În acest caz privind dreptul familiei – custodia copiilor, statelor membre li s-a cerut să informeze o parte care intentează procedura în legătură cu cheltuielile de judecată, date fiind situațiile de mai jos: Cazul A – Situație națională: două persoane au locuit împreună mai mulți ani, fără a fi căsătorite. În momentul în care se hotărăsc să se despartă, au un copil în vârstă de trei ani. Printr-o hotărâre judecătorească, mamei i se încredințează custodia copilului, iar tatăl are dreptul de vizită. Mama intentează procedura de limitare a dreptului de vizită acordat tatălui. Cazul B – Situație transnațională, cu intervenția unui avocat care acționează în statul membru A: două persoane au locuit împreună mai mulți ani într-un stat membru (statul membru B) fără a fi căsătorite. Au un copil împreună, dar se despart imediat după nașterea copilului. Printr-o hotărâre judecătorească emisă în statul membru B, custodia copilului este încredințată mamei, iar tatăl are dreptul de vizită. Mama și copilul se mută într-un alt stat membru (statul membru A), așa cum hotărârea le permite, în timp ce tatăl rămâne în statul membru B. După câțiva ani, mama deschide acțiune în instanță în statul membru A pentru modificarea dreptului de vizită al tatălui.