Text integral

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

ROMANIA

TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A II – A DE

C_________ ADMINISTRATIV ŞI FISCAL (fostă Secţia a IX-a)

Decizia civilă nr. 1117

SEDINŢA PUBLICA DIN DATA DE 14.04.2014

TRIBUNALUL COMPUS DIN:

P_________ – D_____ DONŢETE

JUDECATOR – L______ P_______

JUDECATOR – G_______ S____

GREFIER – E____ L___

Pe rol se află soluţionarea cererii de recurs formulate de recurenta A__________ N________ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR, în contradictoriu cu intimata L____ V______ ROMANIA SRL, împotriva sentinţei civile nr. 9621/15.11.2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică pe lista de amânări fără discuţii, a răspuns intimata, prin avocat, lipsind recurenta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că, prin serv. Registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare.

Apărătorul intimatei solicită amânarea cauzei în vederea comunicării întâmpinării către recurenta A__________ N________ pentru Protectia Consumatorilor.

Tribunalul, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei ca neîntemeiată, apreciind că nu este necesară comunicarea întâmpinării atâta timp cât nu s-a formulat o cerere în acest sens şi dispune lăsarea cauzei la ordine.

La strigarea cauzei în ordinea listei de şedinţă, a răspuns intimata, prin avocat, lipsind recurenta.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Intimata arată că, garanţia comercială creează un avantaj pe piaţă în primul rând vânzătorului deoarece acordarea unei garanţii comerciale unui cumpărător care deja beneficiază de o garanţie legală face oferta vânzătorului mai atractivă. Conform jurisprudenţei române în materie, arată că prezumţia de veridicitate poate opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situaţia în care persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul – verbal iar în lipsa unor mijloace de probă care să confirme situaţia de fapt reţinută în procesul verbal, aplicarea unei prezumţii de temeinicie a procesului verbal ar fi contrară garanţiilor consacrate de art. 6 din CEDO şi prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază contravenientului. Solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Deliberand constata;

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 la data de xxxxxxxxxxx, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta L____ V______ ROMANIA SRL-LA SCA GIDE LOYRETTE NOUEL LEROY SI ASOCIATII, a chemat în judecată pe intimata A__________ N________ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORULUI, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze procesul verbal de contravenţie nr. xxxxxxx/88 din data de 08.02.2013 şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de acest proces.

În motivarea acţiunii se arată că , la data de 08.02.2013, reprezentanţii intimatei au efectuat un control la sediul social al petentei, finalizat cu întocmirea procesului verbal de contravenţie susmenţionat, prin care petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 2.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 20, alin (1) şi (2) din Lg. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora. Petenta a arătat că nu şi-a asumat niciodată acordarea unei garanţii comerciale clienţilor săi. Precizează petenta că legislaţia in vigoare face distincţie între două tipuri de garanţii, respectiv garanţia legală(de conformitate) şi garanţia comercială (facultativă/voluntară). Menţiune generică „Garanţie potrivit legislaţiei în vigoare” a fost inclusă de petentă în documentele de comercializare a produselor pentru unicul scop de a reaminti clienţilor săi că beneficiază de o garanţie legală pentru produsele cumpărate. Petenta nu a făcut nici o declaraţie de asumare a unei garanţii comerciale şi nici un alt act de publicitate în acest sens.

În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 31-36 din OG 2/2001 şi pe disp. art. 5,9-14 şi 19-22 din Lg. 449/2003.

În susţinerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri în copie, aflate la filele 6-50 din dosar.

Prin Serviciul Registratură, s-a depus întâmpinare la data de 26.08.2013, de către intimata ANPC, prin care solicită respingerea plângerii formulate de către petentă.

Prin întâmpinare se arată că petenta a fost sancţionată de către reprezentanţii intimatei pentru faptul că a comercializat produse de marochinărie fără ca acestea să cuprindă menţiuni cu privire la garanţia oferită consumatorilor, in sensul art. 20 din Legea 449/2003. Arată intimata că din documentul prezentat de către petentă ca reprezentând „garanţia oferită de către vânzător” lipseşte menţiunea termenului de garanţie, a duratei medii de utilizare, a modalităţii de realizare a garanţiei - întreţinere, refacere, înlocuire şi termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea şi adresa vânzătorului şi ale unităţii specializate de service, omisiuni sancţionate de lege conform articolelor menţionate în procesul verbal de contravenţie şi care individualizează fapta contravenţională constatată. De asemenea, intimata menţionează că procesul verbal de contravenţie îndeplineşte condiţiile prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate disp. din Lg. 449/2003 şi OG. 2/2001.

S-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, anume: procesul-verbal __________ nr. xxxxxxx/88/08.02.2013, document standard comercial eliberat de L____ V______ România SRL cu ocazia vânzării produselor sale, decizia civilă nr. 35/21.01.2009 a Tribunalului B____, sinteza publicată pe site-ul oficial al Uniunii Europene cu privire la interpretarea Directivei 1999/44/CE, comunicarea Comisiei Europene către Consiliu şi Parlamentul European din data de 24.04.2007, documentul Dreptul tău că şi consumator publicat pe site-ul www.anpc.gor.ro.

Prin sentinta civila nr. 9621/15.11.2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a fost admisa plangerea formulata de petenta, s-a anulat procesul verbal de contraventie contestat si a fost obligata intimata la plata catre petenta a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca prin procesul-verbal __________ nr. xxxxxxx/88/08.02.2013 a fost sancţionată contravenţional petenta cu amendă în cuantum de 2.000 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 20 alin. 1 şi 2 din legea 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora.

În fapt s-a reţinut că în urma controlului efectuat în data de 13.02.2013 la punctul de lucru al societăţii petente comisarii intimatei au constatat că operatorul economic comercializează produse de marochinărie iar în documentele însoţitoare face declaraţii referitoare la garanţie în sensul de garanţie conform legislaţiei în vigoare fără să cuprindă menţiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorilor şi să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanţia oferită conform art. 20 alin. 1 din legea 449/2003 şi nici cu privire la termenul de garanţie, durata medie de utilizare, modalităţi de realizare a garanţiei – întreţinere, refacere, înlocuire şi termenul de realizare a acestor, inclusiv denumirea şi adresa vânzătorului şi ale unităţii specializate de service conform art. 20 alin. 2 din legea 449/2003.

Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Instanţa a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal a fost înmânat reprezentantului petentei în data de 08.02.2013, iar plângerea contravenţională depusă poştă în data de 14.02.2013.

Referitor la legalitatea procesului verbal, instanţa a verificat îndeplinirea cerinţelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum şi pe cele în raport cu fondul acestuia. Examinând procesul-verbal şi prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reţinute de instanţă de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanţa a apreciat că acesta este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficienţele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziţia legală antemenţionată.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa a reţinut că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Procesul-verbal de contravenţie, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor (cauza A_____ contra României, cauza I___ P__ c. Romaniei).

Interpretând sistematic dispoziţiile legii 449/2003 instanţa a reţinut că legea reglementează doup tipuri de garanţii – cea legală, denumită garanţie de conformitate şi cea comercială. Astfel la capitolul II intitulat Conformitatea producătorilor cu specificaţiile cuprinse în contractul de vânzare – cumpărare sunt definiţi termenii şi condiţiile garanţiei de conformitate, este reglementată garanţia de conformitate, aceasta fiind o garanţie obligatorie, care îşi are izvorul în lege. Pe de altă parte, într-un capitol distinct intitulat Garanţii (cap. VI) sunt reglementate garanţiile comerciale pe care le pot acorda vânzătorii sau producătorii fără ca acestea să afecteze în vreun fel garanţia legală de conformitate. Rezultă că izvorul garanţiei comerciale este contractul, mai exact angajamentul asumat în acest sens de vânzător sau producător, acesta devenind obligatoriu potrivit dispoziţiilor Codului Civil referitoare la răspunderea contractuală. De altfel şi intimata recunoaşte această distincţie de terminologie, după cum reiese din adresa nr. 1175/15.03.2013 depusă la fila 62 din dosar. De asemenea, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 20 alin. 1, 2 şi 3 care prevăd că garanţia trebuie să cuprindă menţiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului şi să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanţia oferită; garanţia trebuie să precizeze elementele de identificare a produsului, termenul de garanţie, modalităţile de asigurare a garanţiei - întreţinere, reparare, înlocuire -, inclusiv denumirea şi adresa vânzătorului şi ale unităţii specializate de service; garanţia trebuie redactată în termeni simpli şi uşor de înţeles sunt aplicabile numai garanţiei comerciale, iar nu şi celei legale.

Rămâne de cercetat prin urmare dacă societatea petentă a oferit, în mod direct sau implicit, clienţilor săi o garanţie comercială. Instanţa a constatat că în chitanţa nr. xxxxx/xxxxx din data de 13.02.2013 (f. 12) – document standard eliberat de petentă clienţilor săi cu ocazia achiziţionării de către aceştia a produselor petentei - este înscrisă menţiunea garanţie conform legislaţiei în vigoare şi apreciază că această menţiune are o conotaţie mult prea vagă pentru a putea echivala unui acord de voinţă cu privire la existenţa unei clauze referitoare la garanţie comercială oferită de societatea petentă clienţilor săi.

Concluzionând prin urmare că nu există vreun indiciu la dosar în sensul că petenta ar fi oferit garanţie comercială şi, pe cale de consecinţă nefiind obligată să insereze menţiunile prevăzute la art. 20 din legea 449/2003, instanţa a apreciat că petenta a făcut dovada contrară celor reţinute în actul de constatare a contravenţiei, sens în care a admis plângerea şi a anulat procesul verbal de contravenţie.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, intimata a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum suportate de către petentă cu prilejul soluţionării cererii de emitere a ordonanţei de plată, reprezentând onorariu avocat.

În ceea ce priveşte onorariul de avocat în cuantum de 17.759,99 lei solicitat de petentă, instant a reţinut că potrivit art. art. 274 alin. 3 C.Pr.Civ. judecatorii au dreptul sa mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinita de avocat.

După cum a stabilit CEDO în cauzele C_____ c. România şi Johana Huber c. România cheltuielile de judecată trebuie să fie necesare şi efectuate în mod real, în limita unui cuantum rezonabil. Astfel având în vedere jurisprudenţa CEDO, instanţa a considerat că este îndreptăţită să aprecieze în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut. Prin reducerea onorariului de avocat nu se încalcă forţa obligatorie a contractului de asistenţă juridică, acesta producându-şi în continuare efectele între părţile contractante.

Instanţa a considerat că gradul de complexitate al prezentei cauze nu a fost deosebit de ridicat, faţă de numărul redus al părţilor (două), al probelor administrate (exclusiv înscrisuri), al termenelor de judecată (două – la primul termen de judecată amânându-se judecată întrucât s-a constatat lipsă de procedură cu intimata), precum şi în raport de gradul de dificultate mediu al problemelor de fapt şi de drept ce au trebuit dezlegate în cauză, şi din aceste considerente a redus onorariul de avocat la 1.500 de lei.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs intimata apreciind ca sentinta este nelegala si netemeinica fiind data cu gresita interpretare data normelor legale incidente respectiv, art. 20 alin. 1 si 2 din legea nr. 449/2003, intrucat din moment ce insusi comerciatul a inteles sa ofere clientilor sai un document care se refera la garantie, acesta poate fi apreciat ca o garantie comerciala si nu una legala, fapt ce conduce automat la modificarea substantiala a raspunderii fata de textul de lege, iar in speta din documentul emis de petenta si prezentat ca reprezentand garantia oferita de catre vanzator lipseste mentiunea termenului de garantie, a duratei medii de utilizare a modalitatii de realizare a garantiei, intretinere, refacere, inlocuire si termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea si adresa vanzatorului si ale unitatilor specializate de service, omisiuni sanctionate de legea conform articolelor mentionate in procesul verbal de constatare a contraventiei.

Astfel, intimata recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea in tot a sentintei recurate, iar pe fond respingerea plangerii formulate de petenta ca neintemeiata.

In drept au fost invocate prevederile art. 304 ind. 1 cpc, legea nr. 449/2003. OG nr. 2/2001.

Prin intampinarea formulata in cauza petenta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterand sustinerile din plangerea contraventionala, carora considera ca instanta de fond le-a dat o solutionare temeinica si legala, in esenta apreciind ca garanţia comercială creează un avantaj pe piaţă în primul rând vânzătorului deoarece acordarea unei garanţii comerciale unui cumpărător care deja beneficiază de o garanţie legală face oferta vânzătorului mai atractivă, insa petenta nu a oferit o astfel de garantie. Totodata, conform jurisprudenţei române în materie, prezumţia de veridicitate poate opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situaţia în care persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrara celor consemnate în procesul – verbal iar în lipsa unor mijloace de probă care să confirme situaţia de fapt reţinută în procesul verbal, aplicarea unei prezumţii de temeinicie a procesului verbal ar fi contrară garanţiilor consacrate de art. 6 din CEDO şi prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază contravenientului.

De asemenea, petenta a solicitat ca in situatia in care instanta va considera ca recursul este intemeiat, sa dispuna inlocuirea sanctiunii contraventionale cu avertisment.

In drept au fost invocate prevederile art. 308 cpc, art. 31-36 din OG nr. 2/2001, art. 5,9,14 si 19-22 din legea nr. 449/2003.

A fost atasata intampinarii jurisprudenta nationala.

Analizand recursul declarat tribunalul constata ca acesta este intemeiat urmand sa fie admis pentru urmatoarele considerente;

Astfel, cum reiese din prevederile art. 2 alin. 1 lit. e din legea nr. 449/2003 forma in vigoare la data constatarii faptei, garantia reprezinta orice angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator, fara solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a pretului platit de consumator, de reparare sau de inlocuire a produsului cumparat, daca acesta nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile referitoare la garantie sau in publicitatea aferenta.

Totodata, potrivit art. 20 alin. 1 din acelasi act normativ, garantia trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului si sa ateste in mod clar ca aceste drepturi nu sunt afectate prin garantia oferita, iar potrivit alin. 2 garantia trebuie sa precizeze elementele de indetificare a produsului, termenul de garantie, durata medie de utilizare, modalitatea de asigurare a garantiei- intretinere, reparare, inlocuire si termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea si adresa vanzatorului si ale unitatii specializate de service, iar potrivit art. 23 alin. 1 lit. a, nerespectarea prevederilor art. 20 si 21 constituie contraventiei si se sanctioneaza cu amenda de la 1000 la 2000 lei.

De asemenea, tribunalul retine ca prin procesul verbal __________ nr. xxxxxxx/88/08.02.2013 petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 2.000 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 20 alin. 1 şi 2 din legea 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, in fapt reţinandu-se că în urma controlului efectuat în data de 13.02.2013 la punctul de lucru al societăţii petente, comisarii intimatei au constatat că operatorul economic comercializează produse de marochinărie iar în documentele însoţitoare face declaraţii referitoare la garanţie în sensul de garanţie conform legislaţiei în vigoare fără să cuprindă menţiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorilor şi să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanţia oferită conform art. 20 alin. 1 din legea 449/2003 şi nici cu privire la termenul de garanţie, durata medie de utilizare, modalităţi de realizare a garanţiei – întreţinere, refacere, înlocuire şi termenul de realizare a acestor, inclusiv denumirea şi adresa vânzătorului şi ale unităţii specializate de service conform art. 20 alin. 2 din legea 449/2003.

De asemenea, asa cum a retinut si instanta de fond, se constata că în chitanţa nr. xxxxx/xxxxx din data de 13.02.2013 (f. 12) – document standard eliberat de petentă clienţilor săi cu ocazia achiziţionării de către aceştia a produselor comercializate, este înscrisă doar menţiunea garanţie conform legislaţiei în vigoare, astfel ca se confirma cele mentionate in procesul verbal cu privire la lipsa mentiunilor impuse de art. 20 alin. 1 si 2 din legea nr. 449/2003.

Astfel, fata de elementele aratate anterior, tribunalul constata pe de o parte ca petenta se face vinovata de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa, fapta fiind dovedita prin inscrisurile depuse in dosar, respectiv, chitanta mentionata mai sus, si , de altfel acest aspect nu este contestat nici de petenta.

Pe de alta parte, tribunalul constata ca in mod irelevant, in speta s-a facut o departajare intre asa zisa garantie legala si cea comerciala, intrucat elementele mentionate in art. 20 din legea nr. 449/2003, trebuie sa fie cuprinse in orice tip de garantie, oferita de comerciant, cu ocazia comercializarii produselor, textul de lege amintit nefacand nicio distinctie sub acest aspect, dupa cum garantia oferita ar fi legala sau comerciala, astfel ca tribunalul constata ca in speta, sub acest aspect, sentinta recurata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii.

Cat priveste sanctiunea aplicata, tribunalul constata, de asemenea, ca intimata recurenta a facut o corecta individualizare a sanctiunii contraventionale aplicate, avand in vedere gravitatea faptei contraventionale retinute in sarcina acesteia, dar si neevidentierea unor elemente de natura sa dovedeasca un pericol social redus, apreciind astfel, ca sanctiunea aplicata corespunde criteriilor de individualizare prevazute de art 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Ori, in acest context, in baza art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 alin. 1 , 2 cpc, tribunalul va admite recursul formulat de recurenta A__________ N________ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR, în contradictoriu cu intimata L____ V______ ROMANIA SRL, împotriva sentinţei civile nr. 9621/15.11.2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX si va modifică în tot sentinţa recurată în sensul că respinge plângerea formulata de petenta intimata impotriva procesul verbal de contravenţie nr. xxxxxxx/88 din data de 08.02.2013, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta A__________ N________ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR, cu sediul în sector 1, Bucureşti, _______________________, în contradictoriu cu intimata L____ V______ ROMANIA SRL, cu sediul ales la SCA Gide Loyrette Nouel Leroy şi Asociatii - sector 1, Bucureşti, ________________________ nr. 10-12, parter, împotriva sentinţei civile nr. 9621/15.11.2013, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Modifică în tot sentinţa recurată în sensul că respinge plângerea plângerea formulata de petenta intimata impotriva procesul verbal de contravenţie nr. xxxxxxx/88 din data de 08.02.2013 incheiat de recurenta intimata, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 14.04.2014.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

D_____ DONŢETE L______ P_______ G_______ S____ E____ L___

Red. Jud.G.S. /2ex.

Jud. fond O_____ D______ P______ – Judecătoria Sectorului 5