Regulamentul privind digitalizarea – notificări din partea statelor membre

1. Portaluri IT naționale pentru comunicarea cu instanțele judecătorești sau cu alte autorități

În conformitate cu Legea privind introducerea dosarelor electronice în sistemul judiciar și continuarea promovării comunicării judiciare în format electronic (Gesetz zur Einführung der elektronischen Akte in der Justiz und zur weiteren Förderung des elektronischen Rechtsverkehrs) [Monitorul Oficial Federal (BGBl.) 2017 I p. 2208], care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018, instanțele și parchetele sunt, în principiu, obligate să păstreze dosarele cauzelor și dosarele instanței exclusiv în format electronic începând cu 1 ianuarie 2026.

Începând cu 1 ianuarie 2018, părților la procedură li s-a permis, de asemenea, să depună acte în format electronic în locul înscrisurilor la instanțele civile, utilizând canale securizate de transmisie de date [articolul 130a alineatul (4) din Codul de procedură civilă (Zivilprozessordnung, ZPO); acest lucru se aplică prin analogie și celorlalte instanțe, prin trimiteri la această dispoziție în textul altor acte legislative.

Anumite părți la procedură sunt, de asemenea, obligate să mențină canale securizate de transmisie de date care să permită notificarea sau comunicarea actelor în format electronic de către instanță (articolul 173 din ZPO) (în special avocați, notari, consultanți fiscali, executori judecătorești, autorități publice etc.). Începând cu 1 ianuarie 2022, avocații, autoritățile publice și persoanele juridice de drept public au obligația de a depune acte la instanțele civile pe cale electronică (articolul 130d din ZPO); acest lucru se aplică prin analogie și celorlalte instanțe, prin trimiteri la această dispoziție în textul altor acte legislative. În acest scop, sistemul judiciar utilizează infrastructura tehnică a cutiilor poștale electronice ale instanțelor și administrației [Elektronisches Gerichts- und Verwaltungspostfach, EGVP (egvp.justiz.de)].

Sistemul garantează confidențialitatea, autenticitatea, integritatea și eficiența juridică a actelor transmise pe cale electronică. În cadrul sistemului judiciar, avocații, instanțele și alți membri ai sistemului judiciar utilizează EGVP pentru a face schimb de acte în mod eficient. În context administrativ, autoritățile publice utilizează EGVP pentru a comunica în condiții de securitate atât între ele, cât și cu cetățenii. Pentru a efectua comunicări judiciare în format electronic, utilizatorii au nevoie de un software special. Accesul la acesta se bazează, de cele mai multe ori, pe identificare și autentificare prin utilizarea de carduri de semnătură electronică sau de alte metode de autentificare, inclusiv metoda identificării electronice pentru cetățeni. Se asigură astfel că numai persoanele autorizate pot trimite și primi acte prin intermediul sistemului.

EGVP, în calitate de portal IT național, este o soluție modernă și securizată de comunicare digitală în materie judiciară și administrativă. Întrucât garantează transmisia securizată, cu caracter juridic obligatoriu, eficientă și trasabilă a actelor, EGVP este un instrument esențial pentru diferitele părți interesate din sistemul judiciar și administrația din Germania.

Pentru comunicarea cu instanțele judecătorești au fost create următoarele portaluri IT sub formă de canale securizate de transmisie de date:

Cutia poștală electronică dedicată avocaților [besonderes elektronisches Anwaltspostfach, beA (bea-brak.de)]. Aceasta este disponibilă persoanelor fizice și societăților de practică profesională înscrise în registrul central al Baroului Federal al Avocaților din Germania (Bundesrechtsanwaltskammer, BRAK) [articolele 31a și 31b din Legea federală privind avocații (Bundesrechtsanwaltsordnung, BRAO)].
Cutia poștală electronică dedicată notarilor [besonderes elektronisches Notarpostfach, beN (bnotk.de)]. Aceasta este disponibilă persoanelor fizice care sunt înscrise ca notari în registrul Camerei Federale a Notarilor din Germania (Bundesnotarkammer, BNotK). Ea poate fi configurată, de asemenea, pentru notarii supleanți, notarii stagiari, BNotK, camerele notarilor și alte organizații notariale [articolul 78n din Legea federală privind notarii (Bundesnotarordnung, BNotO).
Cutia poștală electronică dedicată consultanților fiscali [besonderes elektronisches Steuerberaterpostfach, beSt (steuerberaterplattform-bstbk.de)]. Aceasta este disponibilă consultanților fiscali și agenților fiscali numiți în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) a doua teză din Legea privind consultanții fiscali (Steuerberatungsgesetz, StBerG). Aceasta poate fi utilizată, de asemenea, de camerele de consultanți fiscali și societățile de practică profesională desemnate în conformitate cu articolul 32 alineatul (3) din StBerG [articolele 86d și 86e din StBerG].
Cutia poștală electronică dedicată autorităților publice (besonderes elektronisches Behördenpostfach, beBPo). Aceasta este disponibilă exclusiv autorităților publice și persoanelor juridice de drept public.
Cutia poștală electronică dedicată cetățenilor și organizațiilor (besonderes elektronisches Bürger- und Organisationenpostfach, eBO). Există mai multe cutii poștale EBO disponibile, care pot fi accesate contra cost; o prezentare generală a furnizorilor poate fi consultată la adresa egvp.justiz.de. Utilizatorii sunt identificați prin mijloace precum identificare electronică, sigilii electronice calificate, declarație de nume și adresă certificată de un notar public sau, în cazul persoanelor numite oficial sau al persoanelor autorizate care furnizează servicii de interpretare sau traducere și al executorilor judecătorești, prin confirmarea numirii de către organismul public menționat la articolul 11 alineatele (2), (3) și (4) din Ordonanța privind comunicarea judiciară în format electronic (Elektronischer-Rechtsverkehr-Verordnung, ERVV).
Cutia poștală și serviciul de distribuție a unui cont de utilizator OZG [Legea privind accesul online (Onlinezugangsgesetz)] (mein-justizpostfach.bund.de), disponibil cu titlu gratuit pentru toți cetățenii, prin intermediul unui „BundID” („FederalID”, id.bund.de).
Cutia poștală și serviciul de distribuție a unui cont în sistemul De-Mail în cazul în care, la momentul transmiterii mesajului, expeditorul este autentificat în mod securizat în sensul articolului 4 alineatul (1) a doua teză din Legea privind sistemul De-Mail (De-Mail-Gesetz), iar această autentificare securizată este confirmată în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) din Legea privind sistemul De-Mail (https://www.bmi.bund.de/DE/themen/moderne-verwaltung/e-government/de-mail/de-mail-node.html).

Cu excepția mesajelor prin sistemul De-Mail confirmate de expeditor, toate canale securizate de transmisie de date se bazează pe infrastructura EGVP.

Detalii privind canalele securizate de transmisie de date prin intermediul beBPo, eBO, al cutiei poștale și al serviciul de distribuție a unui cont de utilizator OZG, precum și condițiile tehnice generale pentru efectuarea de comunicări judiciare în format electronic, se regăsesc în ERVV.

2. Legislația națională privind folosirea videoconferințelor în materie civilă și comercială

În conformitate cu articolul 128a alineatul (1) din Codul de procedură civilă (ZPO), instanța poate permite părților, reprezentanților autorizați ai părților și consilierilor acestora, la cerere sau din proprie inițiativă, să rămână într-un alt loc în timpul unei audieri orale și să desfășoare acte de procedură din acel loc; se va realiza apoi o transmisie audiovizuală simultană a audierii către acest loc și către sala de judecată. Instanța poate dispune, de asemenea, o audiere prin videoconferință, împotriva voinței părților. Încuviințarea unei audieri prin videoconferință nu este o măsură informală luată pentru direcționarea desfășurării procedurii, ci face obiectul unei decizii adoptate în conformitate cu aprecierea profesională a instanței. Această decizie poate suferi modificări în orice moment. În cazul în care instanța nu dispune de echipamentele tehnice necesare, o cerere poate fi adesea respinsă. Respingerea unei cereri de audiere prin videoconferință trebuie să fie motivată.

În plus, instanța poate permite unui martor, unui expert sau unei părți să rămână într-un alt loc în timpul unei audieri, în conformitate cu articolul 128a alineatul (2) din ZPO, numai în baza unei cereri formulate în acest sens.

Aceleași norme de procedură se aplică atât în cazul audierilor prin videoconferință, cât și în cazul audierilor cu prezență fizică. Toate drepturile procedurale pot fi exercitate în același mod. Audierea prin videoconferință nu aduce atingere dreptului de a fi reprezentat de un avocat. Majoritatea sistemelor de videoconferință utilizate în sistemul judiciar dispun de săli separate care permit consultarea confidențială între avocat și clientul acestuia.

Instanța trebuie să se asigure că publicul are acces la sala de judecată și la audiere; prin urmare, audierea trebuie transmisă către sala de judecată astfel încât publicul să poată urmări procedura. Președintele completului de judecată trebuie să fie prezent în sala de judecată. Ceilalți membri ai instanței pot participa prin utilizarea tehnologiei de videoconferință dacă există motive importante pentru a proceda astfel.

Nivelul de încredere cu care trebuie identificate părțile care utilizează tehnologia de videoconferință este același cu cel prevăzut de normele privind audierile cu prezență fizică. Nu există proceduri oficiale de identificare a părților și avocaților acestora sau a altor participanți la procedură, cum ar fi martorii. Cerințele de identificare care se aplică în cazuri individuale sunt, prin urmare, la latitudinea instanței. Întrucât citația care conține detaliile de acces este trimisă numai participanților în cauză, de cele mai multe ori nu este necesară o dovadă suplimentară a identității. În plus, părțile se prezintă adeseori împreună cu avocatul lor, care este adesea cunoscut de instanță. În cazurile rare în care există îndoieli cu privire la identitatea unui participant, acestea pot fi înlăturate, de exemplu, solicitând persoanei respective să facă dovada identității.

Examinarea probelor în cadrul procedurii probelor oficiale (Strengbeweisverfahren) nu este posibilă în timpul unei audieri prin videoconferință.

Nu există dispoziții în sensul înregistrării audierii. În consecință, nu se utilizează niciun software de transpunere a vorbirii în text. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 159 din ZPO, trebuie întocmit un proces-verbal al audierii și al oricăror probe administrate. Se poate efectua o înregistrare audio preliminară a conținutului procesului verbal (articolul 160a din ZPO). Părților din procedură și terților le este interzis să înregistreze audierea.

În cazul procedurilor derulate în fața instanței pentru cauze în materie de dreptul familiei, dispozițiile referitoare la audierile prin videoconferință se regăsesc la articolele 30 și 32 din Legea privind procedurile în materie de dreptul familiei și procedurile necontencioase (Gesetz über das Verfahren in Familiensachen und in den Angelegenheiten der freiwilligen Gerichtsbarkeit, FamFG).

Videoconferința poate fi utilizată, de asemenea, în proceduri de insolvență și în cauze în materie de restructurare, de exemplu, pentru adunarea creditorilor care urmărește examinarea și stabilirea creanțelor sau pentru reuniuni care urmăresc organizarea de dezbateri și exprimarea votului asupra unui plan de restructurare. Acest lucru este permis în temeiul articolului 4 din Codul insolvenței (Insolvenzordnung, InsO) și al articolului 38 din Legea privind cadrul de stabilizare și restructurare pentru întreprinderi (Unternehmensstabilisierungs- und -restrukturierungsgesetzes, StaRUG), care fac trimitere la dispozițiile relevante ale ZPO.

Toate instanțele și alte autorități judiciare din Germania au acces la infrastructura necesară pentru organizarea de videoconferințe, deși anvergura acestei infrastructuri diferă de la o regiune la alta și de la o componentă a sistemului judiciar la alta. Guvernul federal este responsabil exclusiv pentru dotarea instanțelor federale cu resurse hardware și software. Pentru toate celelalte instanțe, și anume marea majoritate a instanțelor germane, această responsabilitate revine statelor federale. Sfera de cuprindere a informațiilor furnizate variază considerabil de la o instanță la alta, dar acoperă, în general, informațiile anticipate. Nevoile participanților în materie de informații s-au diminuat în general în ultimii ani pe măsură ce utilizarea videoconferințelor a devenit din ce în ce mai răspândită.

Datorită sistemului de responsabilitate regională pentru organizarea instanțelor, în sistemul judiciar din Germania se utilizează o gamă largă de platforme diferite de videoconferință, de la soluții dedicate unor anumite locații oferite de Jitsi, Big Blue Button, Skype for Business, Pexip și Nextcloud Talk, până la servicii de cloud precum Cisco Webex și Microsoft Teams. În pofida faptului că toate sistemele de videoconferință utilizate urmăresc să ofere susținere pe scară largă larg pentru utilizare pe PC și pe dispozitive mobile, apar totuși, ocazional, probleme de compatibilitate.

Interpretarea rămâne o provocare în cazul audierilor prin videoconferință. Majoritatea serviciilor de videoconferință utilizate de sistemul judiciar german nu oferă un al doilea canal audio, care este necesar conectării online pentru interpretare simultană. Prin urmare, în marea majoritate a cazurilor, participanții care au nevoie de un interpret nu pot participa la audiere de la distanță.

3. Legislația națională privind folosirea videoconferințelor în materie penală

1. Norme privind utilizarea tehnologiei de videoconferință prevăzute în Codul de procedură penală (Strafprozessordnung, StPO)

Situațiile procedurale și condițiile în care este permisă efectuarea unei audieri prin videoconferință (transfrontalieră, după caz), prin intermediul căreia autoritățile publice germane facilitează procedurile penale derulate la nivel național, sunt stabilite prin dreptul procesual german.

În afara ședinței principale de judecată, desfășurarea unei audieri prin utilizarea tehnologiei de videoconferință este, de obicei, permisă [articolul 58b din StPO pentru audierea martorilor și articolul 136 alineatul (5) și articolul 163a alineatul (4) a doua teză, ambele coroborate cu articolul 58b din StPO, pentru audierea persoanelor acuzate]. Utilizarea tehnologiei de videoconferință pentru audiere este restricționată la situații excepționale numai în cazul audierii martorilor de către judecători (articolul 168e din StPO).

Dispozițiile de mai sus sunt formulate după cum urmează:

Articolul 58b din StPO - Audierea prin transmisie audiovizuală:

Audierea unui martor în afara ședinței principale de judecată poate fi efectuată astfel încât martorul să se afle într-un alt loc decât cel în care se află persoana care efectuează audierea, iar audierea să fie transmisă simultan prin mijloace audiovizuale către locul în care se află martorul și către sala în care se desfășoară audierea.

Articolul 168e din StPO - Audierea separată a martorilor:

În situația în care există un risc iminent de prejudiciere gravă a bunăstării unui martor în cazul în care acesta este audiat în prezența persoanelor îndreptățite să fie prezente și dacă acest risc nu poate fi evitat în alt mod, judecătorul trebuie să audieze martorul separat de persoanele îndreptățite să fie prezente. Audierea se transmite simultan prin mijloace audiovizuale persoanelor îndreptățite să fie prezente. Nu se aduce atingere în alt mod dreptului de participare a persoanelor îndreptățite să fie prezente. Articolele 58a și 241a se aplică în consecință. Decizia menționată în prima teză nu poate fi contestată.

În contextul unei examinări orale a măsurii de luare în custodie publică, o audiere orală poate avea loc cu ajutorul tehnologiei de videoconferință în cazul în care persoana acuzată a renunțat la dreptul de a participa personal sau în cazul în care distanța mare sau boala de care suferă persoana acuzată ori alte obstacole insurmontabile împiedică aducerea acesteia la audiere. Articolul 118a alineatul (2) din StPO are următorul conținut:

Articolul 118a alineatul (2) din StPO – Audierea orală pentru examinarea măsurii luării în custodie publică:

Inculpatul trebuie adus la audiere, cu excepția cazului în care a renunțat la dreptul de a fi prezent sau a cazului în care distanța mare sau boala de care suferă inculpatul ori alte obstacole insurmontabile împiedică aducerea acestuia la audiere. Sub rezerva respectării condițiilor din prima teză, instanța poate dispune ca audierea orală să se desfășoare astfel încât inculpatul să se afle în altă parte decât instanța, iar audierea să fie transmisă simultan prin mijloace audiovizuale către locul în care se află inculpatul și către sala de judecată. În cazul în care inculpatul nu este adus la audierea orală și dacă nu se aplică procedura menționată în a doua teză, drepturile inculpatului în cadrul audierii trebuie să fie protejate de apărătorul acesteia.

Nu i se permite inculpatului să participe prin intermediul unei conexiuni audiovizuale la ședința principală de judecată. Prin intermediul Legii privind continuarea digitalizării sistemului judiciar (Gesetz zur weiteren Digitalisierung der Justiz), Germania intenționează să facă posibilă, la cerere, participarea prin intermediul tehnologiei de videoconferință la ședința principală de judecată având ca obiect recursul în casație (Revizuire) în materie penală. Această posibilitate se va limita totuși la ședința principală de judecată cu privire la astfel de recursuri, în cursul căreia discuția se va referi numai la chestiuni de drept și, prin urmare, aprecierile personale nu vor prezenta importanță.

Cu toate acestea, legislația actuală permite deja audierea martorilor cu ajutorul tehnologiei de videoconferință în cursul ședinței principale de judecată atunci când, în caz contrar, ar exista un risc iminent de prejudiciere gravă a bunăstării unui martor în cazul în care boala, infirmitatea sau alte obstacole insurmontabile împiedică martorul să se înfățișeze la ședința principală de judecată pentru o perioadă relativ lungă sau incertă sau în cazul în care nu se poate aștepta în mod rezonabil ca martorul să se prezinte la ședința principală de judecată din cauza distanței mari pe care ar trebui să o parcurgă, ținând seama de importanța mărturiei acestuia. Acest lucru rezultă din articolul 247a din StPO:

Articolul 247a - Ordonanță de audiere a martorilor prin mijloace audiovizuale

(1) În cazul în care există un risc iminent de prejudiciere gravă a bunăstării unui martor care trebuie să fie audiat în prezența persoanelor care participă la ședința principală de judecată, instanța poate dispune ca martorul să rămână într-un alt loc în cursul audierii; o astfel de ordonanță este admisibilă și în condițiile prevăzute la articolul 251 alineatul (2), în măsura în care aceasta este necesară pentru stabilirea adevărului. Decizia nu poate fi contestată. Transmisia audiovizuală a mărturiei trebuie să fie asigurată simultan în sala de judecată. În cazul în care există temerea că martorul nu va fi disponibil pentru a fi audiat în cadrul unei ședințe principale de judecată viitoare, mărturia trebuie să fie înregistrată, iar înregistrarea este necesară pentru stabilirea adevărului. Articolul 58a alineatul (2) se aplică în consecință.

(2) Instanța poate dispune ca audierea unui expert să se desfășoare astfel încât expertul să se afle în altă parte decât instanța, iar audierea să fie transmisă simultan prin mijloace audiovizuale către locul în care se află expertul și către sala de judecată. Această dispoziție nu se aplică în cazurile prevăzute la articolul 246a. Decizia menționată în prima teză nu poate fi contestată.

În cadrul procedurilor de executare silită, este posibilă audierea persoanei condamnate și a expertului utilizând tehnologia de videoconferință.

Articolul 463e - Audierea orală prin transmisie audiovizuală:

(1) În cazul în care persoana condamnată este supusă unei audieri orale înaintea uneia dintre hotărârile judecătorești care urmează să fie pronunțată în temeiul dispozițiilor prezentei părți, instanța poate decide ca aceasta să rămână în altă parte decât instanța în timpul audierii orale și ca audierea să fie transmisă simultan prin mijloace audiovizuale către locul în care se află persoana condamnată și către sala de judecată. Instanța va dispune efectuarea transmisiei audiovizuale numai cu condiția ca persoana condamnată să se afle în birourile apărătorului sau avocatului său în timpul dezbaterii orale. Prima teză nu se aplică în cazul în care persoanei condamnate i s-a aplicat pedeapsa cu detențiunea pe viață sau a fost dispusă plasarea sa într-o clinică psihiatrică sau în arest preventiv.

(2) În cazul în care un expert numit de instanță este audiat înaintea uneia dintre hotărârile judecătorești care urmează să fie pronunțată în temeiul dispozițiilor prezentei părți, alineatul (1) prima și a treia teză se aplică în mod corespunzător.

2. Norme privind utilizarea tehnologiei de videoconferință pentru a facilita procedurile derulate într-un alt stat membru în contextul cooperării judiciare în materie penală

În prezent, dreptul german prevede norme specifice privind utilizarea transfrontalieră a tehnologiei de videoconferință în materie penală numai în ceea ce privește audierea. Acestea sunt, pe de o parte, dispozițiile de transpunere a Directivei 2014/41/UE privind ordinul european de anchetă în materie penală (Directiva privind ordinul european de anchetă), articolele 91a-91j din Legea privind asistența judiciară reciprocă în materie penală (Gesetz über die internationale Rechtshilfe in Strafsachen, IRG) și, pe de altă parte, articolul 61c în cazul asistenței reciproce în situația în care nu există un tratat. În cazul în care aceste norme specifice nu se aplică, în principiu, autorizarea generală în sensul acordării asistenței prevăzute la articolul 59 alineatul (3) din IRG poate constitui un temei juridic pentru utilizarea transfrontalieră a tehnologiei de videoconferință. În temeiul acestei dispoziții, se poate derula o audiere prin intermediul transmisiei audiovizuale, în măsura în care acest lucru este posibil în conformitate cu dreptul procedural german (a se vedea punctul 1).

În ceea ce privește audierea martorilor și a experților prin mijloace audiovizuale, articolul 61c din IRG conține dispoziția specifică potrivit căreia acestora nu li se pot impune costuri sau măsuri administrative în cazul în care nu dau curs unei citații prin care sunt convocați să participe la respectiva audiere. Prin urmare, citația nu trebuie să conțină nicio amenințare în sensul aplicării de măsuri coercitive în cazul în care persoana nu se înfățișează. Articolul 61c din IRG nu se aplică inculpatului. Cu toate acestea, inculpatul poate introduce o cale de atac împotriva unei amenințări cu aplicarea de măsuri coercitive, adică poate sesiza instanța cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri în cazul unei citații din partea unui procuror sau poate depune o plângere împotriva unei citații în instanță. În cadrul reformei planificate a IRG, această normă specifică în beneficiul martorilor și al experților urmează să fie eliminată.

Articolul 24 alineatul (1) din Directiva privind ordinul european de anchetă în materie penală (ordinul european de anchetă; 2014/41/UE) permite audierea martorilor și a experților (prima teză), precum și a persoanelor suspectate sau acuzate (a doua teză), prin videoconferință, de către autoritățile statului membru în care se află, în scopul derulării anchetei sau a procesului penal într-un alt stat membru.

Cu toate acestea, în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Directiva privind ordinul european de anchetă, executarea unui astfel de ordin european de anchetă poate fi refuzată în cazul în care persoana suspectată sau acuzată nu își dă consimțământul. În Germania, articolul 91c alineatul (1) din IRG impune condiția conform căreia trebuie obținut consimțământul persoanei vizate de audierea prin videoconferință pentru ca această audiere să fie permisă, indiferent de rolul persoanei în cauză în cadrul procedurii. Aceasta înseamnă că o astfel de audiere trebuie să fie întotdeauna refuzată în absența consimțământului (din partea persoanelor acuzate, a martorilor și a experților). Ca parte a reformei planificate a IRG, urmează ca această condiție să fie limitată doar la persoanele acuzate.

Articolul 91h alineatul (3) din IRG prevede următoarele în legătură cu desfășurarea audierii:

Audierile prin mijloace audiovizuale în temeiul articolului 61c se desfășoară sub conducerea agenției competente și pe baza legislației aplicabile în statul membru solicitant. Agenția germană competentă participă la audiere, stabilește identitatea persoanei care urmează să fie audiată și asigură respectarea principiilor fundamentale ale sistemului juridic german. Persoanele acuzate trebuie să fie informate la începutul audierii cu privire la drepturile care le revin în temeiul legislației statului membru solicitant și al dreptului procedural german. Martorii și experții trebuie să fie informați cu privire la dreptul de a refuza să depună mărturie sau de a prezenta informațiile de care dispun, în temeiul legislației statului membru solicitant și al dreptului procedural german.

4. Taxe judiciare în materie civilă și comercială

(i) Regulamentul de instituire a unei proceduri europene de somație de plată [Regulamentul (CE) nr. 1896/2006]

În conformitate cu procedura europeană de somație de plată, trebuiau furnizate informații referitoare la cheltuielile de comunicare sau notificare a documentelor [articolul 28 litera a) din Regulamentul 1896/2006]. Informațiile care se regăsesc pe portalul e-justiție (https://e-justice.europa.eu/topics/money-monetary-claims/court-fees-concerning-european-payment-order-procedure/de_ro) sunt corecte.

Reexaminare în conformitate cu articolul 1092 din ZPO și cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006:

Cererea de reexaminare în temeiul articolului 1092 din ZPO nu conduce la perceperea de taxe judiciare distincte.

Articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006:

Cererea de încuviințare a executării unei somații de plată într-un alt stat membru nu conduce la perceperea de taxe judiciare distincte.

(ii) Regulamentul de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă [Regulamentul (CE) nr. 861/2007]

Taxele aferente procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă sunt stabilite în Legea privind taxele judiciare (Gerichtskostengesetz, GKG). Cuantumul taxei este stabilit în funcție de cuantumul în litigiu, care este, în mod normal, identic cu valoarea creanței. Cuantumul exact al taxelor este stabilit în registrul taxelor (Kostenverzeichnis, KV GKG), anexat la Legea privind taxele judiciare. Punctul 1210 din registrul taxelor stabilește un coeficient de 3,0 pentru procedurile cu care este sesizată instanța locală (Amtsgericht). În cazul încheierii anticipate a procedurii, taxa se reduce la un coeficient de 1,0 (punctul 1211 din KV GKG).

(iii) Directiva privind asistența judiciară (Directiva 2003/8/CE)

În ceea ce privește Directiva privind asistența judiciară (2003/8/CE), detaliile prezentate pe portalul e-justiție sunt corecte (https://e-justice.europa.eu/topics/taking-legal-action/legal-aid/de_ro, întrebarea 12). Directiva se aplică și în cazul consilierii în faza precontencioasă [articolul 3 alineatul (2) litera (a) din directivă].

(iv) Regulamentul privind regimurile matrimoniale/Regulamentul privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate [Regulamentele (UE) 2016/1103 și (UE) 2016/1104], Regulamentul Bruxelles IIb [Regulamentul (UE) 2019/1111], Regulamentul privind obligațiile de întreținere [Regulamentul (CE) nr. 4/2009], Regulamentul privind măsurile de protecție [Regulamentul (UE) nr. 606/2013]

În ceea ce privește procedurile prevăzute în Regulamentele 2016/1103 (Regulamentul privind regimurile matrimoniale), 2016/1104 (Regulamentul privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate), 2019/1111 (Regulamentul Bruxelles IIb), 4/2009 (Regulamentul privind obligațiile de întreținere) și 606/2013 (Regulamentul privind măsurile de protecție), actele care fac obiectul perceperii de taxe sunt prezentate în anexa 1 la Legea privind taxele judiciare în litigii în materie de dreptul familiei (FamGKG) și, parțial, în Legea privind taxele judiciare și cele notariale (GNotKG) (pentru proceduri notariale și proceduri care nu se referă la dreptul familiei, de exemplu, proceduri referitoare la autenticitatea unui document).

Proceduri derulate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2016/1103 și al Regulamentului (CE) nr. 2016/1104 (Regulamentul privind regimurile matrimoniale/Regulamentul privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate) coroborat cu Legea privind procedurile internaționale în materia regimurilor matrimoniale (IntGüRVG):

În ceea ce privește procedura de solicitare a eliberării unui certificat în temeiul articolului 27 din IntGüRVG, a fost stabilită o taxă de 17 EUR [punctul 1711 din registrul taxelor anexat la Legea privind taxele judiciare în litigii în materie de dreptul familiei (KV FamGKG) și punctul 23808 din registrul taxelor anexat la Legea privind taxele judiciare și cele notariale (KV GNotKG)]. Taxa pentru procedura prevăzută la articolul 31 din IntGüRVG privind autenticitatea unui document este de 60 EUR, în conformitate cu punctul 15215 din KV GNotKG. În ceea ce privește procedura privind cererea de încuviințare a executării unui act notarial în temeiul articolului 4 alineatul (4) din IntGüRVG, se percepe o taxă de 264 EUR (punctul 23806 din KV GNotKG).

Proceduri derulate în temeiul Regulamentului 2019/1111 (Regulamentul Bruxelles IIb) coroborat cu Legea privind procedura în materie de drept internațional al familiei (IntFamRVG):

Taxele pentru procedurile derulate în temeiul Regulamentului nr. 2019/1111 coroborat cu IntFamRVG pot fi consultate la punctele 1710 și următoarele din KV FamGKG. În plus față de aceste taxe pot fi suportate, de asemenea, cheltuielile de comunicare sau notificare a documentelor, în conformitate cu articolul 2002 din KV FamGKG.

Proceduri derulate în temeiul Regulamentului 4/2009 (Regulamentul privind obligațiile de întreținere) coroborat cu Legea privind obligațiile de întreținere în străinătate (AUG):

În ceea ce privește procedurile de solicitare a eliberării unui certificat în temeiul articolului 71 alineatul (1) din AUG, se percepe o taxă de 17 EUR în conformitate cu articolul 1711 din KV FamGKG și cu punctul 23808 din KV GNotKG. În ceea ce privește procedurile referitoare la o cerere de stabilire a conținutului cu caracter executoriu în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din AUG, se percepe o taxă de 66 EUR în conformitate cu punctul 1713 din KV FamGKG. În ceea ce privește procedura privind cererea de încuviințare a executării unui act notarial în temeiul articolului 35 alineatul (3) din AUG, se percepe o taxă de 264 EUR (punctul 23806 KV GNotKG).

Proceduri derulate în temeiul Regulamentului 606/2013 (Regulamentul privind măsurile de protecție) coroborat cu Legea privind măsurile europene de protecție (EUGewSchVG):

Taxele pentru procedurile derulate în temeiul Regulamentului nr. 606/2013 coroborat cu IntFamRVG pot fi consultate la punctele 1320 și următoarele din KV FamGKG. În ceea ce privește procedura în general, se percepe un coeficient de 2,0 care poate fi redus la 0,5 în conformitate cu punctul 1321 din KV FamGKG în cazul în care întreaga procedură este încheiată. Valoarea procedurii necesară pentru calcularea taxei se stabilește în conformitate cu articolul 49 din FamGKG.

În ceea ce privește procedura de solicitare a eliberării unui certificat în temeiul articolului 14 din EUGewSchVG, a fost stabilită o taxă de 17 EUR (punctul 1711 din KV FamGKG).

(v) Regulamentul privind ordonanța asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare [Regulamentul (UE) nr. 655/2014]

Taxe judiciare:

Taxele percepute de instanțele implicate în prelucrarea sau executarea unei ordonanțe asigurătorii în temeiul Regulamentului (UE) nr. 655/2014 sunt stabilite în GKG și în FamGKG. Legile menționate mai sus pot fi accesate și consultate gratuit la adresa http://www.gesetze-im-internet.de/bundesrecht/gkg_2004/gesamt.pdf și la adresa http://www.gesetze-im-internet.de/bundesrecht/famgkg/gesamt.pdf.

În cadrul procedurilor derulate în temeiul articolului 5 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014:

Cuantumul taxei este stabilit de fiecare dată în funcție de obiectul litigiului și de un coeficient aplicabil, utilizând metoda de calcul stabilită la articolul 34 din GKG /articolul 28 din FamGKG.

a) Pentru obținerea unei ordonanțe asigurătorii europene în temeiul articolului 5 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 se aplică în principiu un coeficient de 1,5 în conformitate cu punctul 1410 din KV GKG. În anumite cazuri în care volumul de muncă pe care îl presupune prelucrarea este scăzut, instanța aplică un coeficient redus, de 1,0 (punctul 1411 din KV GKG). Dacă se emite o ordonanță în temeiul articolului 91a sau al articolului 269 alineatul (3) a treia teză din ZPO, se aplică în mod normal un coeficient mai mare, de 3,0 (punctul 1412 din KV GKG).

Taxa de procedură vizează de asemenea, cererile depuse de debitor privind o cale de atac în temeiul articolului 33 din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 în vederea revocării sau a modificării ordonanței asigurătorii europene. Pentru o notificare însoțită de dovada notificării, efectuată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau printr-o prelucrare de către personalul judiciar, se percepe o taxă forfetară de 3,50 EUR pentru fiecare notificare dacă procedura implică mai mult de 10 cazuri de notificare sau dacă notificarea este solicitată de creditor (punctul 9002 din registrul taxelor anexat la Legea privind taxele percepute de executorii judecătorești, KV GvKostG).

În cadrul procedurii privind o cale de atac, se aplică un coeficient de 1,5 (punctul 1430 din KV GKG). Atunci când întreaga procedură încetează prin retragerea căii de atac, coeficientul este redus la 1,0 (punctul 1431 din KV GKG).

Valoarea creanței se stabilește în fiecare caz de instanță (articolul 53 din GKG coroborat cu articolul 3 din ZPO).

Taxa se aplică imediat ce instanța este sesizată cu cererea de emitere a unei ordonanțe asigurătorii europene sau cu o cale de atac (articolul 6 din GKG).

b) Atunci când o instanță locală se pronunță în primă instanță în calitate de instanță de dreptul familiei, se aplică în general un coeficient de 1,5 în conformitate cu punctul 1420 din FamGKG. Atunci când întreaga procedură încetează fără o hotărâre definitivă, coeficientul este redus la 0,5 (punctul 1421 din KV GKG).

În cadrul unei proceduri privind o cale de atac, se aplică un coeficient de 2,0 (punctul 1422 din KV FamGKG). Atunci când întreaga procedură încetează prin retragerea căii de atac înainte ca expunerea motivelor căii de atac să fie primită de către instanță, coeficientul este redus la 0,5 (punctul 1423 din KV FamGKG). În alte cazuri în care procedura încetează fără o hotărâre definitivă, coeficientul este de 1,0 (punctul 1424 din KV FamGKG).

Valoarea creanței este stabilită în fiecare caz pe bază echitabilă [articolul 42 alineatul (1) din FamGKG].

Taxa se aplică imediat ce este emisă o soluție necondiționată privitoare la cheltuielile cu procesul sau procedura încetează într-un alt mod (articolul 11 din FamGKG).

c) Atunci când o instanță de dreptul muncii (Arbeitsgericht) se pronunță în primă instanță, se aplică în general un coeficient de 0,4 pentru procedură (punctul 8310 din KV GKG). Dacă se emite o ordonanță în temeiul articolului 91a sau al articolului 269 alineatul (3) a treia teză din ZPO, coeficientul este în principiu majorat la 2,0 (punctul 8311 din KV GKG).

În cadrul procedurii privind o cale de atac, se aplică un coeficient de 1,2 (punctul 8330 din KV GKG). Atunci când întreaga procedură încetează prin retragerea căii de atac, coeficientul este redus la 0,8 (punctul 8331 din KV GKG).

Valoarea creanței se stabilește în fiecare caz de instanță (articolul 53 din GKG coroborat cu articolul 3 din ZPO).

Taxa se aplică imediat ce este emisă o soluție necondiționată privitoare la cheltuielile de procesul sau procedura încetează într-un alt mod (articolul 9 din GKG).

În cadrul procedurilor derulate în temeiul articolului 5 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 și în toate procedurile privind cereri de limitare sau încetare a executării unei ordonanțe asigurătorii:

În procedura pentru obținerea unei ordonanțe asigurătorii în sensul articolului 5 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014, se percepe o taxă de 22 EUR (punctul 2111 din KV GKG). Dacă, în timpul procedurii, se depune o cerere pentru obținerea de informații privind contul, taxa este majorată la 37 EUR (punctul 2112 din KV GKG).

Pentru cererile de încetare sau limitare a executării, se percepe o taxă de 33 EUR (punctul 2119 din KV GKG).

Pentru căile de atac respinse, se percepe o taxă de 33 EUR (punctul 2121 din KV GKG). În cazul în care calea de atac este respinsă doar parțial, instanța poate, pe baza unor considerente echitabile, să reducă taxa la jumătate sau să decidă să nu o perceapă.

Taxa se aplică imediat ce instanța este sesizată cu cererea de emitere a unei ordonanțe asigurătorii europene, cu o cerere de încetare sau limitare a executării sau cu o cale de atac (articolul 6 din GKG).

Cheltuieli de notificare sau comunicare a actelor:

Taxele percepute de executorii judecătorești implicați în prelucrarea sau executarea unei ordonanțe asigurătorii în temeiul Regulamentului (UE) nr. 655/2014 sunt stabilite în Legea privind taxele percepute de executorii judecătorești (GvKostG). Legea menționată mai sus poate fi accesată și consultată gratuit la adresa http://www.gesetze-im-internet.de/bundesrecht/gvkostg/gesamt.pdf.

Se percep taxe pentru notificarea sau comunicarea unei ordonanțe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare emise în Germania către o bancă dacă executorul judecătoresc trebuie să efectueze notificarea sau comunicarea în Germania. În cazul în care executorul judecătoresc notifică sau comunică personal o ordonanță asigurătorie, se percepe o taxă de 11 EUR conform punctului 100 din KV GvKostG; se vor achita pentru executor, de asemenea, cheltuielile de deplasare, în funcție de distanța parcursă de acesta, astfel: 3,25 EUR pentru o distanță de până la 10 km, 6,50 EUR pentru o distanță cuprinsă între 10 km și 20 km, 9,75 EUR pentru o distanță cuprinsă între 20 km și 30 km, 13 EUR pentru o distanță cuprinsă între 30 km și 40 km și 16,25 EUR pentru o distanță mai mare de 40 km (punctul 711 din KV GvKostG). Dacă executorul judecătoresc efectuează notificarea sau comunicarea ordonanței prin alte mijloace, se percepe o taxă de 3,30 EUR (punctul 101 din KV GvKostG). Pentru notificările însoțite de o dovadă a notificării sau comunicării se percep taxe poștale integrale (punctul 701 din KV GvKostG). Pentru acoperirea oricăror alte cheltuieli în numerar se va percepe o sumă forfetară în valoare de 20 % din taxele percepute pentru fiecare sarcină, dar nu mai puțin de 3,00 EUR și nu mai mult de 10,00 EUR (punctul 716 din KV GvKostG).

Aceasta se aplică în mod corespunzător în cazurile în care instanța care a emis ordonanța asigurătorie europeană în Germania notifică sau comunică ordonanța debitorului la cererea creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc.

(vi) Regulamentul privind procedurile de insolvență [Regulamentul (UE) 2015/848]

Depunerea unei cereri de admitere a unei creanțe în cadrul procedurii de insolvență în temeiul articolului 53 din Regulamentul (UE) 2015/848 este gratuită în cazul în care creanța este depusă în termenul prevăzut de instanță în ordonanța de deschidere a procedurii, în conformitate cu articolul 28 din Codul insolvenței (InsO). Acest termen trebuie să fie de cel puțin două săptămâni și de cel mult trei luni. Cu toate acestea, cererea de admitere a creanței poate fi depusă și după expirarea acestui termen, cu condiția ca adunarea finală a creditorilor să nu fi avut încă loc. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, creditorul trebuie să suporte costurile de procesare a creanței depuse după expirarea termenului. Pentru achitarea acestor costuri, instanța percepe o taxă de 22 EUR în conformitate cu punctul 2340 din KV GKG. Taxa nu face parte din costurile judiciare necesare pentru procedura de insolvență, care sunt plătite din masa bunurilor care face obiectul insolvenței în conformitate cu articolele 53 și 54 din InsO. Aceasta trebuie plătită de creditorul care a depus cererea după expirarea termenului și, prin urmare, a generat un volum de muncă suplimentar de prelucrare [articolul 33 din GKG coroborat cu articolul 177 alineatul (1) a doua teză din InsO].

(vii) Regulamentul privind succesiunile [Regulamentul (UE) nr. 650/2012]

În ceea ce privește procedurile derulate în temeiul Regulamentului 650/2012 (Regulamentul european privind succesiunile), taxele se plătesc în conformitate cu GNotKG.

Taxele pentru procedura de solicitare a eliberării unui certificat european de moștenitor pot fi consultate la punctele 12210 și următoarele din KV GNotKG. Valoarea de tranzacție necesară pentru calcularea taxelor se stabilește în conformitate cu articolul 40 din GNotKG și corespunde, în general, valorii masei succesorale.

(viii) Regulamentul privind titlul executoriu european [Regulamentul (CE) nr. 805/2004]

Cereri de eliberare a unui certificat:

Se percepe o taxă de 22 EUR, în conformitate cu punctul 1513 din KV GKG, pentru eliberarea unui certificat în temeiul articolului 9 alineatul (1), al articolului 24 alineatul (1), al articolului 25 alineatul (1) și al articolului 6 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004, precum și pentru eliberarea certificatului în temeiul secțiunii 1110 din ZPO.

Cereri de rectificare sau de retragere:

Procedurile de formulare a cererilor în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 nu fac obiectul taxelor judiciare. Se percepe o taxă numai pentru o cale de atac și numai în cazul în care calea de atac este respinsă. Într-o astfel de situație, taxa este în cuantum de 66 EUR, în conformitate cu punctul 1523 din KV GKG.

Cereri formulate în temeiul articolelor 21 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004, articolul 1084 din ZPO:

Taxa pentru procedurile referitoare la cererile de încetare, de refuz al executării, de suspendare sau de limitare a caracterului executoriu în conformitate cu articolul 1084 din ZPO este de 33 EUR (punctul 2119 din KV GKG).

(ix) Regulamentul Bruxelles Ia [Regulamentul (UE) nr. 1215/2012]

Eliberarea de certificate în temeiul secțiunii 1110 din ZPO (articolele 53 și 60 din regulament):

Pentru eliberarea certificatelor în temeiul articolului 1110 din ZPO, se percepe o taxă de 22 EUR în conformitate cu punctul 1513 din KV GKG și cu punctul 23805 KV din GNotKG.

Refuzul recunoașterii în temeiul articolului 1115 din ZPO (articolele 45 și 47 din regulament):

Taxa pentru procedura referitoare la cererile de refuz al recunoașterii este de 264 EUR (punctul 1510 din KV GKG).

5. Metode de plată electronică

Toate taxele percepute de instanțe pot fi plătite prin transfer bancar SEPA. Casieria fiecărei instanțe a desemnat un cont bancar în acest scop.

6. Notificare privind utilizarea timpurie a sistemului informatic descentralizat

Nu există planuri de utilizare timpurie a sistemului informatic descentralizat.

7. Notificare privind folosirea timpurie videoconferințelor în materie civilă și comercială

Republica Federală Germania va aplica articolul 5 din Regulamentul privind digitalizarea începând cu 1 octombrie 2024.

8. Notificare privind folosirea timpurie videoconferințelor în materie penală

Nu există planuri de utilizare timpurie a videoconferințelor în materie penală.

Ultima actualizare: 14/04/2026