor care sunt efectuate de:

  • organisme ale UE sau
  • organisme naționale din statele membre ale UE atunci când pun în aplicare dreptul UE.

Lista de verificare vă poate ajuta să înțelegeți dacă acțiunile organismelor naționale pun în aplicare legislația UE.

Aveți nevoie de mai multe detalii?

Declinarea responsabilității

Această listă de verificare are doar un scop orientativ; nu oferă consiliere juridică persoanelor fizice și nu ne asumăm nicio răspundere în această privință.

Dacă sunteți o persoană fizică și doriți să fiți îndrumat privind inițierea unei acțiuni în justiție, ar trebui să solicitați consultanță juridică din partea unui profesionist cu privire la situația dumneavoastră specifică.

Orientările de față vizează exclusiv chestiunea dacă unui anumit caz i se aplică, teoretic, dispozițiile cartei. Chiar dacă răspunsul la această întrebare este afirmativ, nu înseamnă în mod automat că dispozițiile cartei au fost încălcate.

Listă de verificare

Charterclick steps
Cine adresează o plângere privind încălcarea unui drept fundamental?
Pentru informații referitoare la cei care beneficiază de protecție în baza Cartei, a se vedea secțiunea 1 (partea II) din Tutorial.
Cazul prezentat se referă la un drept fundamental acordat cetățenilor UE?
Vă rugăm să consultați lista cu dispozițiile Cartei.

Consider the following list of the Charter’s provisions

Este posibil ca acest caz să se refere la un drept fundamental pe care Carta nu îl acordă cetățenilor UE (în special, dreptul la azil conform articolului 18 din Carta drepturilor fundamentale a UE). Eventual, se poate referi la un drept care nu este garantat ca drept fundamental în baza Cartei.
Înainte de a concluziona că drepturile fundamentale recunoscute la nivelul Uniunii nu sunt relevante în acest caz, trebuie luat în considerare faptul că această Cartă nu reprezintă singura sursă de protecție a drepturilor fundamentale în cadrul UE. Începând cu anii 1970, în absența unei carte a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea Europeană de Justiție a asigurat protecția drepturilor fundamentale considerându-le principii generale ale dreptului UE. Tratatul de la Lisabona confirmă că acestea din urmă se numără printre sursele de drepturi fundamentale ale UE. Pentru detalii, a se vedea secțiunea 2.3 (partea I) din Tutorial.
Dacă este posibil ca respectivul cazul să implice un drept fundamental recunoscut ca principiu general al dreptului UE, treceți la întrebarea următoare din lista de control. La fel ca și în cazul Cartei, principiile generale ale UE sunt obligatorii pentru instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și pentru statele membre, atunci când acestea pun în aplicare legislația UE.
În schimb, dacă nici drepturile înscrise în Cartă nici principiile generale ale dreptului UE nu sunt relevante pentru acest caz, este probabil că, în cele din urmă, cazul nu implică o încălcare a unui drept fundamental al UE (sau o încălcare a unui drept fundamental în general).

Cazul prezentat implică un drept fundamental acordat cetățenilor din afara UE prin legislația UE? Vă rugăm să consultați lista cu dispozițiile Cartei. Situația în cauză vizează unul dintre drepturile fundamentale înscrise pe listă?

Consider the following list of the Charter’s provisions. Does the case involve one of the following fundamental rights listed?

Este posibil ca acest caz să se refere la un drept fundamental pe care Carta nu îl acordă cetățenilor țărilor din afara UE (în special, dreptul de vot și dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul European și la alegerile municipale în temeiul articolelor 39-40 din Cartă, precum și dreptul la protecție diplomatică și consulară, în temeiul articolului 46). Eventual, se poate referi la un drept care nu este garantat ca drept fundamental în baza Cartei.
Înainte de a concluziona că drepturile fundamentale recunoscute la nivelul Uniunii nu sunt relevante în acest caz, trebuie luat în considerare faptul că această Cartă nu reprezintă singura sursă de protecție a drepturilor fundamentale în cadrul UE. Începând cu anii 1970, în absența unei cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea Europeană de Justiție a asigurat protecția drepturilor fundamentale considerându-le principii generale ale dreptului UE. Tratatul de la Lisabona confirmă că acestea din urmă se numără printre sursele de drepturi fundamentale ale UE. Pentru detalii, a se vedea secțiunea 2.3 (partea I) din Tutorial.
Dacă este posibil ca respectivul cazul să implice un drept fundamental recunoscut ca principiu general al dreptului UE, treceți la întrebarea următoare din lista de control. La fel ca și în cazul Cartei, principiile generale ale UE sunt obligatorii pentru instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și pentru statele membre, atunci când acestea pun în aplicare legislația UE.
În schimb, în cazul în care nici drepturile înscrise în Cartă nici principiile generale ale dreptului UE nu sunt relevante pentru acest caz, este probabil că, în cele din urmă, cazul nu implică o încălcare a unui drept fundamental al UE (sau o încălcare a unui drept fundamental în general).

Cazul prezentat implică un drept fundamental care prevede protecție și pentru persoanele juridice? Vă rugăm să consultați lista cu dispozițiile Cartei. Situația în cauză vizează vreunul din drepturile înscrise pe listă?
For information on the protection offered by the Charter to legal persons, see Section 1.1 Part IIof the Tutorial.

Cazul se referă la un drept fundamental de care beneficiază și persoanele juridice, în baza Cartei sau având în vedere interpretarea oferită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Vă atragem atenția asupra faptului că exercitarea dreptului fundamental în cauză poate fi limitată la o categorie restrânsă de persoane juridice. De exemplu, articolele 42, 43 și 44 se aplică numai persoanelor juridice care au sediul social în statele membre. Uneori, jurisprudența Curții de Justiție oferă indicații în acest sens: a se vedea cauza C-279/09 DEB privind accesul la asistență juridică pentru persoanele juridice.
Dacă dreptul fundamental recunoscut prin Cartă corespunde unui drept fundamental recunoscut prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Cartă, ar putea fi util să se examineze jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, accesând baza de date HUDOC.
De exemplu, în Hotărârea DEB, Curtea de Justiție a examinat această jurisprudență pentru a stabili dacă orice persoană juridică poate solicita asistență juridică. Pentru detalii despre importanța Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pentru interpretarea Cartei, a se vedea secțiunea 5.1 (partea III) din Tutorial.

Vă rugăm să consultați lista cu dispozițiile Cartei. Situația în cauză vizează vreunul din drepturile înscrise pe listă?

Cazul se referă la un drept fundamental care este în mod inerent limitat la persoane fizice. În consecință, nu există o încălcare a unui drept fundamental acordat persoanelor juridice în temeiul dreptului UE.

Vă rugăm să consultați lista cu dispozițiile Cartei. Situația în cauză vizează vreunul din drepturile înscrise pe listă?

Cazul se referă la un drept fundamental conferit de Cartă; cu toate acestea, nu este clar dacă, în baza dreptului UE, protecția sa se extinde și la persoanele juridice.
Puteți trece la următoarea întrebare, dar, dacă ajungeți la concluzia că acest caz intră în sfera de aplicare a dreptului UE, nu uitați că acest lucru nu înseamnă implicit că persoana respectivă poate invoca dreptul fundamental în cauză. Treceți la întrebarea următoare.

Acest caz nu se referă la un drept fundamental recunoscut de Cartă.
Cu toate acestea, înainte de a concluziona că drepturile fundamentale recunoscute la nivelul Uniunii nu sunt relevante în acest caz, trebuie luat în considerare faptul că această Cartă nu reprezintă singura sursă de protecție a drepturilor fundamentale în cadrul UE. Începând cu anii 1970, în absența unei carte a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene , Curtea Europeană de Justiție a asigurat protecția drepturilor fundamentale considerându-le principii generale ale dreptului UE. Tratatul de la Lisabona confirmă că acestea din urmă se numără printre sursele de drepturi fundamentale ale UE. Pentru detalii, a se vedea secțiunea 2.3 (partea I) din Tutorial.
Dacă este posibil ca respectivul caz să implice un drept fundamental recunoscut ca principiu general al dreptului UE, treceți la întrebarea următoare din lista de control. La fel ca și în cazul Cartei, principiile generale ale UE sunt obligatorii pentru instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și pentru statele membre, numai atunci când acestea pun în aplicare legislația UE.
În schimb, în cazul în care nici drepturile înscrise în Cartă nici principiile generale ale dreptului UE nu sunt relevante pentru acest caz, este probabil că, în cele din urmă, cazul nu implică o încălcare a unui drept fundamental al UE.

Cine este autorul presupusei încălcări?
Înainte de a alege răspunsul, vă recomandăm să consultați secțiunea relevantă din Tutorial, așa cum este indicat mai jos:
Presupusa încălcare este rezultatul:

În scopul îndeplinirii atribuțiilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE adoptă acte juridice (a se vedea articolul 288 din TFUE și secțiunea 2 (partea II) din Tutorial).
Aceste acte sunt cu sau fără caracter juridic obligatoriu.
În conformitate cu articolul 288 din TFUE, actele obligatorii din punct de vedere juridic ale UE sunt regulamentele, directivele și deciziile; acordurile internaționale încheiate de Uniune cu țări terțe sau cu alte organizații internaționale au, de asemenea, efecte obligatorii din punct de vedere juridic.
Conform aceleiași dispoziții, actele fără caracter juridic obligatoriu ale UE sunt recomandările și avizele.
Cu toate acestea, pot fi adoptate și alte tipuri de acte. Potrivit unei jurisprudențe consacrate, efectele acestora sunt evaluate de la caz la caz, cu scopul de a stabili dacă, din considerente de fond, acestea pot fi asimilate (și în mod oficial) actelor obligatorii din punct de vedere juridic.
De regulă, natura actului nu interferează cu obligația ca instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii să respecte Carta, care se extinde la toate activitățile efectuate de acestea din urmă. Cu toate acestea, mijloacele disponibile pentru a reacționa la o încălcare care rezultă dintr-o măsură adoptată de UE variază în funcție de natura și efectele actului.

Având în vedere explicația furnizată în secțiunea 2.1 (partea II) din Tutorial, pretinsa încălcare a unui drept fundamental constă în:
Actul a intrat în vigoare înainte sau după data de 1 decembrie 2009?

Carta este aplicabilă. Treceți la întrebarea următoare pentru a identifica mijloacele de protecție jurisdicțională disponibile.

Carta drepturilor fundamentale a UE a devenit obligatorie din punct de vedere juridic începând cu această dată, când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare.

Când au avut loc faptele care constituie o presupusă încălcare a Cartei UE?

Carta nu avea caracter juridic obligatoriu atunci când încălcarea a avut loc. Cu toate acestea, la momentul respectiv, drepturile fundamentale erau protejate ca principii generale ale dreptului UE. Ar putea fi util să se verifice dacă Curtea de Justiție a acordat un astfel de statut drepturilor fundamentale în discuție (pentru detalii, a se vedea secțiunea 2.3 (partea I) din Tutorial). În caz afirmativ, treceți la întrebarea următoare. În caz contrar, este probabil că nu a avut loc o încălcare a unui drept fundamental.

Carta este aplicabilă. Treceți la întrebarea următoare pentru a identifica mijloacele de protecție jurisdicțională disponibile.

Comportamentul material care se presupune că a încălcat Carta s-a produs:

Carta nu avea caracter juridic obligatoriu atunci când încălcarea a avut loc. Cu toate acestea, la momentul respectiv, drepturile fundamentale erau protejate ca principii generale ale dreptului UE. Ar putea fi util să se verifice dacă Curtea de Justiție a acordat un astfel de statut drepturilor fundamentale în discuție în cazul de față (pentru detalii, a se vedea secțiunea 2.3 (partea I) din Tutorial). În caz afirmativ, treceți la întrebarea următoare. În caz contrar, este probabil că nu a avut loc o încălcare a unui drept fundamental.

Carta este aplicabilă. Treceți la întrebarea următoare pentru a identifica mijloacele de protecție jurisdicțională disponibile.

Când a avut loc presupusa încălcare? Carta drepturilor fundamentale a UE este obligatorie din punct de vedere juridic începând cu 1 decembrie 2009, data la care a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona. Presupusa încălcare a avut loc:
The EU Charter has been legally binding since 1st December 2009, the date when the Lisbon Treaty entered into force. The alleged violation occurred:
Mai precis, încălcarea a avut loc:

Carta nu era obligatorie din punct de vedere juridic la momentul respectiv. Cu toate acestea, drepturile fundamentale erau protejate ca principii generale ale dreptului UE. Ar putea fi util să se verifice dacă Curtea de Justiție a acordat un astfel de statut dreptului/drepturilor fundamental(e) în discuție în acest caz (pentru detalii despre principiile generale ale dreptului UE, a se vedea secțiunea 2.3 (partea I) din Tutorial).
Dacă Curtea nu a acordat acest statut, este probabil că nu s-a produs o încălcare a unui drept fundamental.
Dacă Curtea a acordat acest statut, treceți la următoarea întrebare, pentru a stabili dacă acest caz intră în domeniul de aplicare al dreptului UE: la fel ca și în cazul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, principiile generale ale dreptului UE se aplică numai pentru actele naționale de punere în aplicare a dreptului UE.

Situația în cauză intră în domeniul de aplicare al dreptului UE? Conform articolului 51 alineatul (1) din Cartă, dispozițiile acesteia se adresează statelor membre „numai atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii”. Dispoziția națională în cauză:
According to Article 51(1), the Charter states that the provisions thereof are binding on the Member States “only when they are implementing EU law”. The national provision at issue:

Pentru a vă baza pe protecția prevăzută de Cartă, nu este suficient să se afirme că acest caz implică încălcarea unui drept fundamental recunoscut de Cartă.
Trebuie să se stabilească dacă o normă din dreptul primar sau derivat al UE, altele decât dispozițiile Cartei care se presupun a fi fost încălcate, este aplicabilă în acest caz (cu alte cuvinte, situația de fapt se încadrează în domeniul de aplicare material și temporal al acestei norme). Aplicarea acestei norme declanșează, de asemenea, aplicarea Cartei.
Secțiunea 2 (partea III) din Tutorial oferă o imagine de ansamblu asupra celor mai frecvente situații care intră în domeniul de aplicare al dreptului UE, pe baza jurisprudenței existente a Curții de Justiție.
Întrebările de mai jos urmăresc să ofere asistență practică pentru a stabili dacă un caz intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii.
Vă atragem atenția asupra faptului că, dacă respectivul caz nu intră în domeniul de aplicare al dreptului UE, acest lucru înseamnă că persoana/persoanele vizate poate/pot beneficia de alte forme de protecție a drepturilor fundamentale care se presupun a fi fost încălcate. Însă această protecție ar trebui asigurată în temeiul surselor interne sau al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, mai degrabă decât în temeiul Cartei.

Cazul se referă la un drept conferit cetățenilor prin dreptul UE?

În conformitate cu jurisprudența consacrată a Curții de Justiție, „în lipsa unei unor norme ale Uniunii în domeniu, ordinea juridică internă din fiecare stat membru desemnează instanțele competente și stabilește modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor în justiție destinate să asigure protecția drepturilor de care justițiabilii beneficiază în mod direct în temeiul dreptului UE” (a se vedea, de exemplu, cauza C-276/01 Steffensen, punctul 60).
Carta drepturilor fundamentale (în special articolul 47 privind protecția jurisdicțională efectivă) se aplică dispozițiilor procedurale naționale care, indiferent dacă au fost sau nu adoptate cu acest scop specific, reglementează exercitarea, în fața instanțelor naționale, a drepturilor conferite cetățenilor de dreptul UE.
A se vedea exemplul ilustrat la punctul 3, din secțiunea 2 (partea III) din Tutorial.
Așadar, trebuie să verificați dacă prezentul caz implică un drept - altul decât dreptul fundamental care se presupune că a fost încălcat - conferit justițiabililor printr-un act obligatoriu din punct de vedere juridic sau printr-o dispoziție din legislația primară a UE (și anume, o dispoziție a tratatelor UE, cum ar fi dispozițiile privind libera circulație a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor, lucrătorilor și cetățenilor UE).

Situația în cauză se referă la o încălcare a unei obligații ce decurge din dreptul UE?

Din ce în ce mai des, măsurile prevăzute de legislația UE impun statelor membre obligația de a prevedea sancțiuni efective, proporționale și disuasive pentru încălcarea obligațiilor specifice prevăzute de respectivele acte sau de legislația privind punerea lor în aplicare.
Statele membre pot îndeplini această obligație prin adoptarea unor sancțiuni specifice, care trebuie să respecte cerințele pentru protejarea drepturilor fundamentale prevăzute de Cartă. Cu toate acestea, statele membre pot decide, de asemenea, să se bazeze pe sancțiunile deja prevăzute (comparabile) pentru infracțiunile naționale. În această situație, Carta poate fi invocată numai atunci când aceste sancțiuni sunt aplicate în cazul încălcării unei obligații care decurge din dreptul UE. A se vedea exemplul ilustrat la punctul 4 din secțiunea 2 (partea III) din Tutorial.
În consecință, trebuie să verificați dacă respectivul caz se referă la o încălcare a unei obligații care decurge dintr-un act obligatoriu din punct de vedere juridic al UE sau dintr-o dispoziție din dreptul primar al UE.

See the explanation of this situation in Section 2 Part III of the Tutorial, no. 7.
Există vreo măsură a UE obligatorie din punct de vedere juridic care este pertinentă pentru acest caz? „Pertinentă pentru cazul respectiv” înseamnă o măsură a UE care se referă la obiectul cazului de față. Trebuie să se țină seama de toate circumstanțele cazului: înainte de a alege răspunsul, citiți acest exemplu.
Mr X is a third country national who has legally resided in the Member State Y since 2005. In 2016, his application for a housing benefit was rejected, on the ground that the funds for third-country nationals were exhausted. The national law concerning the housing benefit at issue foresees different criteria as regards the granting of the benefit, depending on the personal status of the applicant; in particular, the criteria applied to third-country nationals are less favorable than those applied to EU citizens. Whilst no EU measure concerning specifically the granting of housing benefits, Article 11(1) of on the status of third-country nationals who are long-term residents stipulates: “‘Long-term residents shall enjoy equal treatment with nationals as regards: (d) social security, social assistance and social protection as defined by national law”. If Mr X enjoys the status of long-term resident under Directive 2003/109/EC, this Directive is relevant to the case and may trigger the application of the Charter. This example draws on Case C-571/10 Kamberaj
Care este relația dintre dispoziția UE și dispoziția națională în cauză? Dispoziția națională a fost adoptată pentru a pune în aplicare dispoziția UE în cauză, prin transpunere sau executare:
See the explanation of this situation in Section 2 Part III of the Tutorial, no. 1.
See the explanation of this situation in Section 2 Part III of the Tutorial, no. 2.
See the explanation of this situation in Section 2 Part III of the Tutorial, no. 8.
Dispoziția națională definește un concept/o categorie specific(ă), cuprins(ă) în măsura UE respectivă, a cărui/cărei definire ține de competența statelor membre.
A se vedea explicația privind această situație în secțiunea 2.6 (partea III) din Tutorial.

CONCLUZII
Carta este aplicabilă.
Însă acest lucru nu înseamnă că prezenta cauză implică o încălcare a Cartei. În special, majoritatea drepturilor fundamentale acordate de Cartă nu sunt absolute. Acest lucru înseamnă că dreptul poate face obiectul unor limitări, în conformitate cu cerințele prevăzute de Cartă. Secțiunile 4-6 (partea III) din Tutorial oferă o serie de indicații utile pentru a înțelege dacă a avut loc efectiv o încălcare a Cartei.
Cu toate acestea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este singurul organism care poate să declare că un act sau o dispoziție este incompatibilă cu Carta. Acest control poate fi activat printr-o acțiune în anulare sau prin intermediul unei trimiteri preliminare în aprecierea validității. Pentru mai multe informații cu privire la aceste mijloace de control judiciar, a se vedea secțiunea 4 (partea I) din Tutorial.
În cazul în care considerați că un act sau o prevedere a UE este incompatibilă cu Carta, trebuie să verificați data publicării sau a notificării actului în cauză. Dacă nu dispuneți de aceste informații, verificați data la care persoana care invocă o încălcare a unui drept fundamental a luat cunoștință de act.
În cazul în care au trecut mai mult de 2 luni de la data încălcării, termenul pentru introducerea unei acțiuni în anulare împotriva actului a expirat. Valabilitatea actului poate fi contestată printr-o trimitere preliminară către Curtea de Justiție.
Pentru mai multe informații cu privire la diferite mijloace de protecție judiciară și nejudiciară disponibile pentru a reacționa la presupusa încălcare, a se vedea secțiunile 4 și 5 (partea I) din Tutorial.
Dacă au trecut mai puțin de 2 luni de la data încălcării, termenul pentru introducerea unei acțiuni în anulare împotriva actului (articolul 263 din TFUE) nu este depășit.
Verificați dacă celelalte condiții (în special, normele în vigoare) sunt îndeplinite. Pentru mai multe informații, a se vedea secțiunea 4 (partea I).
În caz contrar, valabilitatea actului poate fi contestată printr-o trimitere preliminară către Curtea de Justiție. Pentru mai multe informații, a se vedea din nou secțiunea 4 (partea I).

CONCLUZII
Presupusa încălcare a avut loc atunci când dreptul UE nu se aplica statului membru respectiv. În consecință, nu sunt aplicabile nici Carta nici drepturile fundamentale protejate ca principii generale ale dreptului Uniunii. Protecția ar trebui să fie asigurată prin sursele naționale de protecție a drepturilor fundamentale sau prin CEDO.

CONCLUZII
Carta ar putea fi aplicabilă.
Vă reamintim că această listă de verificare abordează chestiunea preliminară, și anume dacă într-un anumit caz Carta este aplicabilă. Însă, faptul că aceasta este aplicabilă nu înseamnă neapărat că a avut loc o încălcare a Cartei. Câteva informații privind modul în care se stabilește dacă o încălcare a avut loc pot fi găsite în secțiunile 4 - 6 (partea III) din Tutorial.
Instanțele naționale sunt competente să ofere protecție în cazul unei încălcări a Cartei care decurge dintr-o dispoziție națională. Pentru indicații cu privire la tipurile de protecție pe care le-ar putea furniza o instanță națională, a se vedea secțiunea 7 (partea III) din Tutorial.

CONCLUZII
Carta ar putea să nu fie aplicabilă în speță.
Vă reamintim faptul că această listă de control este doar în scop informativ. Nu oferă consiliere cu caracter obligatoriu. În plus, jurisprudența Curții de Justiție privind domeniul de aplicare al Cartei este dinamică.

CONCLUZII
Conform articolului 288 din TFUE, instituțiile Uniunii pot adopta următoarele acte obligatorii din punct de vedere juridic: regulamente, directive și decizii.
Deciziile-cadru sunt o altă categorie de acte obligatorii din punct de vedere juridic. Înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (la 1 decembrie 2009), aceste acte erau utilizate pentru legislația în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală.
Tratatul de la Lisabona a eliminat această categorie, dar unele decizii-cadru sunt încă în vigoare. De exemplu, decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre și decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal.
Deciziile-cadru sunt similare directivelor, în măsura în care acestea le impun statelor membre să obțină un rezultat, fără a preciza prin ce mijloace; cu toate acestea, prevederile lor nu pot avea efect direct (nu pot fi invocate pentru a anula dispoziții naționale contradictorii).

CONCLUZII
„Pertinentă pentru cazul respectiv” înseamnă o măsură a UE care se referă la obiectul cazului de față. Trebuie să se țină seama de toate circumstanțele cazului: înainte de alegerea răspunsului, citiți exemplul de mai jos.
Domnul X, resortisant al unei țări terțe, locuiește legal în statul membru Y din 2005. În 2016, cererea sa de ajutor pentru locuință a fost respinsă, pe motiv că bugetul destinat resortisanților țărilor terțe a fost epuizat. Legislația națională privind ajutorul pentru locuințe aplicabilă în statul Y prevede criterii diferite în ceea ce privește acordarea sa, în funcție de statutul personal al solicitantului; și anume, criteriile aplicate pentru resortisanții din afara UE sunt mai puțin favorabile decât cele aplicate cetățenilor UE.
Deși nicio măsură a UE nu se referă în special la acordarea de ajutor pentru locuințe, articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/109/CE privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung prevede că: „rezidentul pe termen lung beneficiază de egalitate de tratament cu cel aplicat cetățenilor naționali în ceea ce privește: (d), securitatea socială, asistența socială și protecția socială astfel cum sunt definite de legislația națională”.
În cazul în care domnul X se bucură de statutul de rezident pe termen lung în temeiul Directivei 2003/109/CE, prezenta directivă este pertinentă în acest caz și poate determina aplicarea Cartei.

CONCLUZII
Dacă nu știți dacă există norme UE obligatorii din punct de vedere juridic aplicabile cazului dumneavoastră, puteți accesa site-ul EUR-Lex, baza de date oficială a legislației UE.
Vă recomandăm să faceți o căutare în legislația UE (tabul „Materie”, la filtrul „Tematică”). Veți obține o listă de subiecte care intră sub incidența legislației UE. Urmați acești pași:
EUR-Lex → Dreptul UE și documente conexe → Legislația UE → Căutarea în legislație.
Apoi derulați în jos până la filtrul „Tematică” și selectați „Materie”. Pentru a afișa diferitele subiecte, faceți clic pe butonul +. După selectarea tematicii, apăsați pe butonul „Căutare”.
Vă reamintim că trebuie să alegeți numai instrumente ale UE cu caracter juridic obligatoriu (regulamente, directive și decizii) și să verificați întotdeauna dacă instrumentul respectiv este în vigoare (un punct verde sau roșu figurează sub titlul instrumentului selectat: acesta indică dacă documentul este încă în vigoare în momentul căutării; data la care documentul a intrat în vigoare este indicată într-una din dispozițiile sale finale). În cazul unei directive, trebuie să verificați și dacă a expirat termenul de punere în aplicare în ordinea juridică internă (acest termen este indicat într-una din dispozițiile finale ale directivei).

CONCLUZII
1. Ca un prim pas, alegeți dreptul fundamental în cauză în textul Cartei.
Citiți lista măsurilor UE pentru care dispoziția selectată este în special relevantă: este vreuna dintre acestea aplicabilă în cazul de față? Consultați jurisprudența relevantă: există vreo cauză referitoare la o situație similară cu situația dumneavoastră?
 

2. 2. Apoi extindeți căutarea la Curia, baza de date oficială a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Urmați acești pași: Curia; Caută; apoi, în formularul de căutare, selectați:

  • la rubrica „Starea cauzelor”: „Cauze finalizate”;
  • la rubrica „Instanță”: Curtea de Justiție
  • la rubrica „Citate din jurisprudență sau din legislație” / „Domeniu”: Tratat, Carta drepturilor fundamentale și apoi alegeți articolul care vă interesează.
    Consultați jurisprudența relevantă: există vreo cauză referitoare la o situație similară cu situația dumneavoastră?
    3. Apoi extindeți căutarea și la EUR-Lex, baza de date oficială a dreptului UE, urmând acești pași: EUR-Lex Dreptul UE și documente conexe Legislație Căutare în legislație Tematică Materie.

 

CONCLUZII
Cazul ar trebui să fie abordat la nivel național.

Raportați o problemă tehnică/de conținut sau trimiteți-ne comentarii referitoare la această pagină