Text integral

Cod ECLI ECLI:RO:TBTUL:2020:002.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Operator de d ate cu caracter personal nr.4228

Prezentul document conţine date cu caracter personal aflat sub incidenţa Legii nr.677/2001

DECIZIE CIVILĂ Nr. 413/2020

Şedinţa publică de la 24 Septembrie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE : D____ N_______

JUDECĂTOR: R_____ A______ V____

Grefier: L aura R___

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelant a pârâtă ___________________ S_____ SRL având JXXXXXXXXXXXX şi CUI xxxxxxxx, cu sediul procesual ales în Bucureşti, Splaiul Unirii, nr.257-259 , sector 3, împotriva sentinţei civile nr.2949/22.10.2019 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat a reclamantă C_____ S_____ cu domiciliul în Tulcea, __________________, ____________, ___________, jud.Tulcea , având ca obiect pretenţii .

La apelul nominal făcut în şedinţă s-a prezentat av. Cheti A______ pentru intimata reclamantă, lipsă fiind părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că au fost înaintate relaţiile solicitate apelantei pârâte, după care:

Nemaifiind cereri de formulat şi explicaţii de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătoreşti, instanţa constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.

Av.Cheti A______, având cuvântul în apel pentru intimata reclamantă , în raport de relaţiile înaintate de către apelanta pârâtă urmează ca instanţa să se pronunţe asupra excepţiei tardivităţii apelului.

Pe fondul apelului, pune concluzii de respingere a apelului, cu cheltuieli de judecată.

Instanţa reţine cauza pentru deliberare şi pronunţare .

INSTANŢA

Asupra apelului civil de faţă :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 11 . 04 .201 9, sub nr. de dosar 2850 /327/201 9 , re clamanta C_____ S_____ a formulat o acţiune în pretenţii în contradictoriu cu pârâta S.C. Evolution P____ Systems S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2099 lei reprezentând preţul achitat pentru produsul livrat, care prezenta neconformităţi, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 12.06.2019, pârâta a formulat întâmpinare , prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii şi obligarea reclamantei la plata de cheltuieli (onorariu avocaţial).

Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr.2949 din 22 octombrie 2019 instanţa a admis cererea în pretenţii formulată de reclamanta C_____ S_____ contradictoriu cu pârâta S.C. EVOLUTION P____ SYSTEMS S.R.L.

Astfel, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2099 lei cu ti tlu de contravaloare bun livrat şi la plata sumei de 152 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în taxă judiciară de timbru.

Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 24.12.2018 între reclamanta S_____ C_____ şi pârâta S.C. Evolution P____ Systems S.R.L. s-a încheiat un contract de vânzare la distanţă, ca urmare a comenzii online a recl amantei nr. xxxxxxx (fila 42), având ca obiect un televizor Led Samsung UE49NU7302, cu anumite caracteristici (privind diagonala de 125 cm., ultra HD, Smart TV, ecran curbat, wifi, CI).

În data de 27.12.2018 a fost operată comanda de transport al televizorului la firma de curierat Urgent Cargus (fila 41). În data de 29.12.2018, reclamanta a preluat personal bunul de la sediul firmei de curierat, iar împreună cu martorul V___ C_______ şi numitul P_________ A_____, a transportat din maşină în apartamentul acesteia. Cu ocazia desigilării, aceştia au constatat că nu avea folie de protecţie, „cutia de carton era desfăcută într-un colţ”, iar când l-au pus în funcţiune, au observat că „avea setările făcute şi deja avea conturi de Netflix instalate pe mai multe nume”. Prin urmare, situaţia de fapt învederată de reclamantă cu privire la lipsurile identificate este susţinută de probele administrate.

În continuare, din e-mailurile depuse rezultă că în seara aceleiaşi zile, 29.12.2018, în jurul orelor 22, reclamanta a notificat pârâta cu privire la cele constatate. De asemenea, în data de 05.01.2019 (fila 7), reclamanta a trimis un alt e-mail prin care a precizat că adusese coletul în cursul acelei zile la Fan Courier spre a-i fi restituit pârâtei, solicitând să îi fie returnată suma pe care a achitat-o cu titlu de preţ (a indicat şi contul bancar), solicitare reiterată şi în 14.01.2019 (fila 16).

Ulterior, în data de 16.01.2019, i s-a pus în vedere reclamantei că televizorul a necesitat reparaţie panel şi că este necesară plata acesteia, în cuantum de 2021,48 lei (fila 17).

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că între părţi a fost încheiat un contract de vânzare la distanţă, prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă, prin care reclamanta, în calitate de consumator , s-a obligat la plata preţului şi la preluarea bunului mobil corporal, TV cu anumite caracteristici considerate importante în formarea şi exprimarea consimţământului în sensul acceptării preţului, iar pârâta, în calitate de profesionist , şi-a asumat transmiterea proprietăţii şi predarea corespunzătoare a bunului. Între părţi există divergenţe în ceea ce priveşte 1. momentul la care ar fi fost necesară încunoştinţarea vânzătorului cu privire la neîndeplinirea obligaţiei sale de predare conformă constatată de cumpărător şi 2. suportarea riscului în cazul intervenţiei unor defecţiuni ale bunului produse în intervalul dintre expedierea din partea cumpărătorului şi primirea de către vânzător.

În drept , contractul de vânzare naşte în sarcina vânzătorului, printre altele, şi obligaţia prevăzută de art. 1672 pct. 2 raportat la art. 1685-1694Cod civil, de predare a bunului către cumpărător. Aceasta presupune nu doar remiterea materială, fizică, a obiectului derivat al contractului, ci şi asigurarea corespondenţei acestuia cu toate trăsăturile convenite de părţi la momentul exprimării valabile a consimţământului. Aceasta este de trei feluri: conformitate sub aspectul identităţii, calitativă şi cantitativă.

În cauză, reclamanta a acuzat latura calitativă a neconformităţii, dar instanţa de fond a reţinut că motivele invocate nu pot fi calificate , astfel cum reprezentanta sa convenţională a arătat, drept vicii ascunse , care să antreneze răspunderea pârâtei vânzătoare în temeiul art. 1707, 1709 şi 1710 Cod civil (cum ar fi fost de exemplu avarierea unor componente interne ale produsului), ci pot fi calificate ca vicii aparente .

Astfel, este incident art. 1690Cod civil , care prin alineatul al 2-lea implică o atenţie sporită din partea cumpărătorului, în sensul verificării imediate a bunului, iar prin alineatul al 3-lea impune o notificare fără întârziere a vânzătorului cu privire la lipsurile constatate, în urma unei inspecţii de suprafaţă a produsului (viciul aparent nu presupune cunoştinţe de specialitate sau, raportat la obiectul derivat concret al contractului, dezasamblarea anumitor componente sau verificări tehnice). D___ în cazul nerespectării acestor termene intervine decăderea cumpărătorului din dreptul de a se prevala de viciile aparente depistate şi de a pretinde un remediu contractual (înlocuirea sau repararea bunului, reducerea preţului ori rezoluţiunea contractului).

Or în cauză, această inspecţie s-a realizat în aceeaşi zi în care bunul a intrat în stăpânirea materială a reclamantei , 29.12.2018, cu ocazia desigilării produsului şi constatării, în prezenţa martorului V___ C_______, a lipsei foliilor de protecţie, a faptului că nici cutia de carton nu se afla în stare perfectă, precum şi a instalării anumitor conturi de Netflix, deşi produsul nu era resigilat sau comandat cu opţiunea second hand.

Faţă de cele precizate, precum şi faţă de natura bunului, instanţa de fond a apreciat că în cauză termenul de decădere instituit de art. 1690 alin. 3 Cod civil prin sintagma „fără întârziere” nu a fost depăşit, reclamanta anunţând în aceeaşi zi pârâta cu privire la cele constatate.

În acest context, cele învederate de pârâtă cu privire la pierderea dreptului de a invoca neconformitatea predării ca urmare a semnării documentului care atestă expediţia nu sunt întemeiate.

În primul rând, documentul de la fila 41 nu este semnat de reclamantă şi poartă o dată de generare din baza serviciului de curierat Urgent Cargus ulterioară, 04.06.2019.

În al doilea rând, chiar dacă s-ar considera că reclamanta nu a dat curs indicaţiilor exprese ale pârâtei, astfel cum rezultă din e-mailurile automate trimise acesteia de la filele 45-46, este nerezonabil a impune în sarcina cumpărătorului să verifice setările unui televizor exact la momentul preluării acestuia de la sediul vânzătorului ori de la sediul serviciului de curierat, în condiţiile în care această verificare presupune efectiv desigilarea, conectarea la o sursă de curent electric şi aprinderea televizorului. Prin urmare, indicaţiile pârâtei ar fi avut un efect exonerator de răspundere cel mult în situaţia în care verificarea putea fi realizată doar vizual (deci nu şi cu privire la instalarea conturilor de Netflix).

În al treilea rând, conform art. 22 din Legea nr. 449/2003, „ Clauzele contractuale sau înţelegerile încheiate între vânzător şi consumator înainte ca lipsa de conformitate să fie cunoscută de consumator şi comunicată vânzătorului, care limitează sau înlătură , direct ori indirect, drepturile consumatorului prevăzute de prezenta lege, sunt nule de drept ” (s.n. ).

Mai mult, fiind un contract încheiat între un consumator şi un profesionist, devin incidente dispoziţiile Legii nr. 449/2003 şi ale O.U.G. nr. 34/2014. Acestea definesc „ garanţia comercială ” drept orice angajament asumat de vânzător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator , de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, în cazul în care acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă , iar „ garanţia legală de conformitate ” drept protecţia juridică a consumatorului rezultată prin efectul legii în raport cu lipsa de conformitate, reprezentând obligaţia legală a vânzătorului faţă de consumator ca, fără solicitarea unor costuri suplimentare, să aducă produsul la conformitate, incluzând restituirea preţului plătit de consumator , repararea sau înlocuirea produsului, dacă acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă .

Din reglementarea de ansamblu a contractului de vânzare şi cea specială se remarcă faptul că drepturilor consumatorului li se asigură o înaltă protecţie, deziderat afirmat de art. 1 din O.U.G. nr. 34/2014. Or, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, această normă ar avea caracter iluzoriu dacă s-ar accepta interpretarea propusă de reclamantă cu privire la intervenţia decăderii ca urmare a recepţiei bunului fără obiecţiuni din partea reclamantei.

Prin urmare, solicitarea reclamantei de restituire a preţului bunului este întemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 9, 10, 11 şi 13 din Legea nr. 449/2003 , fără a se putea considera că remediile contractuale inserate în cuprinsul art. 11 sunt prevăzute într-o anumită ordine, întrucât ar încălca art. 25 din acelaşi act normativ, care arată că „ Drepturile consumatorilor prevăzute de prezenta lege sunt exercitate fără a aduce atingere altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca conform celorlalte prevederi legale care reglementează răspunderea contractuală sau necontractuală ”.

Astfel, unul dintre aceste alte drepturi la care face referire textul menţionat este dreptul de retragere, prevăzut de art. 9 din O.U.G. nr. 34/2014 . Instanţa de fond a constatat întrunită condiţia necesară privind termenul (de la data intrării reclamantei în posesia fizică a bunului nu au trecut mai mult de 14 zile până la momentul exercitării dreptului de retragere), precum şi a celei privind inexistenţa cazurilor de excepţie de la art. 16.

Este nerelevantă forma sa de exteriorizare, conform art. 11 alin. 1 lit. B, câtă vreme este neechivocă. Or, caracterul neechivoc rezultă din corespondenţa electronică purtată – e-mailul din data de 05.01.2019: „Buna ziua, am adus eu azi coletul la fan courier. va rog sa-mi returnati banii in contul …” (s.n.), e-mailul din data de 14.01.2019: „” Am sa va rog insistent sa primesc banii in cont, in schimbul televizorului comandat mi s-a spus ca azi se va rezolva, dar se pare ca nu am primit nici un raspuns!!!!” (s.n.) şi e- mailul din data de 16.01.2019: „cred ca dumneavoastra nici makar nu ati citit mailurile mele si nici nu stiti despre ce este vorba! eu am dorit returnarea acelui televizor si primirea banilor inapoi intr-un cont (…)” (s.n.).

Faţă de aceste aspecte, instanţ a de fond a constatat că reclamanta s-a achitat de obligaţia de a face dovada exerciţiului acestui drept, conform art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 34/2014.

De asemenea, conform art. 9 alin. 1, nu este necesară motivarea deciziei consumatorului cumpărător de retragere: „ consumatorul beneficiază de o perioadă de 14 zile pentru a se retrage dintr-un contract la distanţă sau dintr-un contract în afara spaţiilor comerciale, fără a fi nevoit să justifice decizia de retragere ”.

Prin urmare, chiar dacă ar fi fost semnat acel document care atesta recepţionarea produsului în condiţii corespunzătoare, aceasta nu constituie un impediment pentru consumator în a exercita dreptul de retragere, care are natura juridică a unei clauze unilaterale de denunţar e a contractului , conform art. 1276Cod civil, normă supletivă generală, care se completează cu norma specială din Legea nr. 34/2014, respectiv art. 9.

Prezintă relevanţă şi teza finală a acestui articol, conform căreia „ consumatorul beneficiază de o perioadă de 14 zile pentr u a se retrage (…) fără a suporta alte costuri decât cele prevăzute la art. 13 alin. (3) şi la art. 14 ”. Or, niciunul dintre aceste două ipoteze de excepţie nu este incident în cauză.

Teza art. 14 alin. 3 privind responsabilitatea consumatorului în ceea ce priveşte diminuarea valorii produselor rezultată din manipularea acestora are în vedere folosirea efectivă a bunului cât timp s-a aflat sub posesia şi controlul consumatorului şi ar fi fost aplicabilă în cazul în care, de pildă, reclamanta ar fi folosit televizorul pentru o perioadă, iar la momentul returnării către pârâtă s-ar fi constatat că această folosinţă continuă i-ar fi cauzat deprecierea valorică, iar nu în cazul în care bunul este predat unui serviciu de curierat spre returnare către vânzător.

În aceeaşi ordine de idei, art. 20 invocat de pârâtă nu este aplicabil, întrucât porneşte de la premisa că bunurile sunt livrate de la vânzător către consumator, livrare în urma căreia bunurile sunt pierdute sau deteriorate, şi nu invers .

Este adevărat că în acest caz riscul este transferat cumpărătorului din momentul în care _________________________ a bunului, dar la momentul la care s-a constatat de către pârâtă avarierea televizorului care a necesitat reparaţia panel, pârâta deja se afla în întârziere cu privire la restituirea sumei de bani , conform art. 1523 alin. 2 lit. D Cod civil (debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani fiind profesionistul), restituire subsecventă exercitării dreptului de retragere al reclamantei.

Cu alte cuvinte, pârâta nu poate invoca propria culpă (neexecutarea obligaţiei prevăzute de art. 13 din O.U.G. nr. 34/2014) pentru a solicita obligarea reclamantei la plata despăgubirilor privind reparaţia, în cuantum de 2021,48 lei. Ea se afla de drept în întârziere, astfel că este debitorul obligaţiei imposibil de executat (predarea corespunzătoare a bunului) şi suportă riscul unei deteriorări ulterioare.

Această situaţie de fapt şi de drept nu este infirmată de procesul-verbal de constatare nr. 34/1231/14.02.2019 întocmit de Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Bucureşti (65-66), întrucât are în vedere premisa greşită a decăderii reclamantei din dreptul de a formula critici cu privire la conformitatea produsului ca urmare a recepţiei bunului fără obiecţiuni.

De ase menea, conform art. 14 alin. 7 din O.U.G. nr. 34/2014 , „ Cu excepţia celor prevăzute la art. 13 alin. (3) şi la prezentul articol, exercitarea dreptului de retragere nu atrage răspunderea consumatorului ”. Prin urmare, legea instituie doar două cazuri excepţionale în care este angajată răspunderea consumatorului ca urmare a exercitării acestui drept, niciunul fiind incident.

În subsidiar, chiar dacă s-ar trece peste aceste argumente şi s-ar considera, pe de-o parte, că reclamanta ar fi exercitat valabil dreptul de retragere şi ar fi avut dreptul de a-i fi restituit preţul, dar pe de alta, şi că pârâta ar fi fost îndreptăţită la plata reparaţiei efectuate, ca urmare a suportării riscului de către reclamantă, ceea ce ar conduce la o eventuală compensaţie judiciară a datoriilor băneşti , în absenţa formulării unui capăt de cerere care să aibă acest obiect, respectiv în absenţa unei cereri reconvenţionale din partea pârâtei, conform art. 209Cod de procedură civilă, nu se poate acorda altceva decât ceea ce s-a soli citat.

Prin urmare, instanţa de fond a admis cererea şi a obliga t pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2099 lei cu titlu de contravaloare bun livrat.

În temeiul art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă, având în vedere soluţia dată capătului principal, instanţa de fond a o bliga t pârâta la plata către reclamantă a sumei de 152 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în taxă judiciară de timbru şi a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta _________________________ SRL .

Se susţine în motivarea apelului că i nstanţa de fond reţine că în cauză este incident art. 1690Cod civil care prin alin. 2 implică o atenţie sporită din partea cumpărătorului, în sensul verificării imediate a bunului, iar prin alin. 3 impune o notificare fără întârziere a vânzătorului cu privire la lipsurile constante, în urma unei inspecţii de suprafaţă a produsului (v iciul aparent nu presupune cuno ştinţe de specialitate sau dezasamblarea anumitor componente sau verificări tehnice). D___ în cazul nerespectării ace st or termene intervine decăderea cumpărătorului din dreptul de a se prevala de viciile aparente depistate şi de a pretinde u n remediu contractual (înlocuire a sau repararea bunu lui, reducerea preţului ori rezo luţiunea contractului).

Adaugă instanţa că această inspecţie s-a realizat în aceeaşi zi în care bunul a intrat în stăpânirea materială a reclamantei, 29.12.2018, cu ocazia desigilării produs u lui şi constatării, în prezenta martorului V___ C_______, a lipsei foliilor de protecţie, a faptului că nici cutia de carton nu se afla în stare perfectă, precum şi a instalării anumitor conturi de Netflix, deşi produsul nu era resigi lat sau comandat cu opţiunea second hand .

Arată apelanta pârâtă că în raport de aspectele reţinute de către instanţă, aceasta a apreciat eronat situaţia de fapt în raport de prevederile exprese ale contractului încheiat de părţi la distanţă, respectiv prin acceptarea termenilor şi condiţiilor de pe site de către reclamantă.

Astfel, conform acestor Termeni (termeni cu privire la care reclamanta a fost informată la plasarea comenzii ), obligaţia verificării coletului si a semnalării deficientelor sesizate revenea reclamantei încă de la primire în pr ezenta curierului, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile OG nr. 34/2014.

Î n plus, menţionează apelanta pârâtă că reclamanta cunoştea pe deplin obligaţia ce îi incumbă, deoarece acţionând în mod diligent, a informat clientul cu privire ia obligaţia verifică rii coletului printr-un mail distinct, transmis clientei la data de 24.12.2018 , tocmai pentru a atrage atenţia asupra importanţei verificării coletului în cazul acestui produs (TV Led).

Un al treilea document care menţionează obligativitatea reclamantei de verificare a coletului la livrare, în prezenţa curierului, este cel care atestă expediţia (AWB) şi care indică la observaţii faptul că acest co let trebuie verificat respectiv, „ deschidere colet la livrare” .

Ca atare, precizează apelanta pârâtă că reclamantei i s-a pus în vedere în repetate rânduri, fiind pe deplin informată , necesitatea verificării coletului, diligentă ce cădea exclusiv în sarcina sa si cu privire la care s-a insistat în mod deosebit.

S-a insistat asupra verificării integrităţii fizice a produsului/accesoriilor, cât şi a ambalajului, în prezenta agentului de livrare; iar în situaţia în care există neconformităţi sau există suspiciunea ca produsul este deteriorat, se recomanda întocmirea unui proces verbal de constatare cu agentul de curier sau se putea refuza recepţia produsului, neputând fi formulate reclamaţii ulterioare cu privire la integritatea produsului, accesoriilor sau ambalajului dacă nu erau respectate recomandările menţionate.

Susuţine apelanta pârâtă, în continuare, că în mod surprinzător, instanţa reţine ca fiind aplicabile alte termene, făcând referire la dispoziţii din Codul civil, ignorând complet contractul încheiat la distanţă şi informarea repetată a consumatorului. Mai mult, legea specială, respectiv art. 20 din OG 34/2014 aplicabilă în speţă (transferarea riscului) prevede că în cazul contractelor în care profesion istul livrează produsele către consumator, riscul de pierdere sau de deteriorare a produselor este transferat consumatorului în momentul în care acesta sau o parte terţă desemnată de acesta, alta decât transportatorul, _______________________ a produselor.

Ca atare, riscul a fost transferat reclamantei la momentul la care a preluat coletul pe care l-a primit fără obiectiuni, desi (chiar i nstanţa subliniază) a constatat că nici cutia de carton nu se afla în stare perfectă.

Învederează apelanta pârâtă că i nstanţa trece mai departe ş i apreciază că e nerezonabil a se cere unui consumator să cunoască setările unui televizor.

Reclamant a a achiziţionat un televizor TV Led Samsung UE49NU73 diagonala de 125 cm ultra HD, Smart TV, ecran curbat conform facturii fiscale nr.xxxxxx/24.12.2018, iar ulterior aceasta expediază produsul prin intermediul curierului deoarece ar prezenta defecţiuni, respectiv cutia nu era sigilata, nu avea folie de protecţie pe ecran, diagonala avea 123 cm şi nu 125 cm, produsul nu era unul nou ci unul resigilat.

Analizând cele reclamate de către intimată, arată apelanta pârâtă că este evident că până la a analiza setările, aceasta nu a avut un minim de diligenţă în a observa aspecte rezonabile pentru orice consumator, respectiv: cut ie deteriorată, nesigilată. Nu este rezonabil a cere consumatorului să cunoască setările, dar trebuie analizat dacă aceste setări sau faptul că acesteia i s-a părut ca televizorul avea o diagonala cu 2 cm mai mică , ar constitui aspecte rezonabile?

Cu privire la dreptul consumatorului de retragere din contract şi de retur a produsului în termenul de 14 zile (art. 9 din OG nr. 34/2014) la care instanţa face referire, p recizează apelanta pârâtă că acesta nu operează automat, dând dreptul consumatorului de a returna un produs neconform sau deteriorat, risc al deteriorării şi neconfirmităţii pe care şi l-a asumat la preluarea unui colet deteriorat şi nesigilat (conform celor susţinute de către reclamantă). Dreptul de retragere recunoscut consumatorului naşte în sarcina acestuia obligaţia de a restitui produsul nedeteriorat, după cum l-a şi primit, deoarece nu a reclamat la recepţie în prezenţa curierului, existenţa vreunui viciu, caz în care nu se aplicau prevederile legale de mai sus.

Conform art. 14 alin. 3 din OG nr. 34/2014, consumatorul este responsabil în ceea ce priveşte diminuarea valorii produselor, în urma returnării televizorului, la primire s-a constatat faptul că produsul era deteriorat. Î n acest sens, la desfacerea coletului primit de pârâtă unitatea proprie, rezultă neîndoielnic faptul că produsul necesita înlocuire panel. Ulterior, unitatea service autorizată a comunicat constatarea privind display-ul deteriorat (fisurat, spart) şi această defecţiune nu făcea obiectul garanţiei, fiind exclusă de la acordarea garanţiei.

Or, aceste deficiente nu au fost sesizate de către reclamantă c a fiind constatate l a instalarea produsului, ace ste deficiente nu îi sunt imputa bile în calitate de comerciant.

Conform Termenilor şi condiţiilor publicaţi pe site, termeni aplicabili în speţa de faţă, c oletul trimis de către expeditor trebuie sa fie ambalat î ntr-un mod care sa protejeze produsul de factorii ce pot duce la deteriorarea acestuia pe toata durata transportului (se recomanda folosirea elementelor de siguranţa, ex: polistiren, carton, folie bule de aer, etc.).

De asemenea, se recomanda ambalarea coletu lui astfel încât sa corespunda greutatii, formei si naturii conţinutului, cat si modului si duratei transportului. Ambalajul trebuie sa protejeze conţinutul astfel incat sa nu poata fi deteriorat prin presiune sau manipulaţi succesive, putând fi, dup a caz, din cutii de carton, placaj, lemn, plastic umplut cu p olistiren.

In service s-a constatat ca aparatul a suferit un soc mecanic, ceea ce a dus la defectarea/spargerea display-ului, unitatea service motivând decizia sa confor m Certificatului de garanţie ce a însoţit produsul .

Ca atare, concluzionează apelanta pârâtă că nu a refuzat returul în mod abuziv, dar pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate în condiţiile în care produsul său a fost acceptat la retur, a fost preluat, dar s-a constatat existenta unui caz de excludere a acestuia de la acordarea garanţiei, neputând înlocui practic produsul si nici restituirea sumei achitate solicitate de căre reclamant.

Totodată, susţine apelanta pârâtă că i nstanţa de fond ignoră o probă esenţială în dosar, respectiv constatările autoritărţii în domeniul protecţiei consumatorilor, probă ce nu poate fi trecută cu vederea.

Intimata s-a adresat şi Autorităţii pentru Protecţia Cons umatorului care a decis că s-au respect at obligaţiile de garanţie ce reveneau comerciantului , iar produsul deteriorat nu putea fi reparat în perioada de garanţie.

Conform Procesului Verbal de constatare nr. 34/1231/14.0.2019 şi Adresei nr. 2394/ 21.01.2019 emise de Comisariatul pentru protecţia, consumatorului Bucureşti rezultă că deficienta reclamată este în sarcina Detentei.

Pentru considerentele expuse mai sus , solicită apelanta pârâtă admiterea apelului si schimbarea sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii ca neîn temeiate si obligarea intimate i la suportarea cheltuielilor de judecată (fond si apel).

Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin . 5 Cod procedură civilă, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

La termenul din 21 mai 2020 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii apelului, însă faţă de lipsa dovezii de expediere de pe plic s- a solicitat apelantei pârâte să facă dovada datei expedierii cererii la poştă sau prin firma de curierat (AWB-ul).

Faţă de prevederile art.248 (1) Cod.pr.civ. tribunalul urmează a analiza cu prioritate această excepţie, reţinând următoarele :

Potrivit art. 468Cod procedură civilă “ Termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”.

Din cuprinsul dovezii de comunicare a hotărârii rezultă că aceasta s-a realizat la data d e 06.01.2020 în condiţiile art.161 şi art.163 al. 1 Cod.pr.civ.

Cererea de apel a fost depusă şi înregistrată la instanţa a cărei hotărâre se atacă în acord cu art.471 al.1 Co d.pr.civ. la data de 06.02 .2020 , potrivit dovezilor înaintate la dosar de către apelanta pârâtă la data de 02 septembrie 2020 , respectiv AWB nr.xxxxxxxxxxxxx .

Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii cererii de apel se constată că termenul prevăzut de art.468 Cod.pr.civ., calculat în acord cu art.181 şi 182 Cod.pr.civ., a fost respectat, astfel că se va respinge excepţia tardivităţii formulării apelului.

Examinând apelul, prin prisma criticilor aduse, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.

Critica hotărârii atacate, se referă, în esenţă la nerespectarea de către instanţa de fond a prevederilor art.22 alin.2 Cod proc.civ., critică neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 22 alin.2 Cod proc.civ. , judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În cauză, instanţa de fond a realizat o corectă stabilire a faptelor şi aplicare a legii.

Din examinarea probelor administrate în cauză – înscrisuri, interogatoriu, depoziţie martor , tribunalul reţine că între părţi a fost încheiat un contract de vânzare la distanţă, prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă, prin care intimata reclamantă , în calitate de consumator, s-a obligat la plata preţului şi la preluarea bunului mobil corporal, TV cu anumite caracteristici considerate importante în formarea şi exprimarea consimţământului în sensul acceptării preţului, iar apelanta pârâtă , în calitate de profesionist, şi-a asumat transmiterea proprietăţii şi predarea corespunzătoare a bunului. Între părţi există divergenţe în ceea ce priveşte 1. momentul la care ar fi fost necesară încunoştinţarea vânzătorului cu privire la neîndeplinirea obligaţiei sale de predare conformă constatată de cumpărător şi 2. suportarea riscului în cazul intervenţiei unor defecţiuni ale bunului produse în intervalul dintre expedierea din partea cumpărătorului şi primirea de către vânzător.

În drept, contractul de vânzare naşte în sarcina vânzătorului, printre altele, şi obligaţia prevăzută de art. 1672 pct. 2 raportat la art. 1685-1694Cod civil, de predare a bunului către cumpărător. Aceasta presupune nu doar remiterea materială, fizică, a obiectului derivat al contractului, ci şi asigurarea corespondenţei acestuia cu toate trăsăturile convenite de părţi la momentul exprimării valabile a consimţământului. Aceasta este de trei feluri: conformitate sub aspectul identităţii, calitativă şi cantitativă.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt aplicabile prevederile art.1690Cod civil aliniatul 2 care implică o atenţie sporită din partea cumpărătorului, în sensul verificării imediate a bunului, iar prin alineatul al 3-lea impune o notificare fără întârziere a vânzătorului cu privire la lipsurile constatate, în urma unei inspecţii de suprafaţă a produsului (viciul aparent nu presupune cunoştinţe de specialitate sau, raportat la obiectul derivat concret al contractului, dezasamblarea anumitor componente sau verificări tehnice). D___ în cazul nerespectării acestor termene intervine decăderea cumpărătorului din dreptul de a se prevala de viciile aparente depistate şi de a pretinde un remediu contractual (înlocuirea sau repararea bunului, reducerea preţului ori rezoluţiunea contractului).

Î n cauză, această inspecţie s-a realizat în aceeaşi zi în care bunul a intrat în stăpânirea materială a intimatei reclamante , 29.12.2018, cu ocazia desigilării produsului şi constatării, în prezenţa martorului V___ C_______, a lipsei foliilor de protecţie, a faptului că nici cutia de carton nu se afla în stare perfectă, precum şi a instalării anumitor conturi de Netflix, deşi produsul nu era resigilat sau comandat cu opţiunea second hand.

În raport de cele precizate, precum şi faţă de natura bunului, se reţine că în cauză termenul de decădere instituit de art. 1690 alin. 3 Cod civil prin sintagma „fără întârziere” nu a fost depăşit, intimata reclamantă anunţând în aceeaşi zi apelanta pârâtă cu privire la cele constatate.

Prin urmare , cele învederate de apelanta pârâtă cu privire la pierderea dreptului de a invoca neconformitatea predării ca urmare a semnării documentului care atestă expediţia nu sunt întemeiate.

Astfel , documentul de la fila 41 nu este semnat de intimata reclamantă şi poartă o dată de generare din baza serviciului de curierat Urgen t Cargus ulterioară, 04.06.2019 şi chiar dacă s-ar considera că intimata reclamantă nu a dat curs indicaţiilor exprese ale apelantei pârâte , astfel cum rezultă din e-mailurile automate trimise acesteia de la filele 45-46, este nerezonabil a impune în sarcina cumpărătorului să verifice setările unui televizor exact la momentul preluării acestuia de la sediul vânzătorului ori de la sediul serviciului de curierat, în condiţiile în care această verificare presupune efectiv desigilarea, conectarea la o sursă de curent electric şi aprinderea televizorului. Prin urmare, indicaţiile apelantei pârâte ar fi avut un efect exonerator de răspundere cel mult în situaţia în care verificarea putea fi realizată doar vizual (deci nu şi cu privire la instalarea conturilor de Netflix).

Potrivit disp. art. 22 din Legea nr. 449/2003, „Clauzele contractuale sau înţelegerile încheiate între vânzător şi consumator înainte ca lipsa de conformitate să fie cunoscută de consumator şi comunicată vânzătorului, care limitează sau înlătură, direct ori indirect, drepturile consumatorului prevăzute de prezenta lege, sunt nule de drept” .

Totodată , fiind un contract încheiat între un consumator şi un profesionist, devin incidente dispoziţiile Legii nr. 449/2003 şi ale O.U.G. nr. 34/2014. Acestea definesc „garanţia comercială” drept orice angajament asumat de vânzător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, în cazul în care acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă, iar „garanţia legală de conformitate” drept protecţia juridică a consumatorului rezultată prin efectul legii în raport cu lipsa de conformitate, reprezentând obligaţia legală a vânzătorului faţă de consumator ca, fără solicitarea unor costuri suplimentare, să aducă produsul la conformitate, incluzând restituirea preţului plătit de consumator, repararea sau înlocuirea produsului, dacă acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă.

Având în vedere reglementarea de ansamblu a contractului de vâ nzare şi cea specială se reţine faptul că drepturilor consumatorului li se asigură o înaltă protecţie, deziderat afirmat de art. 1 din O.U.G. nr. 34/2014. Or, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, această normă ar avea caracter iluzoriu dacă s-ar accepta interpretarea propusă de reclamantă cu privire la intervenţia decăderii ca urmare a recepţiei bunului fără obiecţiuni din partea reclamantei.

Tribunalul reţine că solicitarea intimatei reclamante de restituire a preţului bunului este întemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 9, 10, 11 şi 13 din Legea nr. 449/2003, fără a se putea considera că remediile contractuale inserate în cuprinsul art. 11 sunt prevăzute într-o anumită ordine, întrucât ar încălca art. 25 din acelaşi act normativ, care arată că „Drepturile consumatorilor prevăzute de prezenta lege sunt exercitate fără a aduce atingere altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca conform celorlalte prevederi legale care reglementează răspunderea contractuală sau necontractuală”.

Cum unul dintre aceste alte drepturi la care face referire textul menţionat este dreptul de retragere, prevăzut de art. 9 din O.U.G. nr. 34/2014, se constată întrunită condiţia necesară privind termenul (de la data intrării intimatei reclamante în posesia fizică a bunului nu au trecut mai mult de 14 zile până la momentul exercitării dreptului de retragere), precum şi a celei privind inexistenţa cazurilor de excepţie de la art. 16.

Este nerelevantă forma sa de exteriorizare, conform art. 11 alin. 1 lit. B, câtă vreme este neechivocă , acest caracter rezultând din corespondenţa electronică purtată.

C onform art. 9 alin. 1, nu este necesară motivarea deciziei consumatorului cumpărător de retragere: „consumatorul beneficiază de o perioadă de 14 zile pentru a se retrage dintr-un contract la distanţă sau dintr-un contract în afara spaţiilor comerciale, fără a fi nevoit să justifice decizia de retragere” care are natura juridică a unei clauze unilaterale de denunţare a contractului, conform art. 1276Cod civil, normă supletivă generală, care se completează cu norma specială din Lege a nr. 34/2014, respectiv art. 9, relevantă fiind teza finală a acestui articol, conform căreia „consumatorul beneficiază de o perioadă de 14 zile pentru a se retrage (…) fără a suporta alte costuri decât cele prevăzute la art. 13 alin. (3) şi la art. 14”. Or, niciunul dintre aceste două ipoteze de excepţie nu este incident în cauză.

Teza art. 14 alin. 3 privind responsabilitatea consumatorului în ceea ce priveşte diminuarea valorii produselor rezultată din manipularea acestora are în vedere folosirea efectivă a bunului cât timp s-a aflat sub posesia şi controlul consumatorului şi ar fi fost aplicabilă în cazul în care, de pildă, reclamanta ar fi folosit televizorul pentru o perioadă, iar la momentul returnării către pârâtă s-ar fi constatat că această folosinţă continuă i-ar fi cauzat deprecierea valorică, iar nu în cazul în care bunul este predat unui serviciu de curierat spre returnare către vânzător.

Tribunalul reţine că art. 20 invocat de apelanta pârâtă nu este aplicabil, întrucât porneşte de la premisa că bunurile sunt livrate de la vânzător către consumator, livrare în urma căreia bunurile sunt pierdute sau deteriorate, şi nu invers.

L a momentul la care s-a constatat de către apelanta pârâtă avarierea televizorului care a necesitat reparaţia panel, aceasta deja se afla în întârziere cu privire la restituirea sumei de bani, conform art. 1523 alin. 2 lit. D Cod civil (debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani fiind profesionistul), restituire subsecventă exercitării dreptului de retragere al intimatei reclamante .

Apelanta pârâtă nu poate invoca propria culpă (neexecutarea obligaţiei prevăzute de art. 13 din O.U.G. nr. 34/2014) pentru a solicita obligarea intimatei reclamante la plata despăgubirilor privind reparaţia, în cuantum de 2021,48 lei. Ea se afla de drept în întârziere, astfel că este debitorul obligaţiei imposibil de executat (predarea corespunzătoare a bunului) şi suportă riscul unei deteriorări ulterioare.

Totodată, p otrivit disp. art. 14 alin. 7 din O.U.G. nr. 34/2014, „Cu excepţia celor prevăzute la art. 13 alin. (3) şi la prezentul articol, exercitarea dreptului de retragere nu atrage răspunde rea consumatorului”. Astfel , legea instituie doar două cazuri excepţionale în care este angajată răspunderea consumatorului ca urmare a exercitării acestui drept, niciunul fiind incident.

Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală şi văzând şi disp. art.480 Cod proc.civ., apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia tardivităţii formulării apelului.

Respinge apelul formulat de apelant a pârâtă _________________________ SRL având JXXXXXXXXXXXX şi CUI xxxxxxxx, cu sediul procesual ales în Bucureşti, Splaiul Unirii, nr.257-259, sector 3, împotriva sentinţei civile nr.2949/22.10.2019 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat a reclamantă C_____ S_____ cu domiciliul în Tulcea, __________________, ___________, ___________, jud.Tulcea , având ca obiect pretenţii , ca nefondat.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Tulcea.

Pronunţată în şedinţa publică de la 24 Septembrie 2020 .

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,

D____ N_______ R_____ A______ V____ L____ R___

Jud. fond ELU